Anulare act administrativ . Sentința 32/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚĂ Nr. 32
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
Grefier: - -
*******
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS.
La apelul nominal au lipsit reclamantul G și pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă de către reclamante și pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, a trecut la deliberări, atât cu privire la excepțiile invocate cât și pe fond.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Mehedinți, Secția CAF, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS, solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea primelor două pârâte la emiterea unei decizii de compensare a creanțelor concurente pentru 120.721 lei și la emiterea unui titlu de despăgubiri pentru creanța necompensată de 74.579 lei. Se solicită și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că potrivit Legii 10/2001 a dobândit de la stat, prin Ministerul Finanțelor Publice, titluri de valoare nominală în sumă de 195.300 RON emise la 04.03.2005.
Prin hotărârea nr.50/29.08.2003 a Curții de Apel Craiova - Secția Comercială, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost obligat în solidar cu alți codebitori la plata sumei de 1.207.210.956 ROL către AVAS, instituție care a început executarea silită asupra bunurilor imobile ale reclamantului.
Reclamantul precizează că s-a adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu cererea nr.698.040/11.12.2006, cât și prin alte cereri, prin care a solicitat compensarea celor două creanțe, însă i s-a comunicat că nu se poate dispune această compensare, fără a se emite vreo dispoziție în acest sens.
Se apreciază că prin răspunsul negativ este evidentă vătămarea dreptului său de a beneficia de compensarea celor două creanțe, drept prevăzut de Titlul VII, art.22 din Legea 247/2005.
In dovedirea cererii anexează borderoul și titlurile de valoare, sentința nr.50/2003, memoriul din 4 septembrie 2006, adresele nr.-/2006 și nr. -/2007, notificarea către AVAS, adresa nr. 21810.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți privind cererea reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți au fost invocate prevederile art.20 alin.1, cap.VI, Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive sunt invocate dispozițiile art.13 alin.1 titlul VII din Legea nr.247/2005.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți cu motivarea că potrivit art.20 alin.1, Cap. VI, titlul VII din Legea nr.247/2005, competența de soluționare revine Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. De asemenea, reiterează dispozițiile art.3 pct.1 pr.civ. potrivit cărora Curțile de Apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Actelor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți, cu motivarea că potrivit disp. art. 44 și art.45 din OUG nr.51/1991 aprobată prin Legea nr. 409/2001, cu modificările ulterioare, competența aparține Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că disp. art.22 Titlul VII din Legea nr.247/2005 nu sunt aplicabile AVAS.
Prin sentința nr.4262/CAF/4 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
S-a reținut că, potrivit art.19 alin.1 și art.20, Cap.VI, Titlul VII din Legea 247/2005 revine acestei instanțe competența materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Pe rolul Curții de Apel Craiova, cauza a fost înregistrată la nr-.
Reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită a se constata dreptul său legal de a beneficia de compensarea creanțelor, precum și obligarea Statului Român prin instituțiile abilitate - F, S, P, D să procedeze la efectuarea acestei compensări pentru stingerea creanței privind datoria sa către S de 120.721 lei și pentru menținerea dreptului său de proprietate pentru acțiunile a căror valoare depășește creanța S (până la valoarea creanței sale asupra Statului Român de 221.532,64 lei) pentru acțiuni în valoare de 100.811,64 lei din portofoliul SA.
S-a menționat de către reclamant faptul că, după restituirea titlurilor de valoare de către F la valoarea actualizată cu inflația, creanța sa asupra Statului Român este certă, lichidă și exigibilă, fiind compensabilă cu creanța pe care o are S asupra sa pentru suma de 120.721 lei, ambele creanțe având ca obiect o sumă de bani, fiind vorba de o compensație de drept conform art.1143, 1144, 1145, 1154 Cod civil.
Susține reclamantul și faptul că exista obligația emiterii unei decizii în cazul în care se aprecia de către Comisia Centrală că nu este întemeiată cererea sa de compensare.
Se precizează de reclamant și cadrul procesual, în sensul că înțelege în primul rând să se judece cu Statul Român, pentru această compensare, înțelegând să cheme în judecată și S, care are un rol și o poziție specială în acest caz.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar note de ședință în raport de precizările reclamantului, prin care solicită respingerea acțiunii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a opera stingerea obligațiilor reciproce existente între reclamant și Statul Român prin compensație legală.
