Anulare act administrativ . Decizia 249/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 249/CA
Ședința publică de la 27 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțe Publice A Municipiului I - din cadrul Direcției Generale A Finanțelor Publice A Județului I, cu sediul în I, str.-, nr.26, județul I, în contradictoriu cu intimatul -, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 1135/16.12.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic care depune delegație de reprezentare pentru recurentă și avocat - pentru intimatul -, lipsă fiind reprezentantul intimatului Statul Român.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesul al dosarului care este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea concluziilor pe fondul cauzei.
Consilier juridic, pentru recurentă, solicită admiterea recursului ca fiind fondat, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Iași în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru restituirea integrală a sumei ca neîntemeiată și nelegală, pentru motivele invocate în cererea de recurs.
Avocat - pentru intimatul -, solicită respingerea recursului formulat, considerând hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constatând încheiate dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1135/CA din 16.12.2008, Tribunalul Iași admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu acest pârât, a admis acțiunea introdusă de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și a obligat-o pe pârâtă să îi restituie reclamantei suma de 5441,10 lei încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, dobânda legală de la data încasării și până la data restituirii efective și suma de 8,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român este întemeiată, urmând a fi admisă cu consecința respingerii acțiunii reclamantei în contradictoriu cu Statul Român.
Astfel, din interpretarea disp. art. 52 alin. 1 din Constituție, art. 1, alin. 1, 2, alin. 1 lit. b, e, k din Legea nr. 554/2004, art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 rezultă că Statul Român deși avea calitatea de persoană juridică, în reglementarea actuală nu este inclus în sfera subiectelor raportului juridic căruia i se aplică legea contenciosului administrativ. Acțiunea în contencios administrativ poate fi exercitate față de oricare organ al său care acționează în regim de putere publică.
Cazurile în care Statul Român prin Ministerul Finanțelor poate fi chemat în judecată sunt expres și limitativ prevăzute de lege, între acestea nefiind menționate cererile de natura celei promovate de reclamant decurgând din raporturi juridice la care Statul nu a participat nemijlocit.
Pe fond instanța reține că acțiunea reclamantului este fondată. În luna martie 2008, reclamantul a achiziționat din Germania autoturismul marca INCA, cu număr de identificare - și pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de 5441,16 lei, conform chitanței seria - 3A nr. -.
Potrivit art. 214 ind. 1, 214 ind. 3 din Codul Fiscal și pct. 311-312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, cu prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează adunarea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJCE în cauza Wergel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Rațiunea reglementării menționate are la bază nou discriminarea fiscală între produsele impozitate și cele indigene.
Instanța mai constată că în chestiunea impozitării autovehiculelor de ocazie importate, a constatat că art. 90 din tratat vizează garantarea neutralității optime a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și cele din impozit (cauzele C - 387/01, și C - 290/2005 și C 333/2005).
Prin decizia în cauza Coste contra Enel nr. 6/1964 CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Se constată astfel un principiu esențial în ceea ce privește raportul dintre dreptul comunitar și dreptul intern, respectiv aplicabilitatea prioritară a dreptului comunitar. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Smirnenthal nr. 106/77 din 1978 CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, norma internă contrare fiind întotdeauna înlăturată de la aplicare, indiferent de forța sa juridică sau de momentul adoptării în raport de cea comunitară.
Față de considerentele expuse, instanța constată că în România, stat comunitar, nu se percep taxe pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o taxă de înmatriculare pentru autoturismele înmatriculare deja în celelalte state europene și reînmatriculate în România după import, fapt ce constituie o discriminare de regim juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 pct. 1 din tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor prin crearea unei situații dezavantajoase pentru autovehiculele importate din celelalte țări membre UE.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite reclamantei și dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000, de la data încasării sumei și până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I - Administrația Finanțelor Publice a Județului I, care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că organul fiscal competent care ar putea avea calitate procesuală pasivă în ceea ce privește restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (în speță a municipiului I, deoarece intimatul are domiciliul în municipiul I). Mai susține recurenta, că potrivit Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, nu prevede în mod expres un temei legal pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Pentru atingerea obligațiilor ce reveneau, pe de o parte, organului fiscal, născute din faptul încasării unei taxe găsită a fi incompatibilă cu Tratatul Comunității Europene, iar pe de altă parte contribuabilul obligat la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, datorată cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, legiuitorul a ales soluția compensării legale a celor două datorii reciproce.
Precizează că la art.11 din nr.OUG50/2008 se instituie temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor noii ordonanțe.
Ținând cont de evoluția cadrului normativ vizând condițiile înmatriculării autovehiculelor în România și obligațiile fiscale decurgând din această operațiune, de faptul că modificarea adusă de OUG 50/2008 a intervenit mai înainte ca acțiunea reclamantului să fi fost soluționată în mod irevocabil, dar mai ales de faptul că prin soluțiile adoptate legiuitorul a înțeles să toate situațiile potențial litigioase, născute din încălcarea de către România a prevederilor art.90 din Tratat, în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, perioadă în care art.2141-2143Cod fiscal au fost în vigoare, au produs efecte juridice față de reclamant, consideră că soluția compensării legale a celor două datorii este în concordanță cu dispozițiile art.116 Cod procedură fiscală, chiar dacă ea a devenit operațională după data pronunțării hotărârii recurate, voința legiuitorului trebuind să prevaleze într-un asemenea caz.
