Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2.299/2008
Ședința publică de la 22 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr. 1398/ 20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanții SINDICATUL PRO AS S, - și intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) disjuns din dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic - în reprezentarea intereselor recurentului și avocat în reprezentarea intereselor intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 17.10.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei o întâmpinare din partea intimaților prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta recurentului și reprezentantul intimaților relevă faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în consecință, ca urmare a rejudecării fondului, respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată pentru motivele invocate prin motivarea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. În susținerea poziției sale procesuale relevă toate motivele invocate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.398 din data de 20 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă acțiunea reclamantului SINDICATUL "PRO AS" S în numele și pe seama funcționarilor publici, - împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S - Z () și CONSILIUL JUDEȚEAN S, iar pe cale de consecință, au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant suma de 7,5 lei actualizată cu rata inflației începând cu data de 8 noiembrie 2007, pe toată durata de valabilitate a acordului colectiv de muncă înregistrat la pârâta de rând I sub nr. 9.256/7.XI.2007; obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant câte un salariul mediu brut pe economie pentru anul 2007 și sărbătorile de Paști a anului 2008 și în continuare pentru aceleași sărbători pe perioada de valabilitate a Acordului Colectiv de Muncă nr. 9.256/07.11.2007; obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant suma de 1.000 lei/an pentru acoperirea parțială a costului de procurare a unei ținute decente; obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la data de 07.11.2007 între Sindicatul Pro As și pârâtă s-a încheiat acordul colectiv de muncă ce prin Capitolul IV intitulat "Protecția și Protecția Socială, Protecția în domeniul situațiilor de urgență și " a reglementat și drepturile pretinse de reclamanți. Astfel, se reține de instanță că art. 23 alin 45 din Acord prevede obligația pârâtei de a asigura fiecărui funcționar public, o masă caldă pentru fiecare zi lucrătoare și în cazul în care obligația nu poate fi îndeplinită în natură, se va plăti o sumă de 7,5 lei/zi lucrătoare, iar art. 23 alin. 32 prevede plata primei de C pentru anul 2007 de Paște pentru anul 2008 și plata sumei de 1.000 lei pentru ținuta vestimentară face obiectul reglementării cuprinse în art. 23 alin. 46 din Acord.
După încheierea Acordului, mai reține instanța, reclamanții au solicitat înregistrarea acestuia la. S, iar prin adresa depusă la fila 38 din dosarul de fond, această instituție comunică petenților, că pentru colective reglementate de nr.HG 833/2007 nu este prevăzută condiția înregistrată la. această condiție fiind obligatorie numai pentru contractele colective încheiate în temeiul Legii nr. 130/1996.
Totodată, s-a mai reținut de instanță că drepturile în legătură cu care reclamanții au promovat prezenta acțiune, au constituit obiect al expunerii de motive la proiectul de hotărâre privind aprobarea Acordului colectiv de muncă pe anul 2008. Prin acesta, drepturile reclamanților au fost considerate ca fiind drepturi minime de protecție socială ale salariaților. Comisia de specialitate organizată ca structură a pârâtului de rândul II, prin Raportul de specialitate a propus adoptarea proiectului de hotărâre inițiat de președintele Consiliului județean, iar pe baza celor de mai sus a fost emisă Hotărârea nr. 48/17.04.2008 privind aprobarea acordului colectiv de muncă pe anul 2008.
Tot astfel, se reține de instanță că prin aceleași proceduri a trecut și Acordul colectiv de muncă pentru anii 2005 - 2007, în acest sens au fost depuse atât expunerea de motive privind aprobarea Acordului colectiv de muncă, raportul de specialitate și hotărârea nr. 162/20.XII.2005.
Prin urmare, reține instanța, atâta timp cât ambele părți pârâte, în limitele competenței fiecăreia, au considerat legal Acordul colectiv de muncă, apărările formulate prin întâmpinări nu pot fi primite. Art. 28 din nr.HG 833/2007 reglementează caracterul obligatoriu al Acordului colectiv de muncă pentru părțile semnatare ale acestuia. Faptul că pârâta de rândul I nu a prevăzut în proiectul de buget sumele necesare plății drepturilor reclamanților este culpabil.
Culpa pârâtului de rândul II nu constă în faptul că nu a putut aproba un proiect de buget în care sumele litigioase nu erau cuprinse, ci în faptul că decizia asupra legalității drepturilor, i-a aparținut.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs CONSILIUL JUDEȚEAN S, solicitând admiterea, casarea hotărârii și, în consecință, ca urmare a rejudecării fondului a fi respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților.
În susținerea celor solicitate, arată că reținerile instanței cu privire la drepturile invocate de intimați sunt greșite deoarece: Acordul nr. 9.256/07.11.2006 s-a încheiat între și funcționarii publici din aparatul său propriu; consiliul nu este parte semnatară a acordului invocat; nu i s-a adus la cunoștință încheierea acestuia; nu i s-a cerut prin proiectul de buget întocmit de către direcție sumele necesare, neexistând nici în momentul de față vreo solicitare venită din partea instituției privind suplimentarea sumelor inițial acordate; consiliul nu este ordonator de credite; drepturile invocate sunt drepturi salariale ce se stabilesc numai de către organele puterii legislative sau de către guvern, iar nr.OG 6/2007 modificată, nu face nici o referire la vreunul din drepturile solicitate de intimați.