Se menționează că reclamantul și-a valorificat creanța asupra Statului Român, acesta devenind titularul unui număr de 3511 acțiuni în valoare totală de 221.532,64 RON, acțiuni deținute la CN. SA și SN SA,ca urmare a parcurgerii procedurii pentru valorificarea titlurilor de valoare nominală în cadrul ofertei de capital disponibil emisă în temeiul HG 498/2003.
Se mai arată și faptul că intervine compensarea legală a obligațiilor de plată reciproce între stat și reclamant doar în situația în care aceste obligații sunt rezultatul aplicării unor acte normative care reglementează regimul juridic al imobilelor preluare în mod abuziv, respectiv Legea nr.112/1995 și Legea nr.10/2001, ori, în cauză, creanța statului față de reclamant este rezultatul neîndeplinire de către acesta a obligației de a rambursa un credit acordat de fosta, obligație stabilită prin sentința nr.50/2001 a Curții de Apel Craiova, iar creanța reclamantului, ce a fost deja valorificată, a avut ca temei Legea 10/2001.
Dispozițiile art.22 din Titlul VII din Legea 247/2005 se precizează că nu sunt astfel aplicabile.
Atât reclamantul, cât și această pârâtă au solicitat judecata în lipsă.
Curtea a unit excepțiile invocate cu fondul cauzei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, se apreciază că aceasta este întemeiată, întrucât această pârâtă în baza art.1 alin.1 și art.2 din HG 361/2005, cu modificările și completările aduse prin HG nr.240/2006, este un organ de specialitate al administrației publice centrale, fără personalitate juridică, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, neavând atribuții privind emiterea deciziilor conținând titlu de despăgubiri.
Această atribuție revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform dispozițiilor art.13 alin.1 Titlul VII din Legea 247/2005.
De asemenea, această pârâtă nu are atribuții pentru a dispune compensarea sumelor invocate de reclamant, întrucât așa cum s-a menționat anterior atribuțiile sale sunt strict prevăzute de dispozițiile legale, având doar atributul de a acorda sprijin și îndrumare metodologică entităților implicate în soluționarea notificărilor.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS, analizându-se obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că această excepție este întemeiată, deoarece AVAS nu reprezintă Statul Român.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, conform dispozițiilor art.1 alin.2 din OG 23/2004 este instituție de specialitate a Administrației Publice Centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, în cadrul căreia se preiau și drepturile, obligațiile și atribuțiile Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, stabilite prin actele normative în vigoare în domeniul privatizării, postprivatizării, prin acorduri internaționale sau alte acte încheiate de către acesta conform legii.
Astfel, AVAS nefiind reprezentant al statului nu poate avea calitate procesuală pasivă, în ceea ce privește cererea de compensare formulată de reclamant, întemeiată pe dispozițiile art.22 din Titlul VII al Legii 247/2005.
AVAS nu reprezintă statul în raporturile izvorâte din aplicarea dispozițiilor legilor speciale de despăgubire, neputând avea calitatea de debitor a reclamantului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor, se apreciază că aceasta este întemeiată, întrucât raportul juridic dintre stat și reclamant s-a stins odată cu primirea emisiunii de titluri a Ministerului Finanțelor către reclamant, astfel că acesta și-a realizat dreptul său material de persoană îndreptățită în înțelesul legilor speciale de reparație, respectiv Legea 10/2001.
Dispozițiile Legii 247/2005 cu privire la compensare vizează obligațiile reciproce de plată între stat și persoanele îndreptățite la despăgubiri, ori în cauza de față reclamantul însuși precizează în acțiunea precizată că a primit despăgubirile la care era îndreptățit conform Legii 10/2001, iar în prezent acestea chiar au fost convertite în acțiuni la SA și SA.
Analizându-se acțiunea formulată de reclamant, așa cum a fost precizată, respectiv obligația de a se efectua compensarea prin stingerea creanței privind datoria sa către AVAS de 120.721 lei și menținerea dreptului său de proprietate asupra acțiunilor a căror valoare depășește creanța AVAS, pentru acțiuni în valoare de 100.811,64 lei din portofoliul SA, transpusă într-o decizie, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit Titlului VII art.22 din legea 247/2005, privind regimul stabilirii și prețul despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, se precizează că "în cazul în care statul și persoanele îndreptățite au obligații reciproce de plată și, respectiv restituire a unor despăgubiri rezultate din aplicarea Legii 112/2005, ori a altor acte normative anterioare prin care s-au acordat despăgubiri și, respectiv a Legii 10/2001 . la cererea persoanei îndreptățite prin decizia Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, se va dispune compensarea acesteia.
Cele două obligații reciproce de plată se vor compensa până la concurența celei mai mici dintre ele".
In speța dedusă judecății, creanța reclamantului asupra Statului Român rezultată din aplicarea Legii 10/2001, a fost valorificată, întrucât reclamantul a devenit acționar la CN SA și SN SA, prin cedarea acțiunilor deținute de Statul Român la aceste societăți, în schimbul titlurilor de valoare nominală stabilite ca măsuri reparatorii prin decizia nr.50/26.01.2005, emisă de Primăria Municipiului Dr.Tr. S, valoarea acestora fiind actualizată cu indicele de inflație.
Conform art.1143, 1144 și 1147 Cod civil, care vizează compensația legală, este necesar ca pentru a opera o asemenea compensație să fie îndeplinite anumite condiții, respectiv reciprocitatea obligațiilor, creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile, să fie certe, lichide.
Obligația privind acordarea de despăgubiri aferente imobilului notificat a fost executată în sensul că Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a acordat reclamantului un număr de acțiuni la societățile comerciale pentru care acesta a optat în cadrul ofertei deschise de capital, societăți menționate anterior, astfel că între reclamant și Statul Român nu mai există obligații reciproce, cu atât mai mult cu cât reclamantul, în prezent, este titularul unui număr de 3511 acțiuni, în valoare totală de 221.532, 64 RON la CN SA și SN SA.
Situația prevăzută de art.22 Titlul VI din Legea 247/2005 are în vedere emiterea unei decizii de compensare de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor doar în situația în care se pot compensa obligații reciproce de plată existente între stat și persoanele îndreptățite, numai în cazul în care aceste obligații reciproce sunt rezultatul aplicării unor acte normative, care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Legea 112/1995 și Legea 10/2001.
În cauza dedusă judecății, creanța statului față de reclamant este rezultatul neîndeplinirii de către acesta din urmă a obligației de a rambursa un credit acordat de fosta, obligație stabilită irevocabil prin sentința nr.50/2001 a Curții de Apel Craiova - Secția comercială.
Creditoarea reclamantului AVAS nu reprezintă statul român în aplicarea dispozițiilor Legii 10/2001, având atribuții specifice în domeniul privatizării, recuperării creanțelor bancare, comerciale și asigurărilor sociale de stat, iar stingerea datoriei reclamantului față de aceasta, poate interveni prin plată sau prin executare silită.
Creanța reclamantului față de stat rezultă din aplicarea Legii 10/2001, în temeiul căreia acesta a devenit titularul unor titluri de valoare nominală, ce au fost valorificate, așa cum s-a reținut anterior.
Prin urmare, Comisia Centrală, în temeiul dispozițiilor art.22 din Titlul VII din Legea 247/2005, nu poate dispune compensarea obligațiilor de plată în sensul celor susținute de reclamant, întrucât nu există dispoziții legale în acest sens, izvorul juridic al creanțelor celor două părți în litigiu este diferit, caz care nu se circumscrie prevederilor art.22 menționate.
Mai mult, dispozițiile art.29 alin.2 Titlul VII din Legea 247/2005 stipulează că titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art.30 din Legea 10/2001 R, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, valorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emisă în temeiul HG 498/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu fac obiectul Legii 247/2005.
Deci, în cauză nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al pârâtei de a emite o decizie de compensare a creanțelor.
de putere și refuzul nejustificat, așa cum au fost definite în art.2 lit.n și i din Legea 554/2004, modificată și completată prin Legea 262/2007, nu își găsesc aplicabilitatea în cauza de față, întrucât din expunerile anterioare rezultă că nu poate fi vorba despre o încălcare a dreptului reclamantului prin exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice pârâte, cu încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege.
Avându-se în vedere considerentele expuse, se apreciază ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, cum a fost precizată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G, domiciliat în Dr.Tr.S,-, Județul M, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/28.02.2008
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Iuliana Rîciu
