Anulare act administrativ . Decizia 344/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.344/CA/2009 -
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -judecător
- -- JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamanta domiciliată în B,-/D, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în O, str. -, nr.2-4, jud. B împotriva sentinței nr.532/CA din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.314/CA/111/2008, având ca obiect - anulare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.40/03.06.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 7 aprilie 2009, plus 0,15 lei timbru judiciar, recursul este la al doilea termen de judecată, după care:
Reprezentantul recurentei învederează instanței că nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și rejudecând cauza, în principal admiterea contestației și constatarea nulității absolute a deciziei emisă de DGFP B, pentru vicii de formă în întocmirea acesteia și pentru nerespectarea dispozițiilor imperative cuprinse în HG 1210/2003, iar în subsidiar admiterea contestației și anularea deciziei nr.612/2007 a DGFP B, ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei la instanța de fond, cât și cele ocazionate cu recursul. Învederează instanței că, până la sfârșitul dezbaterilor va face dovada cheltuielilor de judecată solicitate.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.532/CA din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Bihora respins excepția de nulitate invocată și a respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata DGFP B împotriva deciziei nr.612/28.12.2007 emisă de intimată pe care a menținut-o în totalitate, fără cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.612/28.12.2007 contestatoarea a fost sancționată cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art.77 alin.2 lit.j din Legea 188/1999. În fapt, s-a reținut în sarcina contestatoarei încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici, respectiv deținerea în același timp atât a calității de funcționar public cât și aceea de acționar la SC SRL.
Din sesizarea înregistrată sub nr.42251/18.04.2007 (fila 105 dosar) directorul executiv al DGFP B constată starea de incompatibilitate în care se află contestatoarea care îndeplinea simultan calitatea de funcționar public și de acționar la o societate comercială.
Prin adresa nr.45925/27.04.2007 (fila 101 dosar) directorul executiv al intimatei a sesizat Comisia de disciplină cu privire la această incompatibilitate și pe parcursul cercetării disciplinare, Comisia de disciplină a luat la cunoștință de adresa nr.12943/09.07.2007 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor (fila 50 dosar) care confirmă faptul că reclamanta are calitatea de asociat și de administrator la. SRL.
Conform art.94 din Legea 161/2003 calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică. Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat.
Conform art.77 alin.2 lit.j din Legea 188/1999 constituie abateri disciplinare încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici.
Din adresa nr. 12943/09.07.2007 ( fila 50 dosar) rezultă indubitabil că reclamanta se face vinovată de comiterea abaterii disciplinare reținută în sarcina sa prin decizia nr.612/28.12.2007.
În ceea ce privește excepția de nulitate a deciziei atacate, instanța a constatat că reclamanta a săvârșit o abatere disciplinară continuă care s-a consumat în momentul în care contestatoarea a dobândit simultan cele două calități incompatibile și a perpetuat până în momentul luării la cunoștință despre abatere de către conducătorul unității intimate respectiv la data de 18.04.2007.
Conform art.24 alin.1 lit.a din Hotărârea Guvernului nr.1210/2003 Comisia de disciplină poate fi sesizată de conducătorul autorității sau instituției publice iar conform alin.4 al aceluiași articol sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către persoanele prevăzute la alin 1 dar nu mai târziu de două luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară.
Văzând acest text de lege raportat la data luării la cunoștință de abaterea săvârșită de către conducătorul unității respectiv 18.04.2007 și la data sesizării Comisiei de disciplină respectiv 27.04.2007 precum și de faptul că abaterea săvârșită este continuă, instanța a respins excepția de nulitate invocată.
În ceea ce privește termenele de 3 zile și respectiv 5 zile prevăzută de art.32 alin.4 și 35 alin.5 din HG 1210/2003 instanța a constatat că nerespectarea acestor termene nu atrag nulitatea deciziei de sancționare, acest termen fiind termene de recomandare, legiuitorul neprevăzând vreo sancțiune pentru nerespectarea acestora. Referitor la conținutul deciziei atacate instanța a constatat că intimata a respectat condițiile de formă prevăzute de art.35 alin.2 din HG nr.1210/2003 referitoare la apărările și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestatoare, astfel încât a respins ca nefondată excepția de nulitate a deciziei atacate.
Susținerile contestatoarei conform cărora societatea SC SRL B este dizolvată de drept, că nu a mai desfășurat nici o activitate începând cu 1998 și că s-a numit lichidator judiciar la societate nu au nici o relevanță în ceea ce privește starea de incompatibilitate reținută în sarcina sa. Contestatoarea avea obligația legală de a face demersuri legale să se consemneze încetarea calității de acționar respectiv de administrator în momentul dobândirii calității de funcționar public.
