Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2380/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2380
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și avocat pentru intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D susține că instanța de fond nu a motivat respingerea excepției autorității de lucru judecat, iar pe fondul cauzei nu s-a analizat temeinic cazul bine justificat.
Solicită admiterea recursului și modificarea încheierii din data de 24 septembrie 2008 Tribunalului Dolj în sensul respingerii cererii de suspendare.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL arată, cu privire la excepția autorității de lucru judecat, că temeiul de drept al cererii de față în reprezintă art.15 din Legea nr.554/2004.
În ceea ce privește fondul cauzei, susține că s-a făcut dovada existenței pagubei iminente și a cazului bine justificat.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin încheierea din data de 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- admis excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare a raportului de inspecție fiscală nr. 88510/31.08.2007, încheiat de către DGFP, respins cererea de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală nr. 88510/31.08.2007, încheiat de către DGFP, respins excepția autorității de lucru judecat, admite cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL C, cu sediul în municipiul C, cart., - 11,. 1,. 10, jud. D, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D - SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII, cu sediul în C,-, jud.
S-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 269/31.08.2007, emisă de C, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de suspendare a raportului de inspecție fiscală nr. 88510/3.08.2007, încheiat de către DGFP D, că excepția invocată este întemeiată, cu consecința respingerii cererii de suspendare a raportului de inspecție fiscală nr. 88510/3.08.2007, încheiat de către DGFP cu motivarea că raportul de inspecție fiscală este un act premergător deciziei de impunere prin care se stabilesc efectiv obligațiile fiscale, nesusceptibil de executare silită; decizia de impunere fiind singurul act administrativ - fiscal susceptibil de executare silită, așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 85 și 86 cod procedură fiscală.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța de fond constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale, astfel, art. 1201 civ. dispune că,este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate", pentru a exista putere de lucru judecat este necesarsă se fi examinat și rezolvat litigiulîn fond, ori în cuprinsul sentinței civile nr. 4494/26.11.2007, pronunțată de către Tribunalul Dolj, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale, simplele afirmații neputând fi reținute.
S-a mai reținut că în speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 14 alin. 6 din Legea 554/2004, dat fiind că în prezenta cauză reclamanta a invocat alte elemente referitoare la conturarea,cazului bine justificat" și a,pagubei iminente", depunând în dovedire înscrisuri.
Analizând cererea de suspendare, instanța a reținut că, în baza raportului de inspecție fiscală nr. 88510/31.08.2007, prin decizia de impunere nr. 269/31.08.2007, emisă de către C, s-a stabilit în sarcina reclamantei - SRL C obligațiile de plată cumulate privind impozitul pe profit, majorări impozite pe profit și diminuări TVA de rambursat. de lei, pentru care s-a început executarea silită.
Împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, reclamanta a formulat contestație la organul emitent care a fost respinsă prin decizia nr. 44/04.04.2008.
Potrivit art. 15 din Legea 554/2004,Suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamat, pentru motivele prevăzute de art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei", iar art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 dispune că se poate suspenda executarea actului administrativ,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
În cererea de suspendare a executării actului administrativ, reclamanta a susținut că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului aflat în discuție, de vreme ce la momentul controlului societatea se afla sub incidența Legii 85/2006, iar controlul a fost efectuat fără a ține seama de acest lucru, în absența administratorului judiciar.
Cât privește,paguba iminentă", se reține că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Societatea reclamantă se găsește astfel în situația unei pagube iminente, dat fiind că prin poprirea acestor sume de bani s-ar paraliza activitatea societății reclamante, prin punerea în imposibilitate de plată și desfășurarea activităților comerciale și economice, dată fiind suma considerabilă ce s-a calculat drept obligații de plată, reclamant recurgând chiar la contractarea de credite impuse de necesitatea continuării activității (filele 53 - 63).
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, recurenta DGFP Daa rătat că hotărârea este nelegală întrucât se impunea stabilirea cuantumului cauțiunii de cel puțin 10% din cuantumul sumei contestate, scopul acesteia fiind acoperirea unei părți din prejudiciul produs bugetului de stat.
De asemenea, recurenta pârâtă a mai criticat soluția instanței de fond sub aspectul respingerii greșite a excepției puterii de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 876/26.11.2007 a Tribunalului Dolj și de dispoz. art. 14 din legea 554/2004, în mod eronat instanța reținând că primă cerere de suspendare nu s-ar fi soluționat pe fond.
Pe fond s-a criticat soluția instanței de fond sub aspectul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din legea 554/2004 respectiv paguba iminentă ca prejudiciu material concret suferit de reclamantă, precum și cazul bine justificat ce presupune dovedirea unor împrejurări legate de efectele actului contestat, împrejurări care să fie justificate.
S-a mai susținut că instanța trebuia să verifice pe baza probelor administrate în cauză situația concretă a reclamantei și efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ, fără ca însă să fie prezentate astfel de documente care să permită această analiză.
La data de 28.10.2008 intimata - SRL formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea încheierii ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a susținut că este neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat întrucât primul litigiu nu a fost soluționat în fond litigiul.
Pe fond, s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și ale pagubei iminente.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă și dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă se rețin următoarele aspecte.
Critica recurentei pârâte în sensul că se impunea stabilirea cuantumului cauțiunii de cel puțin 10% din cuantumul sumei contestate nu poate fi reținută având în vedere dispozițiile art. 215 alin. 2. proc. fiscală care permit în exclusivitate instanței de judecată să stabilească cuantumului cauțiunii de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Analizând sentința civilă nr. 876/26.11.2007 a Tribunalului Dolj prin care s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale, simplele afirmații neputând fi reținute, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat prev. de art. 1201 civ. prin această sentință nefiind examinat și rezolvat litigiul în fond, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins excepția invocată de pârâtă critica formulată de recurenta pârâtă DGFP D fiind nefondată.
Cu privire la motivele de recurs vizând fondul cererii de suspendare Curtea reține următoarele aspecte.
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație,este reglementată în cuprinsul art.185 Cod pr.fiscală, Titlul IX; Cap.III, privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Textul prevede că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil în temeiul legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
Referirea la prevederile Legii 554/2004 are în vedere dispozițiile art.14 și 15 din această lege.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În speța de față, reclamanta, la solicitarea instanței, a plătit cauțiunea prevăzută de art.185 Cod pr. fiscală, a dovedit că prin executarea pornită împotriva sa s-ar crea un prejudiciu de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității, așa cum rezultă de altfel și din actele depuse în recurs, respectiv contractele de credit bancare, graficele de rambursare și contractele de leasing.
Este nefondată critica recurentei pârâte în sensul nedovedirii pagubei iminente în concret având în vedere că prin contractele de credit bancar, graficele de rambursare și contractele de leasing, depuse la dosar s-a făcut dovada că prin executarea deciziei de impunere societatea nu va mai putea onora obligațiile de plată către terți și salariați.
Cazul bine justificat derivă din faptul că este pusă în discuție legalitatea actelor administrative fiscale, iar executarea se poate face înainte de finalizarea acestei proceduri, adică înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale, ținând seama de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea apreciază că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asigurătorii, asupra bunurilor, așa cum prevede art.126 și urm din Codul d e procedură fiscală pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului.
Așa fiind, ținând seama de toate argumentele de mai sus,în baza art.312 Cod proc.civilă, recursul se va respinge, menținând ca legală și temeinică încheierea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
Tehored. 2ex/26.11.2008
Jud. fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă Ponea, Gabriela
