Anulare act administrativ . Sentința 254/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 254
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul,domiciliat în P,-, - 3,. C,. 43 județul P, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCROTIREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în B,--22, sector 4.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul, asistat de avocat -, din Baroul Prahova și pârâta, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pârâta a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, completare la întâmpinare.
Avocat -, având cuvântul pentru reclamant, menționează că a luat cunoștință de completarea întâmpinării formulată de pârâtă, că nu are alte cereri de formulat.
De asemenea, și reprezentantul pârâtei menționează că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act de susținerile părților și acordă cuvântul cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii, excepție invocată de pârâtă.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârât, solicită
admiterea excepției prematurității acțiunii, întrucât reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Avocat -, având cuvântul pentru reclamant, solicită respingerea excepției, susținând că în cazul actelor administrative prin care se încetează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu este necesară plângerea prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Potrivit dispozițiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public se poate adresa direct instanței de contencios administrativ
Mai mult, chiar în ordinul atacat prin această contestație, se prevede că
acest act administrativ poate fi contestat la instanța de contencios administrativ. În acest
sens depune practică judiciară constând în Decizia nr. 3221/2006 pronunțată de
Curtea respinge excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de pârâtă, considerând că actul administrativ atacat este asimilat raporturilor de muncă și,
chiar în ordinul atacat, se prevede că acest act administrativ poate fi contestat la instanța de contencios administrativ.
Părțile, având cuvântul prin apărătorii lor, menționează că nu au alte probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în fond.
Curtea ia act că părțile nu au alte cereri de formulat și nici probe de administrat și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în fond.
Avocat -, având cuvântul pentru reclamantul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost completată, în sensul anulării Ordinului nr. 251/2009 emis de pârâtă,reintegrarea reclamantului în funcția publică de director executiv adjunct, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate și majorate și a celorlalte drepturi salariale avute începând cu data demiterii și până la reintegrarea sa.
Cu cheltuieli de judecată, potrivit notei de cheltuieli depusă la dosar.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtă, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece ordinul contestat îndeplinește toate condițiile de fond și de formă. O eventuală anulare a ordinului ar fi imposibil de pus în executare,deoarece această funcție a fost desființată, ea nemaiexistând.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata daunelor susține că nu poate fi admis un astfel de capăt de cerere întrucât, în situația reclamantului, nu poate fi vorba de producerea unor daune prin efectul aplicării ordinului contestat.
CURT E A:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamantul chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, solicitând instanței să dispună anularea Ordinului nr. 251/24.04.2009 emis de pârâtă prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de director executiv adjunct al Agenției județene pentru Ocuparea Fortei de Munca, reintegrarea în funcția publică de conducere, obligarea pârâtei la plata drepturilor de natură salarială pe perioada cuprinsă între data emiterii deciziei de eliberare din funcție și data reintegrării, majorate și reactualizate la data efectuării plății și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că Ordinul de eliberare din funcție este netemeinic și nelegal și se fondează exclusiv pe prevederile OUG nr. 37/2009 care a modificat Legea 188/1999, prima fiind abrogată de către OUG nr. 105/2009.
Reclamantul susține că această ordonanță nu produce efecte întrucât a fost emisă fără a respecta cerințele legii de abilitare și a fost emisă cu încălcarea și a dispozițiilor constituționale.
Mai arată că au fost încălcate și dispozițiile art. 100 alin. 5 din Legea
188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, referitoare la reducerea nejustificată a unui post de către o instituție publică și înființarea unui post similar de natura celui desființat în termen de 1 an de la desființarea postului.
Solicită admiterea acțiunii, anularea ordinului, reintegrarea în funcția deținută și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate,
majorate și reactualizate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului în soluționarea cauzei, a prematurității pentru lipsa plângerii prealabile și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.444/1.10.2009 a fost admisă excepția de necompetență materială și cauza a fost declinată în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținându-se că în cauza își găsesc aplicarea disp. art. 10 alin.1 teza a doua din Legea 554/2004.
La Curtea de Apel Ploiești cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâta a formulat completare la întâmpinare prin care a răspuns motivării acțiunii reclamantului.
La termenul de judecată în fond instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii pe care a respins- potrivit motivării din practicaua sentinței.Analizand actele si lucrarile dosaruluiCurtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 251/24.04.2009 reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere deținută, respectiv din cea de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă-P, ordinul având ca temei legal OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Curtea Constituțională a României a constatat, prin decizia nr. 1257/7.10.2009, că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituțională.
Rezultă că decizia a fost emisă fără temei legal. Din acest punct de vedere nu poate fi primită susținerea pârâtei precum că reclamantei i s-ar aplica dispozițiile OUG nr. 105/2009 întrucât aceasta a fost publicată în data de 6 octombrie 2009 în Monitorul Oficial, iar decizia de demitere pentru reclamant a fost anterioară cu circa 6 luni.
Este fondată susținerea reclamantului referitoare la nelegalitatea deciziei prin prisma nedesființării efective a postului.
Condițiile de legalitate ale încetării raportului de serviciu trebuiesc interpretate în stransă legatură cu prevederile art. 100 alin. 4 si 5 din Legea 188/1999, potrivit cărora reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50 % sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii, iar, în cazul reorganizarii activității prin reducerea posturilor, nu se pot înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Ori, în speță s-a înființat un post identic atât din perspectiva atribuțiilor specifice funcției cât și a condițiilor de ocupare, condițiile prevăzute de OUG nr. 37/2009 pentru ocuparea funcției de director coordonator fiind identice cu cele prevăzute de art. 54 din Legea 188/1999.
Rezulta că la nivelul Agenției Județene P pentru Ocuparea Forței de Muncă nu a avut loc nici o reducere efectivă și justificată a postului ocupat de reclamant, funcția de director executiv urmând a fi înlocuită cu cea de director coordonator, fără nici o modificare a atribuțiilor specifice funcției de conducere și fără nici o justificare valabilă.
Potrivit art.III din această OUG nr. 37/2009: funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe
ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și adjuncții acestuia se desființează.
În locul acestor funcții este instituită funcția de "director coordonator al serviciului public deconcentrat", care va fi ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează. Persoanele care urmează să ocupe aceste funcții sunt numite prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și își vor exercita funcțiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncă".
Curtea Constituțională a reținut că această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management".
Prin reglementările sale, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art.73 alin.(3) lit.j) din C, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
Curtea Constitutionala a observat, în decizia 1257/2009 prin care a admis excepția de neconstituționalitate a Legii de aprobare a OUG nr. 37/2009, că, prin dispozițiile sale, nr.OUG37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Pentru toate aceste considerente, inclusiv cele reținute de Curtea Constituțională, acțiunea reclamantului se va admite, se va anula Ordinul nr. 251/2009, se va dispune reintegrarea reclamantului în funcția de director executiv adjunct și va fi obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite între data emiterii deciziei și data reintegrării pe postul deținut anterior, indexate cu indicele de inflație și majorate, în măsura în care au avut loc majorări legale în acest interval de timp.
Văzând și dispozițiile art. 274 pr.civ va fi obligata pârâta, către reclamant, la plata cheltuielilor de judecată în suma de 2.166 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în P,-, -. C,.43 județul P,
în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în B,--22, sector 4 și, în consecință:
Anulează Ordinul 251/2009 emis de ANOFM.
.//.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică de director executiv
adjunct.
Obligă pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate și a celorlalte drepturi salariale avute, începând cu data demiterii și până la reintegrare.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2166 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 decembrie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
red MP
4 ex/16.12.2009
oprator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață
