Obligația de a face. Decizia 2795/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2795 BIS
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare și cererea de revizuire formulate de împotriva deciziei nr.704 din 11 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul prin procurator lipsind intimații CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D și - DIRECTORUL CASEI JUDEȚENE DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța pune în discuție disjungerea cererii de revizuire formulată de împotriva deciziei nr.704 din 11 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- și întemeiată pe prevederile art. 322 pct.1, 2 și 7 CPC.
Procurator pentru contestatorul este de acord cu disjungerea cererii de revizuire și formarea unui nou dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acorda cuvantul asupra contestatiei in anulare.
Procurator pentru contestatorul arată că este întemeiată pe prevederile art.317 pct.2 și 318 teza I CPC și solicită admiterea contestatiei in anulare conform motivelor scrise.
CURTEA
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin sentința nr. 1876 din 1 octombrie 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii D și Forțan - directorul Casei Județene de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr. 844 din 05 aprilie 2006 Curții de Apel Craiova - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pronunțată în dosarul nr. 819/CM/2005, irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul, fiind obligată Casa Județeană de Pensii D la plata către reclamant a sumei de 18.321.289 de lei, reprezentând diferențe pensie suplimentară și s-a disjuns capătul de cerere privind antrenarea răspunderii conducerii executive a Casei de Pensii D și s-a dispus trimiterea dosarului Secției de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Dolj pentru competentă soluționare a capătului de cerere disjuns.
Potrivit art. 16 din Legea 554/2004,Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă".
Pentru angajarea răspunderii civile a pârâților, trebuie să fie dovedită încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor de serviciu, reprezentând o formă de răspundere subiectivă, bazată pe culpă, absența elementului subiectiv determinând imposibilitatea intervenției răspunderii civile.
Cu privire la daunele morale solicitate de către reclamant, s-a reținut că acesta nu a făcut dovada vreunui prejudiciu suferit, sarcină ce-i revenea în baza dispozițiilor art. 1169 cod civil care prevede că,cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
S-a apreciat că dauna morală produsă reclamantului ar consta în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum și consecințele negative suferite de către reclamant pe plan psihic, instanța putând aprecia în raport cu acestea importanța valorilor morale lezate și intensitatea cu care au fost receptate consecințele vătămării în plan profesional și social de către reclamant.
S-a reținut că nu s-a făcut dovada că aplicarea cu deficiențe a deciziei nr. -/1999 a Casei Județene de Pensii D, în aplicarea sentinței civile a Curții de Apel Craiova nr. 529/1997, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 585/11.03.1998 a Curții Supreme de Justiție, s-a făcut cu rea-credință de către aceasta, de vreme ce au emis decizie de acordare către reclamant a drepturilor cuvenite acestuia.
S-a constatat că pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanței găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera exprimare a instanței, bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
A arătat recurentul că pârâta Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentanții săi, i-a cauzat grave prejudicii materiale, întrucât nu a pus în executare hotărârea nr.529/7.11.1997, explicând în acest sens greșelile săvârșite de pârâți în decursul timpului.
A precizat că prin atitudinea lor pârâții i-au cauzat stres, ceea ce a condus la îmbolnăvirea sa, așa încât se impunea aplicarea sancțiunilor disciplinare și pecuniare împotriva acestora.
A solicitat admiterea recursului și obligarea CJP D să emită decizie pentru întreaga vechime și vârstă la tarifele muncitorilor zootehniști de la stat, și nu de la CAP.
Prin decizia nr. 704 din 11 februarie 2009, Curtea de Apel Craiovaa respins ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant impotriva sentintei nr. 1876 din 01.10.2008 pronuntata de Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de recurs a retinut ca acțiunea reclamantului a avut ca obiect antrenarea răspunderii conducerii executive a CJP D, despăgubiri și amendă pentru întârziere pentru neexecutarea sentinței nr.529/1997 a Curții de Apel Craiova.
Prin sentința nr.529/1997, Curtea de Apel Craiovaa anulat decizia de pensionare nr.-/1991, a obligat pârâta să emită o nouă decizie, cu luarea în calculul pensiei și a grupei a II-a de muncă și a pensiei suplimentare, decizie rămasă irevocabilă prin decizia nr.585 /11 martie 1998 Curții Supreme de Justiție.
Prin decizia nr.-/01.11.1999, Casa Județeană de Pensii Dap rocedat la punerea în executare a sentinței nr.529/1997 a Curții de Apel Craiova.
Din examinarea acestei decizii aflată la fila 9 dosarului nr.656/CA/2004, s-a constatat că reclamantului i s-a luat în calcul o vechime totală în muncă de 38 de ani, o lună și o zi, din care vechimea în grupa a II-a de 21 ani, 9 luni și 13 zile.
S-au calculat drepturile de pensie retroactiv începând cu 1 februarie 1991.
Drepturile stabilite prin decizia menționată sunt de 1.100 lei ( ROL) pensie de asigurări sociale și o pensie suplimentară de 153 (ROL), în total stabilindu-i-se reclamantului recurent o pensie pentru munca depusă și limită de vârstă de 1253 lei (ROL), începând cu data de 1 februarie 1991.
Reclamantul a formulat acțiune împotriva deciziei de recalculare a pensiei, care a fost soluționată de către instanța competentă material, respectiv Tribunalul Dolj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, recursul fiind soluționat de către Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Curții de Apel Craiova, prin decizia nr.844 din 29 martie 2006 (fila 7 dosar nr.819/CM/2005).
Din cuprinsul deciziei nr.844/29 martie 2006, care este irevocabilă și, ca urmare, a intrat în puterea lucrului judecat, rezultă că pârâta CJP Dal uat în calcul vechimea de 38 ani și o lună, din care 29 de ani și 9 luni în grupa a II-sa de muncă, stabilind pensia de asigurări sociale de 1100 lei/lună, la nivelul lunii februarie 1991 și pensia suplimentară de 153lei/lună, la nivelul aceleiași luni.
S-au constatat însă deficiențe de aplicare a sentinței nr.529/1997 a Curții de Apel, constând în aplicarea indexărilor în perioada cuprinsă între data emiterii primei decizii și data emiterii deciziei de recalculare, conform sentinței Curții de Apel Craiova.
Analiza probelor dosarului, respectiv a sentinței nr.529/1997 a Curții de Apel Craiova, decizia nr.-/01.11.1999, decizia nr.844/29 martie 2006 relevă că autoritatea pârâtă a îndeplinit obligațiile rezultate din executarea sentinței nr.529/1997.
de aplicare a sentinței, constatate prin decizia nr.844/29 martie 2006, sunt nerelevante în raport cu aplicarea dispozitivului sentinței nr.529/1997 și nu pot fi apreciate ca refuz de punere în executare a sentinței Curții de Apel Craiova.
Curtea a apreciat că litigiul care formează obiectul prezentei cauze sa aflat pe rolul instanței la data intrării în vigoare a Legii 554/2004.
Potrivit art. 27 din Legea nr.554/2004, urmărirea modului de executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile,pronunțate de instanța de contencios administrativ, în temeiul Legii 29/1990, se face în raport cu legea aplicabilă cauzei deduse judecății și anume Legea nr. 29/1990.
Față de prevederile legale enunțate mai sus, Curtea a analizat cererea reclamantului în raport de prevederile art.16 din Legea 29/1990.
Textul prevede că, în cazul în care autoritatea nu a respectat termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, se va aplica conducătorului autorității sancțiunea prevăzută la art.10 alin.3, iar reclamantului i se vor putea acorda daune pentru întârziere.
Din analiza acțiunii reclamantului, rezultă că acesta nu a cerut daune pentru întârziere, ci antrenarea răspunderii conducerii executive a Casei Județene de Pensii, fără a fi precizat temeiul de drept al acestei cereri.
Deși instanța de fond a avut în vedere prevederile Legii 554/2004, totuși soluția pronunțată de aceasta este temeinică, sub aspectul posibilității acordării de către instanță a daunelor morale sau materiale pretinse de reclamant.
Curtea a arătat în prezenta decizie că autoritatea pârâtă a executat sentința Curții de Apel Craiova și că erorile privind aplicarea indexărilor nu pot fi apreciate ca neexecutare a hotărârii.
De altfel, prejudiciul decurgând din aplicarea eronată a indexărilor a fost reparat prin admiterea acțiunii, prin decizia nr.844/29 martie 2006.
S-a explicat temeinic și legal, cu respectarea principiilor care guvernează răspunderea civilă delictuală, că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral sau material,suplimentar față de cel constatat prin decizia nr.844/2006, că nu există vinovăție și că în general nu sunt îndeplinite cerințele pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Impotriva acestei decizii reclamantul a formulat la data de 09.03.2009 contestatie in anulare si cerere de revizuire.