De asemenea se apreciază că nici capătul de cerere privind dobânzile solicitate nu este întemeiat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru restituirea întregii sume solicitate de reclamant, la fel ca și acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite prevederile art. 274 alin. 1 cod proc. civ.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului cu argumentele aduse prin cererea de ch emare în judecată.
Analizând actele și lucrările cauzei, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, în mod corect, prima instanță a reținut că Statul Român, deși are calitate de persoană juridică, în actuala reglementare nu este inclus în sfera subiectelor raportului juridic căruia i se aplică legea contenciosului administrativ, neputând fi acționat direct în judecată, acțiunea în contencios administrativ putând fi exercitată doar față de orice organ al său ce acționează în regim de putere publică. Cazurile în care Statul Român poate fi ch emat în judecată prin Ministerul Finanțelor sunt expres și limitativ prevăzute de lege, între acestea nefiind menționate și cererile de natura celei promovate de reclamantă, decurgând din raporturi juridice la care statul nu a participat nemijlocit.
Reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism second-hand marca INCA, cu nr. de identificare - pentru care a plătit, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, suma de 5441,16 lei, respectiv, 12101,74 lei (filele 14-26).
La data de 10.06.2008, reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare achitată, însă prin adresa nr. 70110/17.06.2008 i s-a răspuns că nu există temei legal pentru efectuarea acestei operațiuni.
Prin art. 214 indice 1 din Codul fiscal, abrogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, s-a instituit o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele prevăzute în acest text, taxă care se plătea la prima lor înmatriculare în România.
Taxa de primă înmatriculare se aplica, în cazul autoturismelor și autovehiculelor second-hand, numai celor din alte state, nu și celor din România.
Potrivit art. 90 alin. l din Tratatul Comunității Europene, nici un stat nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Aceste dispoziții din Tratatul Comunității Europene au rolul de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
României, în contextul aderării la Uniunea Europeană, îi revine obligația respectării dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. Cu toate acestea taxa de primă înmatriculare prevăzută prin art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul fiscal și aplicabilă autoturismelor și autovehiculelor comerciale second-hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie a Statului Român față de autoturismele second-hand din alte state comunitare în raport cu cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă.
În consecință, taxa de primă înmatriculare impusă autoturismelor și autovehiculelor second-hand constituie o încălcare a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fiind de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor.
În această materie, Curtea Europeană de Justiție a Comunității Europene s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare, instituite de Ungaria și respectiv Polonia, cu dispozițiile art. 90 Tratatul Comunității Europene.
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei de primă înmatriculare, instanța are obligația, potrivit art. 148 din Constituția României, de a înlătura aplicarea acesteia, reclamanta fiind îndreptățită să obțină restituirea taxei percepută de Statul Român cu încălcarea dispozițiilor din Tratatul Comunității Europene.
Potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 2 consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și al celorlalte reglementări comunitare, dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, prin art. 148 alin. 4, Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat, cu valoare de principiu, că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, lăsându-le pe acestea neaplicate prin propria putere de decizie, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a lor pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință, judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum se susține în recurs, ci, dimpotrivă, a făcut o deplină aplicare a Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar, judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și de a înlătura legea internă când este contrară celei comunitare fiind fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată neconstituțională sau discriminatorie de o altă autoritate.
În ceea ce privește solicitarea ca instanța de recurs să facă aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență nr. 50/2008, Curtea consideră că aceasta este nefondată.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de ch emare în judecată a fost formulată la 15.08.2008, hotărârea recurată fiind pronunțată la 16.12.2008, în cauză fiind aplicabile, sub aspectul dreptului material - normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal, care s-a născut la data de 01.04.2008, data la care s-a efectuat plata taxei de înmatriculare, iar sub aspectul dreptului procesual, dispozițiile în vigoare la data efectuării actelor de procedură (art. 15 alin. 2 din Constituie, art. 725 din Codul d e procedură civilă).
În cursul soluționării cauzei a fost emisă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 care conține dispoziții privind instituirea unei taxe de poluare ce se plătește la prima înmatriculare și restituirea eventualei diferențe dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare.
Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, iar în speță este inaplicabil pentru următoarele considerente:
Actul normativ a fost emis în cursul soluționării cauzei, iar dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea litigiului prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferență dintre taxa de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs. a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței, ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut, de asemenea, Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției.
Soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementări cu putere de lege, iar în materie fiscală, raportul juridic de drept fiscal se realizează între stat, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabil, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport (art.17 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală).
În același sens s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și cauza Papageorgiou vs..
De asemenea, nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă percepută contravine dreptului comunitar.
În aceste circumstanțe, reclamantul are însă deschisă calea prevăzută de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în vederea recuperării sumei de bani pe care plătit-o cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cererea de restituire formulată de aceasta având semnificația și natura juridică a plângerii prealabile din cadrul procedurii stabilite de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În cauză, reclamantul a ales să se supună legislației interne în materie fiscală și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera suma de bani pe care a plătit-o cu titlu de taxă, considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista o obligație este considerată nedatorată și, deci, este supusă restituirii.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul d e procedură fiscală, va respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 1135/CA din 16.12.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de I împotriva sentinței civile nr. 1135/CA din 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia
- --- - - - I--
Grefier,
-
Red. -
Tehnored. /
Tribunalul Iași: -
11.05.2009
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
