Anulare act administrativ . Decizia 227/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 227
Ședința publică de la 28.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 2: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.122 F/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (număr format vechi 1340/2008), în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta - pârâtă nu a depus la dosar înscrisurile solicitate prin citația emisă la termenul anterior, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință de la data de 29.10.2008 - respectiv cererea formulată de intimatul - reclamant, prin care solicita restituirea sumei de 16 322,00 lei, achitată în data de 04.06.2007, ca taxă de primă înmatriculare, cerere înregistrată sub nr. 5708/27.05.2008.
Curtea, constatând că prin cererea de recurs recurenta - pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția Civilă sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S obligarea pârâtei la restituirea sumei de 16321,74 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare actualizată cu rata dobânzii legale la data achitării efective, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.122/F din 19.02.2009, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca nefondată excepția calității procesuale pasive; a admis ca întemeiată cererea formulată de reclamanta - SRL S; a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 16.322 lei contravaloarea taxei de primă înmatriculare, precum și a dobânzii legale aferente la data plății efective și la 41 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că în cțiunea reclamantei având ca obiect restituirea contravalorii taxei de primă înmatriculare motivat de faptul că această obligație fiscală nu are suport legal în raport cu normele Comunității Europene, calitatea de pârât revine și instituției fiscale care a încasat taxa, respectiv Administrației Finanțelor Publice S care în cazul admiterii acțiunii reclamantei poate fi obligată la restituirea sumei încasată nelegal.
Se constată existenta unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în tara noastră în situația în care acestea au fost înmatriculate în tara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
În conformitate cu art. 25 din Tratatul Comunității Europene, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal.
Totodată, potrivit art. 28 CE, între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Prin aceste dispoziții legale, Comunitatea Europeană statuează unul dintre principiile fundamentale de funcționare a acesteia și anume libertatea de circulație a mărfurilor.
Tocmai pentru respectarea acestui principiu prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Or, dispozițiile figurând în art. 214, indice 1 din Capitolul 2, indice 1 Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25 din Tratat, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
Potrivit dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Așa fiind, pentru toate cele arătate mai sus, rezultă că prin art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 Cod fiscal se încalcă dispozițiile art. 90 din Tratat și că acest din urmă act normativ are prioritate de aplicare.
Nu se poate retine apărarea pârâtei potrivit cu care, în baza dispozițiilor art. 11 din OUG nr.50/2008, reclamantei i s-ar cuveni numai diferența dintre taxa de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare prevăzută în actul normativ mai sus arătat.
Aceasta, întrucât la data declanșării litigiului, potrivit principiului tempusregit actum,erau aplicabile normele de drept material reprezentate de art. 214 ind.1 - 214 ind. 3 Cod fiscal, incompatibile cu art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub nici o formă nu s-ar putea pretinde că litigiului în cauză îi este aplicabil art. 11 din OUG nr. 50/2008 întrucât acest text nu era în vigoare la data declanșării litigiului, iar normele reglementate de art. 11 din OUG nr.50/2008 nu sunt norme de procedură pentru a avea o aplicare imediată, ci sunt norme de drept material
reclamanta în mod nelegal de suma de 16322 lei pârâta datorează și actualizarea sumei cu rata inflației numai astfel prejudiciul cauzat reclamantei fiind acoperit integral potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta arătând că instanța de fond a reținut în mod eronat că este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că la baza contestării de către reclamantă a taxei de primă înmatriculare nu se află un act administrativ emis de pârâtă, ci un act normativ emis de Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâta nu se poate încadra în disp. art.205 Cod pr.fiscală deoarece nu a avut decât un rol de încasare a taxei reglementate expres de un act normativ emis de organul ierarhic superior.
Pe fondul cauzei a invocat disp. art.11 din OUG 50/2008 care prevede restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
S-a mai făcut referire la nr.5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă UE - în care se arată că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare sunt conforme cu criteriile europene.
Recurenta a mai invocat faptul că a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a disp. art.11 din OUG 50/2008 invocată de instanța de fond.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, s-a susținut că instanța de fond în mod greșit a admis acest capăt de cerere deoarece s-a produs o confuzie între dobânda legală și rata inflației, cum în mod corect trebuia solicitat, întrucât organul fiscal nu este o instituție bancară, iar reclamanta nu a depus acești bani cu titlu de depozit pentru a i se calcula dobânda legală.
În drept au fost invocate disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate șl a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta, deși a solicitat prin cererea de chemare în judecată restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă acestei sume, nu a făcut dovada că prin cererea adresată pârâtei prin care a cerut restituirea taxei, a solicitat și plata dobânzii legale.
Potrivit art.124 din OG 92/2003, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prev. la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța poate dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii legale numai în măsura în care aceasta a fost solicitată organului fiscal competent să soluționeze cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare.
În consecință, sub acest aspect, sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Celelalte susțineri ale recurentei sunt neîntemeiate, în mod corect fiind respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare a fost adresată pârâtei, aceasta având competență de soluționare potrivit disp. OG 92/2003.
Reclamanta contestă refuzul nejustificat al pârâtei de restituire a acestei taxe, ceea ce reprezintă un act administrativ asimilat conform art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, existând identitate între pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Așa cum susține chiar recurenta în cererea de recurs, a încasat taxa de primă înmatriculare de la reclamantă.
În consecință, cererea de restituire a acestei taxe i-a fost adresată pârâtei care a refuzat restituirea, astfel încât soluționarea acțiunii prin care se contestă refuzul nejustificat de restituire se face în contradictoriu cu autoritatea care a exprimat acest refuz nejustificat.
Susținerile care vizează reglementarea cuprinsă în OUG 50/2008 nu sunt relevante în soluționarea cauzei având în vedere că reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare prev. de art. 2141- 2143din Legea nr.571/203 și nu taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 în mod corect reținând instanța de fond că litigiului nu îi este aplicabil art.11 din OUG 50/2008 care nu era în vigoare la data plății taxei de primă înmatriculare și la data declanșării litigiului.
Astfel, instanța de fond a făcut aplicarea principiului neretroactivității legii potrivit căruia o lege se aplică numai situațiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, nu și situațiilor anterioare.
Cum OUG 50/2008 a intrat în vigoare ulterior achitării de către reclamantă a taxei de primă înmatriculare, nu este incidentă în soluționarea cauzei, din același motiv fiind irelevantă și nr.5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă UE - care se referă, de asemenea, la taxa de poluare.
Curtea apreciază că soluția instanței de fond de obligare a pârâtei la restituirea taxei de primă înmatriculare plătită de reclamantă este legală, dat fiind faptul că disp. art. 2141- 2143Cod fiscal care reglementează această taxă au instituit un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din Comunitatea Europeană în România, pentru a fi reînmatriculate dacă au fost deja înmatriculate în statul străin întrucât este percepută pentru acestea o taxă de înmatriculare în timp ce pentru autovehiculele care au fost deja înmatriculate în România, o asemenea taxă nu se mai percepe în cazul vânzării.
Caracterul discriminatoriu a fost reținut în mod corect de instanța de fond care a aplicat cu prioritate disp. art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene cu care vin în contradicție prevederile legale interne ce reglementează această taxă.
în aplicarea normelor comunitare este consacrată atât de Constituția României în art.11 alin.1 și 2 și art.148 alin.2 și 4, cât și de practica.
În raport de aceste considerente, în temeiul disp. art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că respinge cererea privind acordarea dobânzii legale ca neîntemeiată și menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței civile nr.122 F/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (număr format vechi 1340/2008), în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
Modifică, în parte, sentința recurată în sensul că respinge cererea privind acordarea dobânzii legale ca neîntemeiată și menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
10.02.2010
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura, Cîrjan Raluca Maria