Dezvoltand in fapt motivele contestatiei in anulare, reclamantul a sustinut ca in mod gresit instanta de recurs a solutionat cauza in temeiul dispozitiilor Legii nr. 29/1990, vechea lege a contenciosului administrativ si nu in temeiul Legii nr. 554/2004, care era in vigoare la data introducerii actiunii.
A mai sustinut ca, desi prin hotararea nr. 529/1997 pronuntata in dosarul nr. 685/A/1997 instanta de judecata a dispus anularea deciziei de pensionare si a obligat parata sa emita o noua decizie cu luarea in calcul a grupei a II-a de munca si a pensiei suplimentare, parata nu s-a conformat, pensia de baza ramanand neschimbata.
Prin urmare, contestatorul apreciaza ca pensia nu trebuia stabilita dupa Legea nr. 3/1977 sau Legea nr. 19/2000, care nu erau in vigoare la data introducerii actiunii, ci dupa legea speciala care reglementeaza unele sectoare ale economiei cu conditii grele si vatamatoare de munca, respectiv decretele lege nr. 43/1990, nr. 53/1990 si nr. 68/1990.
Contestatia in anulare a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 317 alin. 2 si 318.civ.
Cod PenalSub aspectul motivelor de revizuire, reclamantul a sustinut ca instanta de recurs s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut, dispozitivul hotararii este potrivnic legilor dupa care trebuie judecata pricina si exista hotarari potrivnice chiar in cadrul Curtii de Apel Craiova, invocand in drept dispozitiile art. 322 pct. 1, 2 si 7.civ.
Cod PenalIn sedinta publica de la 09.06.2009, instanta a pus in discutie disjungerea cererii de revizuire si formarea unui dosar separat de cauza de fata avand ca obiect contestatia in anulare.
Contestatia in anulare este nefondata.
Potrivit legii, constestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ prevazute de lege, sediul materiei constituindu-l dispozitiile art. 317 si 318.civ.Cod Penal, textele legale fiind de stricta interpretare.
Prin contestatia promovata, reclamantul a invocat dispozitiile art. 317 pct. 2.civ.Cod Penal, care se refera la imprejurarea cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica referitoare la competenta si art. 318 teza I civ.Cod Penal, care reglementeaza ipoteza savarsirii de greseli materiale.
Instanta nu poate aprecia insa asupra incidentei in cauza a prevederilor art. 317 pct.2 civ.Cod Penal intrucat in expunerea de motive contestatorul nu a precizat in nici un fel care anume dispozitii de ordine publica referitoare la competenta ar fi fost incalcate, drept pentru care nu se poate retine aceasta critica.
Sub aspectul dispozitiilor art. 318 alin.1 teza I civ.Cod Penal, Curtea retine ca hotararile instantei de recurs pot fi atacate cu contestatie, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.
Textul legal mentionat are in vedere greseli pe care le comite instanta prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale esentiale ale dosarului, cu caracter procedural, care au dus la pronuntarea unei solutii eronate. Prin urmare, greselile instantei de recurs, care deschid calea contestatiei in anulare, sunt greseli grave de fapt, in legatura cu aspectele formale ale judecatii recursului si nu greseli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozitiilor legale.
Legea nu a urmarit sa deschida partilor calea recursului la recurs, care sa fie solutionat de aceeasi instanta sub motivul gresitei stabiliri a starii de fapt. Astfel de erori nu pot fi reparate decat de instanta care exercita controlul judiciar si numai in cadrul cailor de atac de reformare prevazute de lege.
Motivele invocate de contestator nu constituie greseli materiale in sensul art. 318 teza I civ.Cod Penal, putand fi apreciate doar ca greseli de fond, de interpretare a normelor juridice, care nu pot forma obiectul contestatiei in anulare speciala.
Avand in vedere aceste aspecte, Curtea apreciaza ca nu sunt incidente dispozitiile art. 318 alin.1 teza I civ.Cod Penal, motiv pentru care contestatia in anulare va fi respinsa ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea de revizuire, Curtea va proceda la disjungerea si judecarea acesteia in cadrul unui dosar separat, cu termen la 30.06.2009, data la care partile vor fi citate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestatia in anulare formulata de împotriva deciziei nr.704 din 11 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, in contradictoriu cu intimatii Casa Judeteana de Pensii D si - Directorul Casei Judetene de Pensii
Disjunge cererea de revizuire formulata de împotriva deciziei nr.704 din 11 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- si acorda termen de judecata la data de 30.06.2009, cu citarea partilor.
Decizie irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Jud.-
Ex.2/22.06.2009
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă
