Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2.301/2008
Ședința publică de la 22 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 729/ 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea, față de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 729 din data de 27 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșa fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului PRIMARUL ORAȘULUI.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că în mod legal și temeinic s-a procedat la revocare, dispoziția atacată având rolul de a repara situație nelegală. Astfel, sub aceste aspecte, se reține de către instanță că o funcție publică de conducere se ocupă, de regulă, prin delegare, însă cu respectare condițiilor specifice funcției. În speță, se reține de instanță că nu au fost îndeplinite condițiile, respectiv reclamanta nu a îndeplinit condiția specifică pentru ocuparea funcției publice de conducere prevăzute de art. 58 din Legea nr. 188/1999, iar la emiterea celor două dispoziții din anul 2007 nu a fost înștiințată nici Agenția Națională a Funcționarilor Publici, așa cum prevede de art. 80 din același act normativ.
Totodată, mai reține instanța că alin. 4 din art. 80 din Legea nr. 188/1999 nu este aplicabil în speță, deoarece funcția de conducere nu a fost temporar vacantă pentru ca titularul său ar fi fost suspendat, detașat sau sancționat, ci transferat definitiv la o altă instituție publică. Or, textul de lege enumeră, exclusiv situațiile în care este incident, aceste situații neputând fi nici extinse de către pârâtă și nici de către instanță.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anularea în tot a dispoziției nr. 169/2008; cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate, recurenta a arătat că hotărârea este nelegală din perspectiva încălcării dispozițiile art. 92 din Legea nr. 188/1999, a art. 10 din nr.OG 6/2007 cât și a prev. imperative ale art. 129 alin. 6.pr.civ. Astfel, în dezvoltarea argumentelor arătate, recurenta arată că în soluționarea acțiunii, instanța de fond face o confuzie majoră pronunțându-se asupra nelegalității dispoziției nr. 1.884/2007 prin care i-au fost delegate atribuțiile de secretar și nu asupra dispoziției nr. 169/2008 cu care a fost investită. În analiza făcută, susține recurenta, instanța pierde din vedere aspectul vizând prezumția de legalitate de care beneficiază dispoziția prin care au fost delegate atribuțiile care nu a fost contestată și nu face obiectul prezentului dosar, aceasta fiind în vigoare, aceleași atribuții fiind îndeplinite și după emiterea dispoziției nr. 169/2008 care modifică doar salariul de bază lunar, nu și delegarea atribuțiilor de secretar. Prin urmare, susține recurenta, este evident că dispoziția din urmă, nr. 169/2008, este nelegală întrucât încalcă prev. art. 92 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 10 din nr.OG 6/2007; ea consfințind o cu totul altă situație, în contradictoriu cu textele menționate, texte ce prevăd că funcționarul are dreptul la salariul corespunzător funcției publice exercitate temporar.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 1.868 emisă la data de 07.11.2007 de intimat, întemeiat pe dispozițiile art. 2 alin. 3, art. 111 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și dispozițiile art. 68 din Legea nr. 215/2001, recurenta a fost numită în funcția de de consilier juridic clasa I-a, cu un salariu de 786 lei, cu un sport de vechime de 5 % ( 10, dosar fond).
La aceeași dată, prin dispoziția nr. 1.884 emisă de intimat, în baza art. 92 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, art. 1, 2 și 4 din nr.OG 6/2007, art. 68 din Legea nr. 215/2000, s-au delegat recurentei pe o perioadă de șase luni atribuțiile de secretar al orașului și se stabilește un salariu pentru perioada menționată de 2.113 lei cu un spor de vechime de 5 % ( 8, dosar fond).
Ulterior, la data de 25 februarie 2008, prin dispoziția nr. 169 emisă de același intimat, se modifică alin. 2 al dispoziției nr. 1.884, în sensul că se stabilește recurentei un salariu de 786 lei, cu un sport de vechime de 5 %.
Din preambulul ultimei dispoziții rezultă că temeiul acestei măsuri îl constituie Legea nr. 188/1999 (fără o precizare a articolului), art. 1, 2 și 4 din nr.OG 6/2007 și Anexa 4 din nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a sistemului unitar de salarizare; art. 68.
Măsura dispusă, susține recurenta prin demersul promovat în instanță, este nelegală din perspectiva disp. art. 92 din Legea nr. 188/1999 și a art. 10 din nr.OG 6/2007 ( 1, dosar fond).
Față de cele susținute, intimatul arată că recurenta fiind singura persoană din cadrul aparatului de specialitate cu pregătire juridică și pentru că primăria nu poate funcționa fără vizarea legalității actelor, dat fiind totodată existența postului vacant, i-au fost delegate atribuțiile de secretar prin dispoziția nr. 1.884/2007, - neatacată de prefect sau altă persoană interesată - dar întrucât primăria a fost supusă unui control de către Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Curții de Conturi M ce s-a finalizat cu un raport prin care s-au imputat sumele aferente funcției de secretar, a fost emisă dispoziția atacată vizând schimbarea salariului ( 14, dosar fond).
Actul normativ ce a stat la baza dispoziției atacate și invocat de recurentă prin dispozițiile art. 92 alin. 5 prevede că "dacă salariul corespunzător funcției publice pe care o exercită cu caracter temporar este mai mare, funcționarul public are dreptul la acest salariu".
Totodată, prin dispozițiile art. 10 din nr.OG 6/2007, se prevede că "funcționarul public care exercită cu caracter temporarpe o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile legii, o funcție publică corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de conducere,are dreptulla salariul de bază corespunzător funcției publice exercitate temporar, astfel cum este prevăzută în statul de funcții".
Din textele enunțate rezultă că funcționarul ce exercită cu caracter temporar o funcție corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de conducere, are dreptul, respectiv trebuie să beneficieze de salariul corespunzător funcției exercitate.
Cu alte cuvinte, în aplicarea acestor texte este necesar ca funcționarul să fi fost delegat temporar într-o funcție corespunzătoare unei anume categorii, să exercite atribuțiile corespunzătoare funcției respective.
În speță, din expunerea rezumativă de mai sus se observă că recurenta a fost delegată temporar a exercita atribuțiile de secretar printr-o dispoziție ale cărei afecte nu au încetat, nefiind contestate pentru nelegalitate sau revocată. Dimpotrivă, recurenta, așa cum rezultă și din întâmpinarea depusă la fond, intimata exercită în continuarea atribuțiile funcției pentru care a fost delegată temporar. În plus, trebuie observat că din actele dosarului nu rezultă că ar fi fost emisă o altă dispoziție dată de încetare a atribuțiilor sau de eliberare din funcția temporară. Prin urmare, câtă vreme recurenta nu se află în situația de a-i fi fost anulată/revocată dispoziția de delegare, de a se fi dispus încetarea atribuțiilor stabilite în sarcina sa corespunzătoare unei alte categorii sau de a fi fost eliberată din funcția temporară, dispoziția delegării producându-și efecte în privința atribuțiilor exercitate, nu există motiv care să justifice măsura de reducere a salariului stabilit de lege pentru exercitarea unei funcții temporare. Ca atare, măsura dispusă aduce o vătămare într-un drept recunoscut de art. 92 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 și art. 10 din nr.OG 6/2007 de a beneficia de salariu mai mare corespunzător funcției ce se exercită cu caracter temporar, iar sub acest aspect susținerile recurentei referitoare la greșita reținere și neobservarea dispozițiilor aplicabile sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Întemeiate sunt însă și susținerile referitoare la analiza greșit făcută, deoarece cercetarea legalității trebuia raportată la actul administrativ ce se atacă, în limitele sesizării, ce în speță nu vizează alte acte decât acelea prin care s-a luat măsura diminuării salariului. Cele sesizate au fost avute în vedere inclusiv de intimat care nu relevă și nu contestă alte acte administrative și în apărare susține aspecte nu de legalitate a actului atacat ci împrejurări ce nu îi pot fi imputate recurentei.
Așadr, constatând cele mai sus arătate, în baza art. 312.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea în sensul admiterii în parte a acțiunii, anulând dispoziția emisă de pârât la data de 25 februarie 2008 sub nr. 169.
Cât privește cererea de obligare la cheltuieli, trebuie făcute câteva precizări.
Art. 274.pr.civ. în cuprinsul său, prevede că dacă partea cade în pretenții, va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată. Cu alte cuvinte, când partea cere, instanța urmează să se pronunțe asupra cheltuielilor luând în considerare culpa și justificarea cheltuielilor în baza actelor depuse. Din această ultimă perspectivă se observă că recurenta nu a depus acte din care să rezulte cheltuielile efectuate în cursul acestui demers. Or, în acest context, nefiind făcută o dovadă concludentă a celor suportate, Curtea urmează a respinge cererea recurentei vizând cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 729 din 27 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI și în consecință anulează dispoziția nr. 169 emisă de pârât la 25 februarie 2008.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea recurentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./14.11.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș, Simona Szabo
