Anulare act administrativ . Decizia 249/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 249/CA/2008
Ședința publică de la 03 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A I și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 1307/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul pârâtelor, consilier juridic, mandatarul intimatei avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a formulat întâmpinare, depusă la dosar prin Serviciul Registratură.
Reprezentantul pârâtelor depune la dosar delegația de reprezentare.
Instanța comunică un exemplar de pe întâmpinare reprezentantului pârâtelor.
Reprezentantul pârâtelor solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studieri întâmpinării.
Reprezentantul intimatei nu se opune admiterii cererii formulate.
Instanța având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar la data de 26.02.208, în condițiile art. 1141alin.2 Cod procedură civilă, respinge cererea formulată de reprezentantul pârâtelor și lasă cauza la al doilea apel, pentru a da posibilitate acestuia să studieze întâmpinarea.
La cel de al doilea apel efectuat în cauză, se prezintă reprezentantul pârâtelor, consilier juridic, mandatarul intimatei avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul pârâtelor și reprezentantul intimatei învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtelor solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei solicită respingerea în întregime a acțiunii formulate, pentru motivele expuse în scris. Instanța de fond a reținut că sumele de bani primite de intimată, reprezentând cheltuieli în interesul clienților, nu sunt supuse fiscalizării, nu constituie venit din profesie, ele nu pot fi luate în considerare nici la stabilirea veniturilor totale în raport de care se apreciază depășirea sau nu a plafonului de la care este obligatorie plata de Mai arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde motive contradictorii, dând o interpretare eronată și contradictorie în același timp a Codului fiscal și a Legii nr.345/2002.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse prin întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanta Cabinete Asociate de Avocați, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice A I și Direcția Generală a Finanțelor Publice A ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună suspendarea executării silite a obligațiilor fiscale stabilite prin raportul de Inspecție fiscală nr. 37530/21 12 2006, până la soluționarea irevocabilă a hotărârii judecătorești care se va pronunța în prezenta cauză;
- să se dispună anularea Raportului de Inspecție fiscală nr. 37530/21 12 2006 și a actelor subsecvente respectiv decizia de impunere cu nr-006 prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei de 209.150 lei RON cu titlu de TVA, decizia de impunere anuală fără număr pentru impozit pentru anul 2003 pentru suma de 82.767 lei RON, decizia de impunere anuală fără număr pentru impozit pentru anul 2004 pentru suma de 589 lei RON, Decizia de impunere anuală fără număr pentru impozit pentru anul 2004 pentru suma de 589 lei RON;
- să se dispună anularea deciziei nr. 32/22 05 2007 emisă de A-Biroul de soluționare a contestațiilor;
- să se dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, se susține, cu privire la sumele încasate de la SC Montană SA, faptul că optica organului de control este total greșită întrucât se ignoră cu bună știință dispozițiile aplicabile în domeniu. Reclamanții susțin că organele fiscale nu au dreptul să verifice modalitatea de cheltuire sumelor încasate cu titlu de cheltuieli în interesul clientului, întrucât aceste cheltuieli sunt stabilite pe cale contractuală și pot fi verificate numai de către client, care dacă are nemulțumiri poate apela la căile legale, că procentul de 75% din suma cuvenită pentru fiecare proces reprezintă cheltuieli în interesul clientului și nu constituie venit din exercitarea profesiei, astfel că nu poate fi inclusă în baza de impozitare și nici în suma în funcție de care se calculează plafonul de la care se plătește TVA.
Prin sentința civilă nr.1307/CA/2007 a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și s-a dispus:
- anularea deciziei nr. 32/22.05.2007;
- anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 37530/21 12 2006,
- anularea deciziei de impunere anuală nr. -/10 01 2007;
- anularea deciziei de impunere anuală nr. -7745/10 01 2007;
- anularea deciziei de impunere anuală nr. -7767/10 01 2007;
- anularea deciziei de impunere anuală nr. -78461/10 01 2007;
- anularea deciziei de impunere anuală nr. -7835/10 01 2007 în ceea ce privește diferența de impozit constatată în plus ca urmare a considerării drept venit din exercitarea profesiei a cotei de 75% din sumele primite de la SC Montană SA în baza contractului de asistență juridică nr. 181/28.05.2002 precum și a dobânzilor și penalităților aferente;
- anularea deciziei de impunere nr. 37530/1/21.12.2006;
- anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 37530/21.12.2006 în ceea ce privește stabilirea suplimentar pe anii 2003-2004, dobânzi și penalități de întârziere în sumă totală de 209.150 lei RON.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește veniturile încasate de cei doi avocați de la SC Montană SA, deciziile de impunere pentru anii 2003 și 2004 sunt greșite întrucât au cuprins și așa numitele "fonduri fiduciare", care nu reprezintă un venit din profesie, ci sume primite spre păstrare și gestionare pentru client, pe care nu aveau obligația să le treacă în declarația de venit anual, iar cheltuielile aferente acestora nu sunt cheltuieli deductibile.
