Anulare act administrativ . Decizia 247/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 247/CA
Ședința publică de la 27 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Fundația Caritatea B, cu sediul în B,-, în contradictoriu cu intimații: Primarul Municipiului I și Primăria Municipiului I, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 1001/13.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru recurenta Fundația Caritatea B, lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier din care rezultă aspectele de mai sus, cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei recurentei în susținerea concluziilor.
Avocat, solicită admiterea recursului, să se observe că s-a invocat faptul că decizia tribunalului este contradictorie și criticabilă din punctul de vedere al art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă, motivat de faptul că deși se respinge excepția inadmisibilității acțiunii, în motivarea respingerii pe fond menționează același aspect al inadmisibilității, respectiv faptul că certificatul de urbanism nu ar putea fi supus controlului contenciosului administrativ.
Ori, în cauza de față, acest certificat de urbanism nu reprezintă un act premergător sau un act de informare, ci este chiar actul care încheie definitiv procedura administrativă inițiată.
Nu se poate admite că un asemenea act, care stabilește situația juridică a unui teren, nu poate fi atacat în nici un fel, conform susținerilor intimatului preluate de instanța de fond, cât timp nu li se permite să-l atace în instanța de contencios administrativ.
prin aceea că nu este motivată corespunzător în soluționarea pe fond a cauzei și, mai mult, cuprinde motive contradictorii față de soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii.
Cu privire la fond, instanța reține că diferențele între primele două certificate de urbanism eliberate anterior, pentru același teren, sunt diferite de cel atacat în prezenta cauză pentru motivul că acesta din urmă s-ar fi eliberat după intrarea în vigoare a OUG114/2005 și OUG195/2005.
Ori, certificatul atacat nu face în conținutul lui nici o referire la aceste noi dispoziții legale, nu indică ce texte din aceste noi legi ar împiedica emiterea certificatului în aceleași condiții cu cele anterioare pentru a putea eventual contesta aplicabilitatea acestor dispoziții în speța de față.
Consideră că nu se aplică dispozițiile OUG 195/2005 pentru că destinația terenului nu este aceea de spațiu amenajat, terenul este unul viran, fără vegetație de vreun fel, este un loc viran împrejmuit de mai multe construcții. Astfel, chiar dacă s-ar fi pus problema schimbării destinației terenului, și aceasta s-ar fi putut aproba, cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind vorba de un spațiu amenajat care să cadă sub incidența prevăzută de art. 71 din OUG 195/2005 invocat în apărare de pârât.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fondul cauzei admiterea acțiunii, dispunerea anulării certificatului și obligarea la emiterea unui certificat corect, cu cheltuieli de judecată pe care le dovedește cu extrasul de cont pe care îl depune, în copie, la dosarul cauzei.
Instanța, constatând încheiate dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1001/ca/13.11.2008 Tribunalul Iașia respins excepția inadmisibilității, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Fundația Caritatea B în contradictoriu cu pârâtul Primarul Mun. I și Primăria Mun.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanta Fundația Caritatea Bas olicitat prin petitul acțiunii:1) anularea certificatului de urbanism nr. 3415 din 13.06.2007 eliberat de Primăria municipiului I și 2) obligarea autorităților pârâte la emiterea unui certificat de urbanism corect și legal. Întrucât al 2-lea capăt de cerere este în legătură cu primul capăt, iar reclamantul a solicitat să se constate nulitatea certificatului de urbanism nr. 3415 din 13.06.2007 emis de pârâta Primăria municipiului I raportat la natura actului atacat, va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Raportat la primul capăt de cerere instanța reține că prin certificatul de urbanism nr. 3415 din 13.06.2007, pârâții au constatat că prezentul certificat de urbanism nu poate fi utilizat în scopul declarat, întrucât terenul este neconstruibil conform PUZ, aprobat cu HCL nr. 32/1995.
Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată în cadrul unei acțiuni directe.
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral [] poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita în tot sau în parte anularea actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale.
În doctrină se face distincție între nulitatea absolută și nulitatea relativă a actului administrativ, dar această distincție se raportează nu la criteriul civilist al naturii normelor juridice încălcate, ca fiind de interes public sau privat, ci la gravitatea viciilor care afectează actul administrativ în cauză.
Se pune problema dacă certificatul de urbanism contestat este un act administrativ sau un simplu act de informare, conform art. 6 alin 1 din Legea nr. 50/1991.
Conform prevederilor art. 2 alin 1 lit. "c" din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Din conținutul noțiunii de act administrativ, rezultă că pentru a avea această calitate, actele emise de autoritățile publice trebuie să fie susceptibile de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, deci să fie prin ele însele capabile să produsă efecte juridice directe.
În cauza de față instanța constată că certificatul de urbanism nu are calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, ci este o operațiune administrativă premergătoare întocmirii actului administrativ, respectiv emiterea autorizației de construire.
Certificatele de urbanism nr. 1783 din 17.08.2001 și nr. 133 din 25.01.2004 eliberate în baza aceluiași PUZ, aprobat prin același nr. 32/13.03.1995 au fost eliberate anterior nr.OUG 114/2007 și nr.OUG 195/2005 privind protecția mediului, motiv pentru care soluțiile au fost diferite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Fundația Caritatea B invocând disp. art. 304 pct. 7, 3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că sentința nu este corespunzător motivată pe fondul cauzei și cuprinde motive contradictorii în privința excepției de inadmisibilitate a acțiunii.
Certificatul de urbanism nu este un act premergător, ci unul care încheie definitiv procedura administrativă inițială, în condițiile în care stabilește că terenul proprietatea reclamantei este neconstruibil.
Pe fond, instanța a făcut o verificare sumară a susținerilor, fără a fi determinată destinația terenului în litigiu și categoria de folosință, ce au fost stabilite prin Ordinul Prefectului.
Fundația nu a solicitat schimbarea destinației de folosință a terenului, ci doar menționarea condițiilor de construire pe terenul proprietatea sa.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina disp. legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Prin acțiunea în contencios administrativ cu care a investit instanța de fond reclamanta Fundația Caritatea Bas olicitat anularea certificatului de urbanism nr. 3515/13.06.2007 eliberat de Primăria I, obligarea la emiterea unui certificat de urbanism corect și legal.
Prin certificatul a cărui anulare s-a cerut emitentul menționează că terenul proprietatea reclamantei ar fi neconstruibil, în condițiile în care, în alte două certificate, eliberate anterior, nu se face o asemenea mențiune.
Prin soluția pronunțată este de observat că instanța, deși respinge excepția de inadmisibilitate a acțiunii, face o argumentare a noțiunii de certificat de urbanism și a efectelor judiciare ale acestuia, concluzionând că acesta nu este un act administrativ în sensul celor prevăzute de lege, ci o operațiune premergătoare emiterii autorizației de construire.
Din aceste considerente se deduce în mod logic că actul nici nu ar putea fi atacat pe calea prevăzută de Legea nr. 554/2004, aspect ce ar conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În raport de considerentele reținute de către instanța de fond se impun a fi evidențiate două aspecte:
- excepția de inadmisibilitate este respinsă, cu argumentarea că reclamanta a investit instanța cu două capete de cerere, strâns,legate între ele, însă concluzia că actul în sine nu este unul administrativ susceptibil de a fi cenzurat de instanța de contencios administrativ conduce la inadmisibilitatea acțiunii;
- argumentele succinte cu privire la normele legale sub imperiul cărora au fost eliberate cele două certificate anterioare și cele avute în vedere la eliberarea certificatului contestat nu răspund în niciun mod criticilor formulate de reclamantă pe fondul cauzei, respectiv nu justifică în fapt și în drept motivul avut în vedere de emitent atunci când a declarat terenul ca fiind neconstruibil.
Certificatul de urbanism, pe de altă parte, fie că obligă la obținerea unor avize, fie că declară aspecte precum cele menționate în actul atacat, este un act administrativ susceptibil de a fi atacat pe calea contenciosului administrativ întrucât modul în care autoritatea publică emitentă a aplicat dispozițiile legale la emiterea sa, se impune a fi cenzurat, altfel ar însemna că beneficiarul actului nu are în nici un fel acces la justiție și este obligat de concluziile posibil incorecte ale autorității emitente.
la obținerea unor avize necesare în vederea eliberării autorizației de construire sau pur și simplu stabilind caracterul de construibil sau nu a unui teren, certificatul de urbanism nu poate,fi apreciat doar ca un act de informare și se impune cu necesitate ca beneficiarul să poată contesta actul în instanță, să i se permită, conform liberului acces la justiție, să dovedească nelegalitatea celor solicitate ori abuzul emitentului.
În consecință, Curtea apreciază că instanța de fond trebuie să răspundă criticilor formulate și să verifice pe fond cauza, și în chip motivat, în fapt și în drept.
Ca atare, în temeiul disp. art. 3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de reclamanta Fundația Caritatea B, împotriva sentinței civile nr. 1001/ din 13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia
- --- - - - I--
Grefier,
-
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
03.06.2009
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
