Anulare act administrativ . Decizia 314/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.314/CA/2008 -
Ședința publică din 9 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar-JUDECĂTOR 2: Florica Vîrtop
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - SRL cu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtăAgenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncăcu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.125 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectanulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă - SRL O prin avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin chitanța nr.-/3.10.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că intimata pârâtă a depus la dosar în data de 2.10.2008 întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante precizează că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii pronunțate de Tribunalul Bihor ca nelegală și netemeinică, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele invocate în scris.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.125 din 24 martie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL O, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Între părți s-a încheiat Convenția nr.192/A din 06.10.2004, prin care reclamanta, în calitate de angajator, încadrează în muncă pe o perioadă nedeterminată un absolvent al unei instituții de învățământ, care, la data absolvirii studiilor, nu avea raport de muncă sau de serviciu.
Pârâta s-a obligat să efectueze plățile către reclamantă în conformitate cu prev. art.80 din 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Prin aceeași convenție, reclamanta s-a obligat să mențină raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanei angajate pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data încadrării în muncă. De asemenea, reclamanta s-a obligat ca, în cazul în care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanei angajate anterior termenului de 3 ani, din motivele arătate la art.83 al.2 din actul normativ menționat, să restituie sumele încasare plus dobânda de referință a BNR, în vigoare la data încetării raportului de muncă.
În urma unui control efectuat la societatea reclamantă, reprezentanții pârâtei au constatat că reclamanta a încălcat disp.art.80 din 76/2002, respectiv că a fost desfăcut contractul de muncă conform art.55 lit.b Codul muncii, întocmind în acest sens procesul verbal de control nr.162 din 10.09.2007.
Împotriva acestui proces verbal, reclamanta a formulat o contestație, soluționată de către AJOFM B prin decizia nr.5694 din 23.10.2007, în sensul respingerii în totalitate a contestației formulate (filele 4-5 dosar).
Din cuprinsul deciziei nr.47 din 24.06.2007, rezultă că raporturile de muncă dintre și reclamantă au încetat prin acordul părților, conform art.55 lit.b Codul muncii, decizie ce a fost emisă chiar de către reclamantă sub semnătura reprezentantului acesteia și, de asemenea, de către angajata (fila 18 dosar).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs - SRL O solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată și motivată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond în mod nelegal i-a respins cererea de probațiune, încălcându-i astfel dreptul la apărare și la un proces echitabil și a dat o interpretare eronată a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale în materie.
A mai arătat că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, angajata societății și-a depus la societate cererea de demisie întrucât dorea să se angajeze la un alt loc de muncă. Demisia potrivit dispozițiilor codului muncii este un act unilateral de voință, iar societatea nu avea cum să nu aprobe această cerere, dar în decizia de încetare a raporturilor de muncă, așa cum a arătat în fața instanței, s-a strecurat o eroare materială, situație în care se aflăm în situațiile indicate la art.83 alin.2 din Legea 76/2002.
Față de cele arătate, apreciază că societatea nu are nici o cultă, iar încetarea raporturilor de muncă a avut ca temei demisia angajatei, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
În drept a invocat disp.art.304 ăct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că prin întocmirea deciziei de desfacere a contractului de muncă societatea recurentă nu a respectat obligația prevăzută de art.83 alin.1 din Legea 76/2002, respectiv aceea de a menține contractul individual de muncă pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data încheierii acestuia.
În drept au fost invocate prevederile Legii 76/2002, Ordinul 279/2004, Codul procedură fiscală.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta - SRL O ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Între părți s-a încheiat convenția ne. 192A/6.10.2004 pentru încadrarea în muncă a absolventei, convenție în care la pct.2 este prevăzută obligația societății de a menține raporturile de muncă ale absolventei timp de 3 ani de la angajare.
La pct.4 din aceeași convenție s-a prevăzut că, în situația în care angajatorul încetează raporturile de muncă anterior termenului de 3 ani, din motivele prevăzute la art.83 alin.2 din Legea 76/2002, este obligat să restituie în totalitate sumele încasate pentru fiecare persoană, la care se adaugă dobânda de referință a BNR în vigoare la data încetării raporturilor de muncă.
La art.83 alin.2 lit.a din Legea 76/2002 sunt enumerate motivele imputabile angajatorului și anume:art.55 lit., art.56 lit.c, e și f și art.65 din Legea 53/2003, cu modificările ulterioare.
În speță, instanța de fond a reținut în mod corect că din cuprinsul Deciziei nr.47/24.06.2007 rezultă că raporturile de muncă dintre absolventa și reclamantă au încetat prinacordul părților, conform art.55 lit.b din Codul muncii, decizie emisă chiar de reclamantă sub semnătura administratorului acesteia.
Deși în decizia respectivă se face mențiune despre cererea de lichidare a absolventei, Legea 76/2002 nu face nici o referire la actele premergătoare încetării raporturilor de muncă, doar prevede expres la art.83 alin.2 că în cazul încetării raporturilor de muncă în baza art.55 lit.b din Codul muncii (acordul părților) angajatorul este obligat la restituirea sumei încasate, plus dobânda BNR.
Pe de altă parte, nu poate fi primită critica cum că în decizia nr.47/24.06.2007 s-ar fi strecurat o eroare materială în ce privește încetarea raporturilor de muncă dintre părți, deoarece se menționează expres temeiul de drept, respectiv art.55 lit.b din Codul muncii.
Referitor la respingerea cererii de probațiune de către instanța de fond instanța de recurs consideră că față de actele existente la dosarul cauzei și față de obiectul litigiului de contencios administrativ, corect a fost respinsă proba testimonială solicitată de reclamantă, prin aceasta nefiindu-i încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil. Condițiile în care a fost desfăcut contractul de muncă absolventei se regăsesc în decizie de desfacere a contractului de muncă iar proba testimonială nu poate fi concludentă în acest caz.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă rap.la prev.art. 83 alin.2 lit.a din Legea 76/2002, recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL O va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta reclamantă - SRL cu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtăAgenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncăcu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.125 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 17.10.2008
Jud. fond /
Dact.
2 exemplare/ 21 octombrie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florica Vîrtop, Ovidiu