Referitor la decontarea în proporție de 100% a cheltuielilor cu utilitățile pentru imobilul proprietate personală folosit și de cabinetul de avocatură tribunalul a reținut că este corectă aprecierea făcută de pârâți în sensul că pot fi considerate deductibile fiscal doar în proporție de 1 / 2 părți.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele A și Administrația Finanțelor Publice A I, care au solicitat casarea acesteia în temeiul art. 304 pct.7, 9 Cod procedură civilă, deoarece cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că argumentele instanței de fond sunt contradictorii întrucât, întrucât pe de o parte se reține că pentru sumele primite de la clienți cu titlu de cheltuieli în interesul acestora trebuie ca avocatul să deschidă un cont bancar separat, iar pe de altă parte se motivează că nerespectarea acestei obligații nu înseamnă că sumele în discuție constituie venit din profesie care trebuie declarat și supus impozitării.
Mai susține recurenta că prin soluția dată instanța a făcut o interpretare eronată și o aplicare greșită a textelor de lege, prin aceea că avocatul ar avea obligația să înregistreze cheltuielile făcute în interesul clientului doar atunci când sunt din fonduri proprii, ori legea prevede că orice cheltuială pentru a fi deductibilă fiscal, trebuie dovedită cu documente justificative.
Recursul este nefundat.
Reclamanta "Cabinete asociate de avocatură și " funcționează în baza legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat în România și a Statutului profesiei.
Potrivit art.30 din Legea 51/1995 și conform art.94 pct.5 din Statutul profesiei de avocat care face parte integrantă din lege, avocatul are dreptul la un onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul său, iar aceste sume consemnate într-un cont bancar nu constituie venit din exercitarea profesiei.
Nici în cuprinsul acestei legi sau al statutului, nici într-un alt text de lege nu se prevede vreo sancțiune pentru nedeschiderea unui cont bancar separat în care să se înregistreze aceste sume primite de la client pentru viitoare cheltuieli, în sensul că s-ar schimba natura lor juridică și s-ar transforma în venit supus impozitării dacă nu sunt evidențiate distinct în contul cabinetului de avocatură. Din acest motiv, argumentația instanței de fond este doar aparent contradictorie. De fapt, instanța reține în mod just că părțile au convenit prin Contractul de asistență juridică nr. 181/28.05.2002 că, din suma achitată de client/proces, 25% reprezintă onorariul, iar 75% reprezintă cheltuieli ce urmează a fi efectuate de avocat în vederea realizării obiectului contractului de asistență juridică, dar cheltuieli efectuate pentru client, în contul a ceea ce clientul însuși trebuia să facă pentru a pune la dispoziția avocatului toate datele, actele și informațiile de care acesta are nevoie în scopul inițierii și de rulării procesului pentru care a fost angajat. Așadar, având natura unor sume primite spre păstrare și gestionare pentru client, acestea nu se cuprind în venituri ce trebuie declarate și nu reprezintă nici cheltuieli deductibile pentru care să fie obligați a prezenta, conform legii, documente justificative.
Nu sunt aplicabile în speță textele din actele normative invocate de recurentă, respectiv 58/2003, nr. 1040/2004, art. 49 din Legea 571/2003 tocmai din motivele susarătate și având în vedere prevederea din legea specială aplicabilă, care exclude din sfera veniturilor realizate din profesia de avocat, aceste sume primite de la clienți cu titlu de cheltuieli.
Nu sunt întemeiate nici criticile recurentei referitoare la existența unor obligații suplimentare de plată a TVA, întrucât Legea nr.345/2002 aplicabilă în anul 2003, precum și Codul fiscal în vigoare în 2004 vorbesc de "venituri din operațiuni taxabile declarate" și respectiv "cifră de afaceri", ori în acestea nu se includ și cheltuielile făcute în contul clientului-care sunt exceptate potrivit legii speciale aplicabilă profesiei de avocat-iar drept urmare reclamanții nu au depășit plafonul de la care era obligatorie plata de TVA, cum de altfel corect a reținut și instanța de fond.
În consecință, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de pârâte.
Cheltuielile de judecată nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele DGFP A și Administrația Finanțelor Publice A-I împotriva sentinței civile nr.1307/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 3. 03. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./ex. 2/25.03.2008
Jud.fond.,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
COPIA DECIZIEI NR. 249/CA/2008
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele DGFP A și Administrația Finanțelor Publice A-I împotriva sentinței civile nr.1307/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 3. 03. 2008.
Președinte, indescifrabil | Judecător, indescifrabil | Judecător, indescifrabil |
Judecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș
