Anulare act administrativ . Decizia 2796/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2796 BIS
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de PRIN PROCURATOR împotriva deciziei nr.483 din 8 februarie 2008, pronunțaă de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul CONSILIUL JUDEȚEAN O prin consilier juridic A și intimații CONSILIUL LOCAL S, PRIMĂRIA S prin consilier juridic lipsind contestatoarea PRIN PROCURATOR,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se netimbrarea contestației în anulare cu taxa judiciară de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, după care;
Instanța pune în discuție excepția netimbrării contestației în anulare.
Consilier juridic A și consilier juridic, pentru intimați, pe rând având cuvântul, solicită admiterea excepției și anularea contestației în anulare ca netimbrată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința nr.447 din 2.07.2008 Tribunalul Olta admis acțiunea formulată de reclamanta, astfel cum a fost modificată la data de 24.09.2007, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL AL MUNCIPIULUI S, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, CONSILIUL JUDEȚEAN O și a dispus anularea parțială a deciziei nr. 259/29.08.1975 emisă de pârâtul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului O numai cu privire la trecerea în proprietatea statului a suprafeței de 5000 mp, situată în S,-, județul O, cu excepția casei și a terenului aferent ce formează obiectul contractului de închiriere nr. 1856/07.12.2006
Prin sentința nr. 658/19.10.2007 Tribunalul Olt - Secția Comercială si de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamanta ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre tribunalul s-a reținut că acțiunea reclamantei privește restituirea imobilului situat in Municipiul S str. - nr.79, trecut in proprietatea statului prin Decizia nr.259 din 29 august 1975 Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului O, in mod abuziv, prin aplicarea dispozițiilor art. 56 alin.(2) din legea nr.4/1973, situație in care, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001, ca lege specială ce exclude aplicarea legislației de drept comun sau a contenciosului administrativ in restituirea imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, susținându-se că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât obiectul acțiunii deduse judecații privește anularea deciziei nr. 259/29.08.1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului O, prin care s-a dispus preluarea in mod abuziv a imobilului situat in S,-, prin aplicarea dispozițiilor art. 56 alin 2 din Legea 4/1973 si nu restituirea în natură imobilului, cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
Într-un al doilea motiv de recurs s-a susținut că hotărârea este lipsită de temei legal întrucât nu a fost analizată din perspectiva dispozițiilor Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, dispoziții legale invocate în susținerea acțiunii, ci din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu toate că reclamanta nu a invocat aceste dispoziții.
Prin decizia nr. 359/20.02.2008 pronunțata de Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ si Fiscal s-a admis recursul formulat de recurenta reclamantă împotriva sentinței nr. 658/19.10.2007, pronunțata de Tribunalul Olt - Secția Comercială si de Contencios Administrativ in dosar -.
S-a reținut în considerentele deciziei de casare că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului acțiunii, care privește anularea deciziei nr. 259/29.08.1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului în raport cu temeiul legal invocat de reclamantă, art. 7 lit. e si art. 8 alin 2 din Legea 213/1998, apreciind în mod eronat că acțiunea reclamantei privește restituirea imobilului situat in S,-, județul O, situație în care a făcut aplicabilitatea dispozițiilor legii speciale nr. 10/2001 ce exclud incidenta legislației de drept comun sau a contenciosului administrativ, încălcând astfel prevederile art. 129 alin 6 cod de procedură civilă, potrivit cărora, în toate cazurile judecătorul hotărăște numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Întrucât prima instanță nu a stabilit si nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii formulate de reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 129 alin 6 cod de procedură civilă si dispozițiile art. 304 coroborate cu art. 312 alin 5 cod de procedură civilă, Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, care statornicesc competenta instanțelor judecătorești de a soluționa litigiile inițiate de foștii proprietari sau de succesorii acestora pentru revendicarea bunurilor preluate de stat fără un titlu valabil în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 si de a se stabili valabilitatea titlului.
În sensul textului legal invocat, prin titlu valabil urmează a se înțelege titlul constituit cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte si a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
În speța de față din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin decizia nr. 259 din 29 august 1975 fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului O, imobilul aparținând autoarei reclamantei ( dobândit prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 12 mai 1936 - fila 5 dosar - al Tribunalului Olt - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ - ), alături de imobilele altor 95 de cetățeni au fost trecute în proprietatea statului începând cu data de 01.04.1975, în baza art. 56 alin 2 din Legea 4/1973.
Conform acestor prevederi, cetățenii români puteau avea în proprietate personală o singură locuință, membrii unei familii putând păstra în proprietate comună sau în proprietatea unuia dintre ei o singură locuință, iar în cazul în care dobândesc oad oua locuință erau obligați să înstrăineze una din ele în termen de 1 an de la dobândire, în caz contrar, una din cele două locuințe urma să treacă în proprietatea statului prin decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean sau al Municipiului B cu plata unei despăgubiri.
În consecință, temeiul legal al preluării imobilului l-au constituit dispozițiile Legii 4/1973, în cauză nefiind emis un decret de expropriere specific situațiilor în care preluarea se făcea pentru efectuarea unor lucrări de utilitate publică, astfel că cele două adrese nr. 742 /23.05.1974 si 11034/10.12.1974 (fila 6 dosar -) nu echivalează cu un act de expropriere, situație reținută si de Tribunalul O l în considerentele sentinței nr. 85/30.01.2007 pronunțată in dosar -, prin care a respins acțiunea reclamantei privind restituirea in natură a imobilului ce formează obiectul acestui dosar revendicat in temeiul Legii nr. 33/1994.
Din perspectiva legii 213/1998, procedând la verificarea titlului statului cu privire la trecerea imobilului proprietatea autoarei reclamantei, situat in S,-, județul O, în favoarea statului tribunalul urmează să constate că actul normativ în baza căruia bunul a fost preluat de către stat contravenea prevederilor art. 36 din Constituția din 1965, potrivit cărora dreptul de proprietate personală era ocrotit de lege, iar terenurile si construcțiile puteau fi expropriate numai pentru lucrări de interes obștesc si cu plata unei juste despăgubiri.
Aceeași lege contravenea si prevederilor art. 481 din codul civil, potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, precum si Declarației Universale a Drepturilor Omului.
La data la care imobilul ce formează obiectul acestui dosar a fost trecut în proprietatea statului, România ratificase Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10.12.1948, care, în art. 17 alin 1 si 2 prevede că orice persoană are dreptul la proprietate, atât singur, cât și în asociere cu alții și nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Trecerea imobilului în proprietatea statului prin decizia nr. 259/29.08.2005 s-a făcut astfel cu încălcarea prevederilor legale sus menționate, conferind caracter abuziv acestei măsuri, astfel că titlul statului nu poate fi considerat valabil, motive pentru care urmează să fie anulat.
De altfel, autoarea reclamantei a încercat să se conformeze dispozițiilor legale în vigoare la acea dată în sensul că a încercat să înstrăineze imobilul în termenul de 1 an pentru a evita trecerea acestuia în proprietatea statului, însă în mod abuziv documentația de înstrăinare i-a fost restituită conform adreselor nr. 742/23.10.2005 si nr. 11034/10.12.1974 emise de Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular al orașului S, motivat de faptul că în zona în care este situat imobilul urmează să fie amplasat un complex comercial, lucrări care nu au fost începute si realizate, fapt care conduce cu atât mai mult la lipsa de valabilitate a titlului statului.
Împotriva sentinței au declarat recurs Consiliul Județean O și Primăria Municipiului
În recursul său Consiliul Județean Oac riticat sentința, apreciind-o nefondată și solicită solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond în mod eronat a reținut drept cale de atac apelul întrucât în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atac cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Un al doilea motiv de recurs privește faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut că predarea imobilului în cauză s-a făcut cu încălcarea prevederilor Constituției și a tratatelor internaționale la care România este parte, motiv pentru care titlu cu care a fost preluat acest imobil de către stat nu poate fi considerat nevalabil.
S-a aratat că imobilul în cauză a fost preluat de stat în baza Legii nr. 4/1973 și-n această situație nu poate fi reținut aspectul că imobilul în cauză a fost preluat de stat în mod abuziv ci a fost preluat în baza unui titlu perfect valabil la acea dată.
Se mai arată că în ceea ce privește referirile la art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 acestea sunt neconcludente întrucât acest articol se referă la revendicarea bunurilor preluate de stat fără un titlu valabil și numai dacă acestea nu fac obiectul unei legi speciale de reparație iar reclamanta avea posibilitatea să-și revendice dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză potrivit Legii nr. 112/1995 și Legii nr. 10/2001.
Printr-un ultim motiv de recurs se invocă faptul că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă și nu s-a adresat instanței potrivit prevederilor legilor menționate mai sus, pierzând dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii.
Prin recursul său Primăria Mun. Sac riticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a arată că instanța de fond în mod greșit a contestat că titlul de preluare a imobilelor nu este unul valabil întrucât încalcă Constituția din 1965 unde se prevedea că terenurile și construcțiile puteau fi expropriați numai pentru lucrări de interes obștesc și cu plata unei despăgubiri.
S-a mai arătat că din adresele nr. 742/13.05.1974 și 11034/10.12.1974 ale consiliului Popular al Orașului S, imobilul solicitat era amplasat în zona unde urmau să se construiască un complex comercial iar din adresa nr. 1809/5075/R/27.10.1993 emisă de Consiliul Județean O și din procesul verbal încheiat la data de 30.03.1976 reiese că foștii proprietari urmeau să primească despăgubiri pentru imobilul expropriat, fiind astfel îndeplinite cele două condiții stipulate în Constituție.
S-a menționat că imobilul în cauză nu a fost preluat de stat în mod abuziv, ci în baza unui titlu perfect valabil.
În ședința publică de la 09.12.2008, Curtea a calificat drept recurs calea de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței Tribunalului O l t, avându-se în vedere dispozițiile art. 20 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
La 27.01.2001, reclamanta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor.
S-a aratat că instanța de fond în mod temeinic și legal a dispus anularea deciziei de trecere în proprietatea statului a suprafeței de 500. teren situat în S, str. - nr. 79, întrucât imobilul a fost preluat cu încălcarea Constituției și a tratatelor internaționale la care România este parte, astfel că titlul cu care a fost preluat imobilul de către stat nu poate fi considerat valabil.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.483 din 3 februarie 2009 a admis recursurile declarate de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și CONSILIUL JUDEȚEAN O împotriva sentinței nr.447 din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICPIULUI S, a modificat sentința în sensul că a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prin acțiunea precizată la 24.09.2007, reclamanta a solicitat anularea parțială a deciziei nr. 259/29.08.1975 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului O cu privire la suprafața de 500. teren situat în S str. - nr. 79.
Conform art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni, iar pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Legiuitorul a urmărit că raporturile juridice reglementate de actul administrativ individual să aibă o anumită stabilitate, prin aceea că, după intrarea acestuia în circuitul civil, să poată fi atacat într-un anumit termen la instanța de contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât legea contenciosului administrativ nu reglementează nicio diferență între acțiunile care invocă nulitatea abosolută și cele care invocă nulitatea relativă a actului administrativ.
Cum actul administrativ atacat în prezenta cauză este un act administrativ cu caracter individual, Curtea apreciază că sunt incidente prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea formulată la data de 06.02.2007 prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 259/1975, este tardivă.
O astfel de interpretare este concordantă și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a considerat că, prin neimpunerea unui termen înăuntrul căruia să poată fi exercitată o acțiune încalcă principiul securității rapoartelor juridice.
Posibilitatea de a anula fără limită de timp - cum ar fi în cazul de față - actul administrativ individual care a intrat în circuitul civil,si a produs efecte juridice specifice, constituie o nesocotire a dreptului la justiție, garantat de art. 6 din
Că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile prevăzute de Legea nr. 213/1998 nu are relevanță în cauza dedusă judecății, întrucât așa cum s-a mai arătat, s-a atacat un act administrativ cu caracter individual căruia îi sunt aplicabiule termenele stabilite prin art. 11 alin. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare PRIN PROCURATOR.
Curtea de Apel Craiova, potrivit art.11 din Legea 146/1997, a pus în vedere contestatoarei PRIN PROCURATOR la termenul din 28 aprilie 2009 să timbreze plângerea cu 10 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Contestatoarea PRIN PROCURATOR nu a satisfăcut aceste cerințe, astfel încât este incidentă sancțiunea anulării cererii, conform Legii 146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.3 din nr.OG32/1995, modificată prin Legea 123/1997, s-a pus în vedere recurentei să achite taxa judiciară de timbru de 10 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele de judecată conform art.20 alin.1 din Legea 146/1997 se timbrează anticipat fiscal și judiciar, neîndeplinirea acestei obligații în lipsa unei scutiri legale fiind sancționată cu anularea.
Cum la dosar nu există dovada achitării taxei de timbru si a timbrului judiciar, deși contestatoarei PRIN PROCURATOR i s-a pus în vedere în mod expres la termenul din 28 aprilie 2009 să timbreze, este incidentă sancțiunea anulării cererii conform Legii 146/1997.
Față de cele mai sus, urmează a se anula ca netimbrat recursul declarat de PRIN PROCURATOR.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează contestația în anulare formulată de PRIN PROCURATOR împotriva deciziei nr.483 din 8 februarie 2008, pronunțaă de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr-, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
red.2 ex.-
tehnored.
16 Iunie 2009
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă
