Anulare act administrativ . Decizia 250/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 250/CA
Ședința publică de la 27 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I în contradictoriu cu intimații, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de I, având ca obiect anulare act administrativ - recurs împotriva sentinței civile nr. 119/CA/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, pentru recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de I și avocat - pentru intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesul al dosarului care este la primul termen de judecată și faptul că se solicită judecata cauzei și în lipsă.
Avocat - pentru intimatul depune întâmpinare, duplicatul acesteia fiind înmânat reprezentantei recurentei care nu solicită termen pentru luare la cunoștință.
De asemenea, depune copia unei cereri depusă de către intimat la ribunalul Iași, prin care a solicitat comunicarea hotărârii la adresa precizată în cerere, însă aceasta nu a fost citat corect, iar hotărârea a fost comunicată eronat, acesta luând cunoștință de sentința pronunțată de către tribunal de la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea concluziilor pe fondul cauzei.
Consilier juridic, pentru recurentă, solicită admiterea recursului ca fiind fondat, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Iași în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru restituirea integrală a sumei ca neîntemeiată și nelegală, pentru motivele invocate în cererea de recurs.
Avocat - pentru intimatul, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța nr. 30 din 27.04.2009 care atestă contravaloarea onorariului de avocat în cuantum de 200 lei.
Instanța constatând încheiate dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 119/ca din 10.02. 2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu acest pârât.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - Administrația Finanțelor Publice a municipiului A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a taxei auto speciale în cuantum de 6050,45 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente de la data încasării și până la momentul despăgubirii efective.
A fost respins capătul de cerere privind anularea adreselor nr. 70950 din 23.06.2008 și nr. 88748 din 21.07.2008 emise de către pârâtă.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 408,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, că aceasta excepție este nefondată și o va respinge întrucât raportul de drept material este unul de drept fiscal care s-a născut ca urmare a încasării taxei de primă înmatriculare de către pârâta. Prin urmare în calitate de beneficiara a taxei de prima înmatriculare pe care a încasat-o de la reclamant Administrația Finanțelor Publice a municipiului I are calitate procesual pasivă.
În ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea actelor 70950/23.06.2008 și nr.88748 din 21.07.2008 invocată din oficiu, instanța apreciază că excepția invocata este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele motive:
Prin actul -.06.2008 se comunică reclamantului că taxa solicitată nu îi poate fi restituită. Acest act contestat de reclamantă este o simplă adresă având caracter de corespondență administrativă și nu poate fi asimilat unui act administrativ-fiscal. Prin urmare nu este prin el însuși un act care naște, modifică sau stinge raporturi juridice, neproducând efecte juridice. Pe cale de consecință instanța va respinge ca inadmisibilă cererea privind anularea actului 70950 din 23.06.2008 cât și adresa de soluționare a contestației nr. 88748 din 21.07.2008.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a cumpărat un autoturism marca 75 an de fabricație 1999 culoare număr de identificare -.
Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei municipiului suma de 6.050,45 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria - nr.76097 din 19.06.2008
Această taxă, prin art. 214 - 214, a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, modificată prin nr.OUG 110/2006, dispoziții legale în vigoare la data nașterii litigiului și în raport de care instanța va analiza raportul juridic de drept fiscal dedus judecății.
Potrivit normelor comunitare, articolul 25 din tratatul CE prevede "Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal".
Articolul 28 CE prevede. "Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Art. 90 (1) din Tratatul CE prevede "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse."
Conform hotărârii in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, instanța reține că în România nu se percepea nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Instanța constată că, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național pentru următoarele argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Mai mult potrivit jurisprudenței Curții de Justiție Europene (Decizia în cauza Costa/Enel (1964), legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunicat este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând însă prevederile art. 214 - 214 Cod fiscal, se observă că acestea impun obligativitatea taxei speciale auto numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale UE și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România.
Prin aceste dispoziții interne sunt încălcate dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 (1) din Tratatul CE, ceea ce face din 214 - 214, Cod fiscal niște prevederi discriminatorii și nelegale. Mai mult decât atât, taxa de primă înmatriculare se prezintă ca o taxă cu efect echivalent, în sensul art. 25 din Tratatul CE, interzisă de normele Comunitare. Prin urmare această taxă este nelegală, fiind contrară dispozițiilor comunitare și se impune restituirea ei. Instanța nu poate primi apărările pârâtei în sensul că temeiul stabilirii taxei este determinat de impactul poluării întrucât taxa plătită de reclamant este o taxă de primă înmatriculare și nu o taxa pe poluare, această taxa fiind introdusă ulterior nașterii prezentului raport juridic prin OUG 50/2008. Faptul că CJCE a statuat în două decizii că o taxă de înregistrare poate fi aplicată a doua oară atâta timp cât mașina își modifică proprietarul nu are relevanță în cauza atâta timp cât această taxă nu este cerută și în cazul vânzării unui autoturism românesc, ci doar celor aduse din alte state comunitare.
