Anulare act administrativ . Decizia 2304/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV SI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2304/2008

Ședința publică din data de 22 octombrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Simona Szabo

JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș

JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu

GREFIER: - -

-a luat în examinare - ÎN VEDEREA - recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 731/27.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect anulare act administrativ.

Se constată că la data de 21.10.2008 și la data de 22.10.2008 pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Mad epus concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului formulat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, anexând și înscrisuri doveditoare în acest sens.

dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.10.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

CURTEA:

Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 731 pronunțată la data de 27.05.2008 în dosar nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtelor AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII

Pentru a dispune astfel instanța a reținut ca în cauză actele administrative au fost emise în aplicarea legii, respectiv a nr.OUG 91/2007 sub acest aspect fiind emise în condiții de legalitate și temeinicie.

În privința vătămării dreptului reține instanța că reclamantul nu dovedește vătămarea prin emiterea actului administrativ; ar putea, eventual, rezulta vătămarea din însăși reglementările cuprinse în actul normativ reprezentat prin OUG nr. 19/2007 cu privire la care reclamantul nu a făcut nici o contestație. Ori, reține instanța, în conformitate cu prevederile art. 9 din aceeași lege, "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții de ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ însoțită de excepția de neconstituționalitate în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, ceea ce nu este cazul de față. Ca atare, reține instanța, atâta vreme cât ordonanța nr.OUG 91/2007 nu a fost declarată neconstituțională instanța prezumă constituționalitatea acestuia și în consecință actele deduse judecății emise în temeiul ordonanței sunt legale.

Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii precizate respectiv anularea deciziilor nr. 156/2007 emisă de și nr. 184/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii M și reintegrarea pe postul deținut anterior; cu obligarea la plata daunelor morale în sumă de 2000 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivare se susține în esență că reținerile instanței sunt greșite întrucât actele administrative atacate au fost date cu încălcarea dispozițiilor legale. Astfel în dezvoltare recurentul arată că din actele depuse la dosar rezultă că a fost numit în funcția de consilier în cadrul centrului de formare profesională din cadrul; că ulterior a fost mutat temporar în cadrul Agenției Locale BMe xercitând în plus și alte atribuții iar în perioada desfășurării activității pe postul temporar acest post a fost redus. În condițiile date, arată recurentul, postul ce a fost supus reorganizării deci redus a fost cel temporar în care a fost mutat și nu postul în care a fost numit, context în care preluarea este nelegală.

Mai arată recurentul că nelegalitatea rezultă și din aceea că încetarea raportului de serviciu cu vechea instituție urma a avea loc în condițiile Legii nr. 188/1999, respectiv numai prin eliberarea din funcție dar și aceea că decizia nr. 157/2007 este luată chiar înainte de data semnării protocolului și a înregistrării acestuia în unitatea teritorială.

Răspunzând celor susținute prin întâmpinare, intimata Mas olicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că au fost respectate dispozițiile nr.OUG 91/2007. Actul normativ, se arată, a prevăzut o suplimentare a posturilor din cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale prin reorganizarea instituțiilor aflate în subordonarea și sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și faptul că începând cu 01.11.2007 posturile și, după caz, personalul care ocupa posturile supuse reorganizării se preiau în condițiile legii, pe bază de protocol în care se va stabili structura posturilor redistribuite potrivit prevederilor ordonanței. Din această perspectivă - a dispozițiilor ordonanței - arată recurenta, reclamantului nu i-au fost vătămate drepturile, nu i-au fost lezate interesele ca urmare a emiterii deciziei nr. 156 prin care a fost preluat. Dimpotrivă, se arată, reclamantul a fost încadrat pe același post, respectiv consilier cu menținerea tuturor drepturilor salariale, la o altă instituție publică din cadrul aceluiași minister. La data emiterii ordonanței, se arată, reclamantul ocupa postul de consilier la compartimentul Consiliere, și Profesională din cadrul Agenției Locale B M; postul nu poate fi separat de titular decât în cazul încetării raporturilor de serviciu iar acest aspect este subliniat și prin art. V alin. 2 din nr.OUG 91/2007 ce stipulează că posturile și, după caz, personalul care ocupa posturile supuse reorganizării se prevăd prin protocol. Reclamantul se arată a fost mutat temporar de la un compartiment la un alt compartiment dar postul ocupat de acesta a rămas același, respectiv consilier, păstrându-și în același timp statutul de funcționar public definitiv numit pe perioadă nedeterminată. S-au modificat, se arată, doar atribuțiile de serviciu iar împrejurarea că reclamantul era mutat temporar în alt loc nu are relevanță deoarece aplicarea nr.OUG 91/2007 nu era suspendată din acest motiv, punerea în aplicare a preluării putându-se realiza și în situația juridică în care se afla reclamantul la data intrării în vigoare a prevederilor legale.

Tot astfel se arată reclamantul nu a fost numit temporar pe un alt post și ulterior postul să fie supus reorganizării, s-a schimbat doar locul de muncă unde își desfășoară activitatea și s-au modificat atribuțiile de serviciu iar prin actele depuse: organigrame, cea dinainte și cea ulterioară reorganizării, precum și prin depunerea de copii condici de prezență de la Centrul de, s-a demonstrat că a fost supus reorganizării postul ocupat de reclamant și u doar titularul postului.

Analizând recursul declarat prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice incidente Curtea reține următoarele:

Recurentul a fost numit în funcția de consilier clasa I grad superior la Centrul de Profesională din cadrul M, funcție pentru care s-a eliberat apoi fișa postului nr. 12/22.11.2005, ( respectiv filele 131 - 132 din dosarul de fond ).

În cadrul acestei instituții recurentul a desfășurat activitate până la data de 09.07.2007 când prin decizia nr. 131 fost mutat temporar pe o perioadă de 6 luni la compartimentul de Consiliere, și Profesională din cadrul Agenției Locale BM( - fila 120 din dosarul de fond ).

Pe perioada desfășurării activității la această din urmă entitate prin decizia nr. 156/17.10.2007 emisă de Directorul s-a dispus ca începând cu 01.11.2007 recurentul să fie preluat - prin protocol - de către Casa Județeană de Pensii, conform art. V din nr.OUG 91/2007 ( fila 6 din dosar de fond).

Ulterior, la data de 06.11.2007, prin decizia nr. 184 Casei de Pensii C s-a dispus ca începând cu 01.11.2007 recurentul să fie preluat în funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, la Serviciul Evidență de din cadrul Direcției Economice.

Dispozițiile prin care s-a dispus și s-a procedat la preluare, se susține de recurent, sunt nelegale întrucât nu postul pe care a fost numit a fost redus ci cel temporar; prin aceste acte s-a realizat o încetare a raporturilor de serviciu fără a se avea în vedere dispozițiile din Legea privind statutul funcționarilor publici ce impun eliberarea cât și o modificare a atribuțiilor de serviciu, neconcordate funcției și postului deținut anterior; restructurarea nu este una reală deoarece au fost atribuite finanțări ulterioare.

Față de argumentele aduse intimata susține că reducerea a avut în vedere postul pe care se află recurentul și în această situație măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor nr.OUG 91/2007.

Actul normativ ce a stat la baza actelor administrative contestate și invocate în susținere de intimată, respectiv nr.OUG 91/2007 privind modificarea și completarea actelor normative din domeniul protecției sociale în cuprinsul art. V prevede că începând cu data de 1 noiembrie 2007 se suplimentează cu 400 numărul maxim de posturi aprobate potrivit Legii Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin reorganizarea instituțiilor aflate în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

Același act normativ, prin art. 5 alin. 2 mai prevede că posturile prevăzute la alin. 1 și după caz personalul care ocupă posturilesupuse reorganizării se preiauîn condițiile legiipe bază de protocolîn care se va stabili structura posturilor redistribuite potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și cheltuielile de personal aferente pe capitale de cheltuieli incluzând toate drepturile salariale prevăzute de lege.

Din textele enunțate se desprinde concluzia că pentru a opera preluareaanterior, trebuie să se procedeze la reorganizare prin reducere de posturi, această reducere să fie reală, obiectivă cu privire la aceste posturi, să fie încheiat un protocol.

Aceste cerințe nu au fost întrunite în cauză întrucât postul pe carea fost numitrecurentul nu a fost supus reorganizării, ci un post din cadrul agenției locale în care atribuțiile erau exercitate temporar, iar un protocol anterior nu a existat. În acest sens, actele depuse, respectiv organigrame, ordine ( 53 - 56 dosar fond) relevă că începând cu data de 21.12.2006 în cadrul - Centrul de Profesională au existat patru posturi, printre care și postul pe care recurentul a fost numit la data de 16.11.2005. Acest post a existat până la data de 11.12.2007 când s-a modificat structura și statele de funcții ( 57 dosar), dat fiind că anterior potrivit procesului-verbal încheiat la data de 15.10.2007 postul deținut de din cadrul Centrului de Profesională ( 51 dosar fond) a fost redus/desființat. Se poate așadar constata că postul pe care a fost numit recurentul din cadrul Centrului de - nu a fost desființat ci postul altei persoane și ca atare nu se poate vorbi de o restructurare/ reducere a postului recurentului și implicit de întrunirea cerinței cerute de normele enunțate, iar sub acest aspect susținerile recurentului referitor la nelegalitatea actelor emise, nefiind întrunite cerințele, sunt întemeiate și urmează a fi admise.

Legat însă de aceasta se susține de intimată că a fost realizată reorganizarea, fiind redus postul deținut de recurent în cadrul agenției locale. Această susținere nu poate fi primită întrucât se omite a se avea în vedere că în acest post atribuțiile erau exercitate temporar, justificat de interesul instituției, că pe acest din urmă post recurentul nu era numit; postul său deținut în baza deciziei de numire la Centrul de nu a fost desființat, iar de o reorganizare reală nu poate fi vorba. Astfel, sub acest din urmă aspect, Curtea reține că la data de 15.10.2007, cu ocazia ședinței de lucru la nivelul conducerii, s-a discutat cu privire la posturile ce vor urma a fi preluate. Cu acel prilej s-a susținut că volumul de muncă din cadrul Agenției Locale BMs -a redus simțitor, fapt ilustrat de rata scăzută a șomajului, iar la compartimentul înregistrare, șomerii și compartimentul consiliere, orientare și formare profesională, gradul de ocupare al persoanelor din cadrul acestor compartimente nu este Tot atunci au fost făcute două propuneri de reducere de posturi, respectiv postul din compartimentul consiliere, în care își desfășura activitatea temporar recurentul și postul din cadrul compartimentului înregistrare șomeri. La baza propunerilor ( 51 - 52 proces-verbal) de reducere a posturilor, respectiv argumentele aduse pentru aceasta, au constat în aceea căactivitatea în compartiment și cea anterioarăîn cadrul a recurentului a fost slabă. Tot astfel, s-a relevat cărandament scăzut există și în compartimentul înregistrare șomeri în privința numitei, dar că în cazul în care nu va fi printre cei ce vor pleca,va putea fi mutată în alt compartiment. Din actul încheiat nu rezultă însă cum dat fiind activitatea slabă/redusă a două persoane s-a ajuns la concluzia că postul uneia se desființează, iar cealaltă persoană poate fi mutată; care sunt criteriile în analiza activității și actele ce au stat la baza acesteia. Or, în lipsa unor acte și date vizând evaluările anuale a unor criterii în departajare, aspectele reținute în cadrul ședinței "reduceri de posturi/ reorganizării", duc mai degrabă la considerarea aplicării unei sancțiuni urmare a rezultatelor slabe din activitate, a neîndeplinirii atribuțiilor sau îndeplinirea lor defectuoasă, nu la reorganizare, iar ca "sancțiune", aceasta trebuia să aibă la bază o cercetare prealabilă și implicit o comunicare. Cerința comunicării criteriilor de reorganizare, implicit reducere, și a reținerilor la nivelul conducerii aveau ca scop posibilitatea ca cei interesați să aprecieze dacă este vorba de un criteriu obiectiv sau subiectiv; să cunoască ce li se impută pentru a putea să se apere, să acționeze în consecință pentru a nu li se reține vreo responsabilitate. Cerința comunicării se impunea și ca o calitate a legii vizând statutul funcționarilor publici, văzută în sens larg și apreciată ca atare prin prisma jurisprudenței pertinente a Curții Europene a Drepturilor Omului. Așa cum constant s-a arătat în jurisprudență, în jurisdicția în materia drepturilor omului s-a arătat că sub aspectul exigenței legii cu cerințele de previzibilitate și accesabilitate în vederile sale, cetățeanul trebuie să dispun ă de informații suficiente să fie capabil să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele ce pot opera dintr-un act determinant (în acest sens, cazul Sunday Temes contra Regatului Unit. Tot astfel, în jurisprudență s-a statuat că trebuie să se manifeste exigența în aplicarea textelor de lege iar această exigență este necesară a se concretiza în determinarea unor criterii obiective de apreciere în stabilirea reorganizării/ reducere a posturilor care să fie făcute publice, cunoscute celor vizați de reducere; în emiterea unei hotărâri, decizii, rezoluții motivate pe elementele avute în vedere la reducere și posibil de verificat pe cale jurisdicțională altfel se ajunge la o exercitare abuzivă în statuarea reducerii și la imposibilitatea asigurării tuturor garanțiilor de ordin procedural ce decurg din prevederile art. 6 din CEDO pentru cei ce se consideră vătămați în drepturile recunoscute de lege. În speță, nu numai că recurentului nu i-au fost făcute cunoscute criteriile obiective de reorganizare/ reducere, nu i-au fost făcute cunoscute nici criteriile departajării în situația similară a activității slabe ( reduse ) și nici nu i-a fost făcut cunoscut ceea ce i se impută, nedându-i-se astfel da posibilitatea să se apere și nici aceea de a prevedea consecințele rezultate din criteriile obiective ale reducerii. Or, în aceste circumstanțe, a lipsei unor acte vizând activitatea anterioară și evaluarea acestora și a lipsei unor criterii obiective de departajare dar și de reducere și a lipsei comunicării acestora, nu se poate vorbi de o reorganizare, respectiv de o reducere reală și implicit de asigurarea unor drepturi de ordin procedural ce decurg din art. 6 CEDO.

Desigur, se susține de intimată că nu se prevăd criterii prin lege și ca atare rămâne instituției, în contextul autonomiei, să decidă preluarea, respectiv reducerea. Aceste susțineri nu pot fi primite întrucât reducerea trebuie să aibă la bază criterii obiective nu subiective, cum este cel din cauză, ce ține de activitatea slabă anterioară; autonomia nu dă dreptul la nesocotirea limitelor impuse de lege în privința evaluării, sancționării, contestării sau la nerespectarea drepturilor recunoscute prin lege funcționarilor publici. A accepta cele susținute de intimată, ar însemna a accepta o impunere în afara legii, a accepta ca autoritatea poate impune restrângeri pe criterii subiective împotriva dispozițiilor legii ce prevăd posibilitatea detașării/mutării sau reducerii pe criterii obiective și a contraveni principiului conform căruia restrângerea exercițiului drepturilor conferite de lege, se poate face doar printr-un act de aceeași forță juridică, ceea ce este inadmisibil. Prin urmare, susținerile în apărarea principiului autonomiei apar ca neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Neîntemeiate sunt însă și susținerile intimatei constând în aceea că a existat protocolul cerut de actul normativ de preluare deoarece din cele consemnate prin protocoalele evocate referitor la datele adoptării acestora rezultă că au fost semnate ulterior deciziei de preluare dispuse de ( 26, 29 dosar fond). În aceste condiții, de vreme ce din acte rezultă o altă situație a lipsei protocolului la data emiterii deciziei iar legea cere anterioritatea protocolului, susținerile aduse de intimată în apărare sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Nici susținerile aduse de intimată constând în aceea că nu s-a adus o vătămare prin actele emise, nu pot fi primite întrucât recurentul exercită cu totul alte atribuții decât atribuțiile stabilite și completate ulterior numirii în cursul desfășurării activității temporare, atribuiții care nu concordă cu pregătirea profesională. Or, în condițiile Legii nr. 188/199, pe lângă mobilitatea de care se bucură funcționarul public, se cere ca acestuia să i se asigure posibilitatea desfășurării activității corespunzătoare pregătirii. În cauză, câtă vreme atribuțiile recurentului sunt altele decât cele executate anterior, ce au corespuns pregătirii sale profesionale, nu se poate reține că nu s-a adus o vătămare prin măsura dispusă care, de altfel, nu putea fi luată nefiind respectată cerința anteriorității reducerii și protocolului. Așadar, reținând că măsura a fost luată cu nerespectarea legii, că prin aceasta s-a adus o vătămare, Curtea apreciază că singura modalitate de înlăturare a vătămării aduse este aceea a anulării actelor administrative contestate. În plus, ca o consecință a vătămării aduse, Curtea apreciază că se impune și restabilirea situației anterioare prin reintegrarea pe postul deținut anterior în cadrul Compartimentului Profesională din AJOFM M și acordare daunelor morale în sumă de 500 RON.

Sub acest din urmă aspect, Curtea apreciază că existența prejudiciului moral în speță derivă din imposibilitatea exercitării activității în postul pe care a fost numit, post nedesființat, activitate ce are la bază pregătirea profesională; datorită conduitei instituției de a impune o variantă nepermisă de lege - stabilire criterii subiective în departajare și reducere; din recurgerea la instanță în vederea realizării dreptului său urmând a aborda problema prejudiciului moral în strânsă corelare cu evaluarea acestuia. Aceasta se face prin aprecierea globală a tuturor consecințelor negative și a implicațiilor generate de actele administrative pe toate planurile vieții sociale a recurentului. În determinarea acestui prejudiciu un important aspect constată în agravarea prin ingerința autorității, a unor laturi a vieții profesionale a recurentului. Această afectare derivă din natura dreptului încălcat, de acces la desfășurarea unei activități corespunzătoare pregătirii și competenței în lipsa unor acte care să justifice o evaluare necorespunzătoare dar și în viața socială care în cauză nu se poate susține că nu ar fi fost afectată câtă vreme recurentul a avut de suferit prin imaginea adusă persoanei sale, în condițiile în care a fost mutat temporar iar acest post i - a fost restructurat în considerarea activității personale, nu a unui criteriu obiectiv. Evident, legat de aceasta, se poate susține de intimată că principalul criteriu obiectiv a fost volumul de muncă și lipsa fondurilor, însă nici un act nu dovedește că nu ar fi fost aprobate fonduri sau că nu ar exista activități în compartiment care nu impun munca desfășurată de recurent. În acest context, Curtea apreciază că acordarea sumei menționate mai sus, ca urmare a atitudinii intimatei, este de natură a acorda recurentului compensare echitabilă.

Prin urmare, reținând cele mai sus expuse, în baza art. 312. proc. civ, raportat la art. 20 și 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea în sensul admiterii acțiunii, a anulării actului administrativ, a reintegrării pe post și a acordării daunelor morale în sumă de 500 RON.

Totodată, în temeiul art. 274. proc. civ., va obliga AJOFM M, parte căzută în pretenții, să achite recurentului reclamant cheltuieli de judecată în sumă de 1000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 731 din 27 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că: admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și în consecință:

Anulează Decizia nr. 156/17.10.2007 emisă de AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ și decizia nr. 184/6.11.2007 emisă de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, dispune reintegrarea pe postul deținut anterior.

Obligă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ la plata daunelor morale în sumă de 500 Ron.

Obligă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ să achite reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1000 Ron.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red.

Dact: /21.11.2008/3 ex.

Președinte:Simona Szabo
Judecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 2304/2008. Curtea de Apel Cluj