Totodată, arată recurentul că sunt greșite și reținerile instanței constând în aceea că prin hotărârea consiliului s-ar fi aprobat acordul colectiv, deoarece Acordul nr. 9.256/07.11.2007 încheiat între și funcționarii din aparatul propriu al acestei unități nu a fost niciodată supus aprobării Consiliului Județean
Prin întâmpinarea depusă, Sindicatul "Pro As" Sas olicitat respingerea recursului ca nefundat. Astfel, se arată în argumentare că acordurile colective încheiate de instituțiile din subordinea recurentului se aprobă prin hotărârea acestuia, indiferent dacă a fost sau nu semnatar al convenției; că drepturile statuate prin acordul încheiat în contextul disp. nr.HG 833/2007 sunt drepturi de protecție socială a muncii la care se dă dreptul prin constituție, iar neacordarea acestor drepturi ar constitui o discriminare.
Examinând recursul declarat prin prisma celor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, în contradictoriu cu și Consiliul Județean S s-a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 7,6 lei/zi, sumă actualizată raportat la rata inflației la data efectuării plății - echivalentul unei mese calde pentru fiecare zi lucrată efectiv, începând cu data de 8 noiembrie 2007, pe toată perioada de valabilitate a acordului colectiv; la plata cu titlu de ajutor de sărbători a câte un salariu mediu brut pe economie pentru Cul 2007 și Paști 2008 și în continuare pentru sărbătorile de C și Paști pe perioada de valabilitate a acordului precum și la plata sumei de 1.000 lei în vederea acoperii unei părți din costul procurării unei ținute vestimentare, sumă ce se va acorda în două tranșe, în cursul primei luni a fiecărei semestru; obligarea consiliului județean la alocarea și virarea fondurilor necesare executării integrale a acestor plăți către reclamanți; obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a susținut că în conformitate cu prev. art. 61, art. 92 din Legea nr. 188/1999 și art. 23 - 31 din nr.HG 833/2007 a fost încheiat acordul colectiv de muncă ce a prevăzut o serie drepturi printre care și cele solicitate în petitele demersului, cât și obligarea de a se susține cuprinderea în buget de fonduri îndestulătoare în vederea realizării efective a măsurilor de protecție socială, de a se include sume în bugetul de venituri și cheltuieli ce se aprobă de consiliul județean, dar în mod nejustificat, raportat la cele negociate prin actul menționat și obligativitatea instituită de art. 28 din Hotărârea Guvernului nr. 833/2005 se refuză acordarea pe considerentul că nu sunt prevederi în bugetele pârâtelor referitoare la punerea în aplicare a acordului.
Actul normativ invocat în susținerea demersului, respectiv nr.HG 833/2007 privind normele de organizare a consiliilor paritare și încheierea acordurilor colective, prin art. 26 prevede însă, căacordurile se încheie după aprobarea bugetului autoritățilorsau instituțiilor publice pe o perioadă determinată, de regulă corespunzătoarea exercițiului bugetelor.
Din norma enunțată rezultă că o condiție esențială anterioară încheierii acordurilor colective, este aceea aaprobăriibugetului autorității sau instituției publice.
În speță, condiția menționată nu este întrunită. Astfel, s-a susținut de către recurent că intimata nu a solicitat includerea în bugetul aprobat pe anul 2007 și 2008 sumelor necesare pentru plata celor cuprinse prin acord și această susținere nu a fost infirmată de intimați,iar actele nu relevă o situație contrară.
Or, în aceste circumstanțe a lipsei cerinței esențiale de aprobare cu privire la acordul intervenit între Sindicatul "Pro As" și reprezentantul S, cele solicitate prin demersul introductiv nu pot fi acordate de nici unul din pârâți și aceasta deoarece și în contextul legilor bugetare, nu este permisă decât efectuare cheltuielilor aprobate.
În plus, plata sumelor solicitate nu poate fi stabilită în sarcina recurentului pentru faptul că acesta nu este parte în acordul colectiv înregistrat la.C S, acordul fiind încheiat de această ultimă entitate prin director executiv și Sindicatul "Pro As" prin reprezentanții săi pentru funcționarii din cadrul aceleiași direcții, cât și pentru că acordul menționat nu a fost aprobat de consiliul județean. La dosar a fost depusă într-adevăr o hotărâre prin care se aprobă contractul/acordul colectiv, însă acesta se referă la salariații din aparatul propriu de specialitate al consiliului județean, membrii ai Sindicatului "Publicus" și nu la funcționarii publici din, membrii ai Sindicatului "Pro As". Ca arate, câtă vreme hotărârea aproba un act ce nu îi aparține, susținerile referitoare la aprobare sunt neavenite și urmează a fi respinse. Legat însă de acestea se susține că în expunerea de motive a aprobării acordului colectiv depus la dosar, s-a făcut referire la drepturile solicitate ca măsuri de protecție. Aceste împrejurări ce au în vedere acordul altui sindicat nu presupun o aprobare implicită pentru acordurile încheiate de alte entități printre care și sindicatul Pro As. Expunerea de motive și justificarea trebuie făcută de fiecare dată în situația în care se adoptă o hotărâre de către organul deliberativ judiciar și trebuie să aibă legătură cu actul ce se supune aprobării prin hotărâre. Ori din actele depuse la dosar nu rezultă că acordul ce ar fi supus aprobării Consiliului Județean aparține sindicatul Pro As ce a vizat sindicatul Publicus și alte persoane. Pe de altă parte, nu trebuie trecut neobservat că art. 61 din Legea nr. 188/1999 areîn vedere măsurice vizează sănătatea, programul și pregătirea, nu drepturi bănești ce se acordă doar prin lege.
Așadar, față de cele mai sus arătate, Curtea apreciază că recursul este fondat și în temeiul art. 312.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 544/2001 urmează a-l admite și drept consecință va modifica hotărârea în sensul respingerii acțiunii formulate de Sindicatul "Pro As", în reprezentarea membrilor săi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de CONSILIULUI JUDEȚEAN S împotriva sentinței civile nr. 1.358 din 20 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./14.11.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș, Simona Szabo