Față de aceste considerente și văzând în drept și dispozițiile Legii 188/1999, Legii 161/2003, instanța a respins ca nefondată contestația formulată împotriva deciziei nr.612/28.12.2007 pe care a menținut-o ca legală și temeinică, constatând că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată din partea intimatei.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs reclamanta, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și rejudecând cauza, în principal admiterea contestației și constatarea nulității absolute a deciziei emisă de DGFP B, pentru vicii de formă în întocmirea acesteia și pentru nerespectarea dispozițiilor imperative cuprinse în HG 1210/2003, iar în subsidiar admiterea contestației și anularea deciziei nr.612/2007 a DGFP B, ca netemeinică și nelegală. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu interpretarea eronată a materialului probator administrat în cauză.
Arată totodată că, în mod cu totul nejustificat s-a dispus respingerea excepțiilor invocate, fiind nesocotite prevederile art.24 alin4. teza finală din HG nr.1210/2003, precum și prevederile cuprinse în Legea nr.188/1999, art.77 alin.5. Potrivit acestor prevederi, comisia de disciplină poate fi sesizată în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către persoana îndreptățită a face sesizarea, dar nu mai târziu de 2 luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară.
abatere disciplinară reținută în sarcina recurentei, arată aceasta, se referă la faptul că, nu a respectat întocmai regimul juridic al conflictelor de interese și al incompatibilității, constând în aceea că, nu a menționat în declarația de interese funcțiile și activitățile pe care le-a desfășurat în cadrul unor societăți comerciale.
Menționează că, presupusa abatere disciplinară nu reprezintă abatere disciplinară continuă sau continuată, care să de dreptul organelor legale să o sesizeze la peste 4 ani de zile de la data săvârșirii ei.
Apreciază că au fost încălcate prevederile art.32 alin.4 din HG nr.1210/2003, potrivit căruia, raportul comisiei se înaintează persoanei competente să aplice sancțiunea în termen de 3 zile de la data ultimei ședințe.
Mai arată că, au fost încălcate și prevederile art.35 alin.5 din același act normativ, care arată că, actul administrativ de sancționare trebuia emis în 5 zile lucrătoare și de asemenea și prevederile art.35 alin.2, care prevede că,sub sancțiunea nulității absolute, decizia de sancționare trebuia să cuprindă motivele pentru care a fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării prealabile.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata DGFP Bas olicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu poate fi reținută susținerea recurentei referitoare la tardivitatea emiterii deciziei nr.612 din 28 decembrie 2007 de către intimată, deoarece abaterea disciplinară prevăzută de art.77 alin.2 lit."j"din Legea nr.188/1999, a fost săvârșită de către reclamantă în mod continuu, chiar și după sesizarea comisiei de disciplină.
Relevat în stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art.24 alin.4 din HG nr.1210/2003 este data luării la cunoștință de către persoana îndreptățită a face sesizarea, dar nu mai târziu de 2 luni de la data săvârșirii faptei, ori în cauză persoana îndreptățită a face sesizarea este directorul executiv al DGFP B care a aflat de starea de incompatibilitate a recurentei la data de 18 aprilie 2007, sesizarea fiind formulată la data de 27 aprilie 2007.
Referitor la natura termenelor prevăzute de art.32 alin.4 și art.35 alin.5 din HG nr.1210/2003, în mod corect instanța de fond a apreciat că acestea sunt termene de recomandare și nu de decădere, neprevăzându-se nici o sancțiune în situația nerespectării lor.
În ceea ce privește respectarea condițiilor de formă prevăzute de art.35 alin.2 din HG nr.1210/2003, curtea constată că decizia nr.612 din 28 decembrie 2007 fost emisă de către intimată cu respectarea acestor dispoziții legale, cuprinzând, atât apărările reclamantei, cât și motivele ce au stat la baza înlăturării acestor apărări.
Cu privire la motivele de recurs formulate de reclamantă, pe fondul cauzei, se constată că acestea nu sunt întemeiate, prima instanță reținând în mod corect săvârșirea de către aceasta a abaterii disciplinare prevăzută de art.77 alin.2 lit."j" din Legea nr.188/1999.
Potrivit art.77 alin.2 lit."j" din Legea nr.188/1999, constituie abatere disciplinară"încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatorire, incompatibilitate, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici".
Din adresa nr.12943 din 9 iulie 2007 emisă de ORC B reiese că recurenta figurează, atât ca și asociat, cât și ca administrator la SC""SRL.
În declarațiile de interese date de către recurentă, conform art.111 din Legea nr.161/2003, pe anii 2003, 2005 și 2006, aceasta nu menționează nici calitatea de asociat și nici funcția de administrator la SC""SRL, deși se găsea în situația de incompatibilitate prevăzută de art.94 din Legea nr.161/2003.
Împrejurarea că societatea se afla în proces de lichidare, fiind numit lichidator judiciar, nu reprezintă relevanță, atâta timp cât, așa cum s-a arătat, la ORC B recurenta figurează ca administrator și asociat la SC""SRL.
Față de cele arătate, curtea apreciază că recursul este nefondat astfel că va fi respins ca atare, în baza prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta împotriva sentinței nr.532 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 02.07.2009
jud. fond
tehnoredact.--
2 ex./ 02.07.2009
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