Instanța constată că însăși legiuitorul a dorit să înlăture această situație ce a generat încălcarea normelor comunitare menționate și a abrogat în prezent dispozițiile art. 214 - 214 Cod fiscal prin OUG 50/2008 instituind și o procedură de restituirea diferenței între taxele de primă înmatriculare încasate în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și taxa de poluare instituită de noua lege. Instanța reține că prezentul litigiu s-a născut sub imperiul vechilor dispoziții, în vigoare la data plății taxei de către reclamant și nu i se poate aplica în prezent o nouă taxă de poluare, conform principiului constituțional al neretroactivității legii. Prin urmare instanța consideră că reclamantul nu este îndreptățit doar la plata unei eventuale diferențe între cele două taxe, ci la plata în întregime a unei taxe percepută cu încălcarea dreptului comunitar. De asemenea instanța reține că nici ulterior modificării legislației deși HG 686/2008 stipulează că și cererile depuse înainte de intrarea in vigoare a legii se vor soluționa potrivit noilor dispoziții termenul de soluționare începând să curgă de la 1.07.2008, nemaifiind necesar inițierea unei noi proceduri prealabile, pârâta și-a menținut refuzul de restituire a întregii taxe percepute.
Pentru motivele invocate, văzând în drept dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 (1) din Tratatul CE și art.148 din Constituție instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul și va obliga Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I să-i restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare achitată pentru autovehiculul marca 75 culoare cu număr de identificare -, în cuantum de 6.050,45 lei plus dobânda legală, potrivit art. 1084 - 1082 cod civil calculată de la data plății până la momentul plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I - Administrația Finanțelor Publice a Județului I, care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că organul fiscal competent care ar putea avea calitate procesuală pasivă în ceea ce privește restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (în speță a municipiului I, deoarece intimatul are domiciliul în municipiul I). Mai susține recurenta, că potrivit Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, nu prevede în mod expres un temei legal pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Pentru atingerea obligațiilor ce reveneau, pe de o parte, organului fiscal, născute din faptul încasării unei taxe găsită a fi incompatibilă cu Tratatul Comunității Europene, iar pe de altă parte contribuabilul obligat la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, datorată cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, legiuitorul a ales soluția compensării legale a celor două datorii reciproce.
Precizează că la art.11 din nr.OUG50/2008 se instituie temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor noii ordonanțe.
Ținând cont de evoluția cadrului normativ vizând condițiile înmatriculării autovehiculelor în România și obligațiile fiscale decurgând din această operațiune, de faptul că modificarea adusă de OUG 50/2008 a intervenit mai înainte ca acțiunea reclamantului să fi fost soluționată în mod irevocabil, dar mai ales de faptul că prin soluțiile adoptate legiuitorul a înțeles să toate situațiile potențial litigioase, născute din încălcarea de către România a prevederilor art.90 din Tratat, în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, perioadă în care art.2141-2143Cod fiscal au fost în vigoare, au produs efecte juridice față de reclamant, consideră că soluția compensării legale a celor două datorii este în concordanță cu dispozițiile art.116 Cod procedură fiscală, chiar dacă ea a devenit operațională după data pronunțării hotărârii recurate, voința legiuitorului trebuind să prevaleze într-un asemenea caz.
De asemenea se apreciază că nici capătul de cerere privind dobânzile solicitate nu este întemeiat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru restituirea întregii sume solicitate de reclamant, la fel ca și acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite prevederile art. 274 alin. 1 cod proc. civ.
Intimatul legal citat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat, susținerile recurentei nefiind întemeiate.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a reține următoarele:
Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică din punct de vedere metodologic al organizării, repartizării fondurilor din bugetul trezoreriei și al dotărilor se subordonează Direcției Generale a Contabilității Publice din Ministerul Economiei și Finanțelor.
Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică este condusă de un trezorier șef, subordonat direct directorului executiv și de un trezorier șef adjunct.
Potrivit Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 10/2004, emis în baza prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1574/2003 privind organizarea și funcționarea și, funcționează structura de Administrare Fiscală în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului, astfel cum a instituit și instanța fondului obligația de plată, respectiv în sarcina prin
Pe fondul cauzei se va reține că plata acestei taxe este o obligație legală derivată din reglementările Codului Fiscal capitolul " specială pentru autoturisme și autovehicule" reglementate în vigoare de la 01 ianuarie 2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene, care în art. 90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Comunității Europene, acesta prevede că "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", prevederile menționate limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se va observa că este interzisă discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale.
La data importării autoturismului taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări. Cuantumul taxei datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214 indice 1 alin. 3 din Codul Fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare. Taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și acest stat comunitar de la 01 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Aplicarea taxei speciale introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul neînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referire la art. 148 alin. 1 și alin. 4 din Constituție, fac referire la supr emația dreptului comunitar, în speță art. 90 paragraful 1 din Tratat și conchid că prin modificarea Codului Fiscal și introducerea taxei speciale legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate a Tratatului.
Aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 par. 1 din Tratat inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că la data aderării dispozițiile tratatelor originale adoptate înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Tot astfel, conform art. 220 din Tratatul, asigură interpretarea dispozițiilor tratatelor iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre. Jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art. 90 par. 1 în materia taxelor de primă înmatriculare discriminatorii trebuie luate în considerare de statul român și de toate autoritățile sale.
Nu poate opera nici compensarea datoriei, câtă vreme ele au sorginte, finalitate și temei legal diferite. De asemenea, având în vedere natura obligației stabilită în sarcina pârâtei, acesta este purtătoare de dobânzi în condițiile art. 1084 și urm. cod civ. dobânzi care cad în sarcina debitorului, respectiv pârâta.
În consecință, pentru considerentele expuse urmează, ca în temeiul art. 312 ind. 1 cod proc. civ. urmează să respingă recursul și să mențină, ca legală și temeinică, sentința recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de I împotriva sentinței civile nr.119/CA din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia
- - - - - - I -
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
- -
14.2009.-
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
