Anulare act administrativ . Decizia 2381/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2381
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DGFP G, împotriva sentinței numărul 903 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G și avocat pentru intimata reclamantă, lipsind intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar de către recurenta pârâtă a Deciziei nr.307/2007 emisă de DGFP G, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
Avocat pentru intimata reclamantă își menține concluziile depuse la termenul anterior, de respingere a recursului motivat pe capătul 2 de cerere și consideră că acțiunea este admisibilă, având în vedere că s-a formulat o cerere pentru comunicarea deciziei și s-a primit un răspuns.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.903 din 15 aprilie 2008 Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta DGFP
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, fiind respinsă acțiunea față de acest pârât.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP G, dispunându-se anularea Deciziei nr.307/2007 și reîncadrarea reclamantei pe funcția publică de execuție de inspector, grad profesional superior clasa I, treapta I începând cu iulie 2003, cu plata diferențelor salariale pentru postul pe care trebuia să fie angajată, începând cu luna 2004.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune că este nefondată, deoarece reclamanta a solicitat reîncadrarea pe funcția de inspector, grad profesional superior clasa I, treapta I, începând cu luna 2004, acțiunea fiind introdusă în cursul lunii 2007, deci în interiorul termenului de prescripție.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată întrucât deși acest pârât a fost chemat în judecată în temeiul art.27 din OG nr.137/2000 republicată, potrivit art.16-20 din același act normativ Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării este instituția abilitată de lege să aplice dispozițiile legislației în materia nediscriminării pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000 și să se pronunțe cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării este obligatorie în situația în care posibila victimă a unei discriminări introduce acțiune direct în instanță prin care solicită despăgubiri și restabilirea situației anterioare.
S-a reținut că în speță Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării este citat pentru stabilirea caracterului discriminatoriu al faptei, dar nu în calitate de pârât, ci de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare.
Prima instanță a apreciat că invocarea de către reclamantă a art.27 din OG nr.137/2000 republicată ca temei legal al citării Consiliului este eronată.
Pe fond, tribunalul a reținut că, urmare a aplicării criteriilor pentru reîncadrarea în funcția publică, reclamanta la data de 04.07.2003 a obținut un punctaj de 9,553 puncte conform fișei individuale.
Conform art.4 alin.1 litera a din ordinul 218/2003, pentru reîncadrarea în gradul profesional "superior", funcționarul public trebuie să obțină minim 7 puncte, în speță reclamanta obținând 9,553 puncte.
S-a reținut că dispozițiile Ordinului nr.218/2003 prevăd imperativ ca singur indicator pentru reîncadrare în funcțiile publice de execuție punctajul calculat potrivit art.2.
S-a apreciat că punctajul final pentru reîncadrare obținut de reclamantă conform fișei individuale este suficientă, nemaifiind necesare alte verificări, întrucât acest punctaj nu a fost contestat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al intimatei reclamante, arătând că drepturile cuvenite reîncadrării pe funcția de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, deși au fost solicitate începând cu luna 2004, indirect aceasta contestă încadrarea făcută prin decizia nr. 69/2003.
S-a mai susținut că data de la care se calculează termenul de prescripție este data luării la cunoștință despre existența actului administrativ contestat.
Recurenta a mai arătat că formularea unei adrese în cursul anului 2007, din partea intimatei reclamante către DGFP G, referitoare la modul cum a fost reîncadrată în anul 2003 nu reprezintă decât o încercare a acesteia de a fi repusă în termenul de a contesta reîncadrarea.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, întrucât reîncadrarea acesteia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.6 alin.3 din OG nr.92/2005 și ale OUG nr.82/2004.
În dovedirea cererii de recurs, recurenta a depus la dosar adresa nr.19451/17.07.2003 și decizia nr.307/2007 emisă de DGFP
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtă și dispozițiilor art.3041Cod pr. civilă se rețin următoarele aspecte.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă s-a solicitat anularea deciziei nr.307/2007 emisă de DGFP G și reîncadrarea reclamantei pe funcția de consilier superior clasa I, grad profesional superior, treapta
În fapt, prin acțiunea introductivă reclamanta a contestat reîncadrarea sa în funcția publică de execuție, aceea de inspector principal clasa I, ce a fost efectuată la data de 15.07.2003, în baza Deciziei nr.69/2003, emisă de către DGFP G, chiar dacă cererea de reîncadrare în funcția publică de consilier, grad profesional superior, clasa I, treapta de salarizare 1 este solicitată începând cu data de 01.01.2007.
Cu adresa nr.19451/17.07.2003 (depusă la fila 31 dosar recurs), reclamantei i-a fost comunicată sub semnătură, decizia nr.69/2003, emisă de către directorul executiv al DGFP
În recurs s-a depus la dosar și copia deciziei nr.307/2007 emisă de DGFP
În speță, actul administrativ atacat - respectiv decizia de reîncadrare nr.69/2003 - este un act administrativ cu caracter individual, astfel încât îi sunt aplicabile termenele stabilite prin art.11 alin. (1) și (2) din legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv termenul de 6 luni care reprezintă regula, cu excepția reglementată în alin.(2) al aceluiași articol, când pentru motive temeinice, care urmează a fi analizate de instanță în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar numai târziu de un an de la data emiterii actului.
În cauză, prin adresa nr. 19.451/17.07.2003 emisă de DGFP Gis -a comunicat reclamantei decizia de reîncadrare în funcție nr. 69/2003 așa încât termenul de prescripție al dreptului la acțiune a început să curgă de la data la care i s-a adus la cunoștință decizia de reîncadrare, respectiv de la 17.07.2003.
În raport de prevederile art.11 alin.1 și 2 din Legea contenciosului administrativ, acțiunea introdusă de reclamantă la data de 23 2007 este formulată cu mult peste termenul de 6 luni, așa încât acțiunea este prescrisă.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune ce a fost invocată de către recurentă este întemeiată.
Întrucât excepția prescripției este o excepție dirimantă și absolută, aceasta face de prisos analizarea celorlalte motive de fiind invocate în cuprinsul cererii de recurs.
Față de cele arătate, urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă să fie admis prezentul recurs.
Pe cale de consecință, se va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta DGFP G, împotriva sentinței numărul 903 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud. - -
Tehn. 2ex/24 2008
Jud. fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă Ponea, Gabriela
