Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.345/CA/2009 -
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâta -""SA cu sediul în, str. -, nr.29, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamantPREFECTUL JUDEȚULUI S- S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. S M și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL -, jud. SMî mpotriva sentinței nr.19/CA din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 3 iunie 2009, plus 0,15 lei timbru judiciar, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, de asemenea și intimatul pârât a depus întâmpinare, recurenta a depus la dosar note de ședință prin care solicită acordarea unui nou termen de judecat, în cazul în care s-au depus la dosar întâmpinări, precum și comunicarea acestora, iar în caz contrar cauza să fie soluționată în sensul admiterii recursului formulat, cauza este la primul termen de judecată în recurs, precum și că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, califică întâmpinarea depusă de Primăria orașului ca fiind concluzii scrise, având în vedere că a fost înregistrată la data de 1 iunie 2009, respinge cererea de amânare formulată de recurentă și rămâne în pronunțare având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.19/CA din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, împotriva pârâților CONSILIUL LOCAL AL și - "" SA cu sediul în,- jud. S M în sensul că, a dispus anularea ca nelegală a Hotărârii nr. 36/28.03.2008 adoptată de pârât, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea nr. 36/28.03.2008 adoptată de Consiliul Local al Orașului, s-a aprobat vânzarea prin negociere directă către - "" SA, în condițiile respectării documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului, a terenului situat în orașul str. - cel M înscris în nr. 1966, nr. top 1025/12/9 în suprafață de 215 mp, s-a aprobat raportul de evaluare a terenului și s-a stabilit prețul de pornire a negocierii la 30.100 lei.
Această hotărâre a consiliului local nu a fost contrasemnată de către secretarul orașului, care a sesizat Prefectul Județului S M cu obiecțiunile sale de nelegalitate, în condițiile art. 48 din Legea nr. 215/2001.
Urmarea a acestor obiecțiuni Prefectul a solicitat autorității publice locale emitente,revocarea actului administrativ apreciat ca nelegal prin adresa nr. 3420/07.05.2008.
Întrucât autoritatea publică locală nu a răspuns procedurii prealabile inițiate de reclamant și nu și-a revocat actul administrativ în termenul legal, s-a introdus prezenta acțiune în contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, instanță a apreciat că motivele de nelegalitate actului administrativ invocate de către reclamant sunt fondate, în speță nefiind incidente dispoziții speciale derogatorii de la dispozițiile art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, respectiv art. 13 din Legea nr. 50/1991 invocate de către societatea comercială pârâtă.
Potrivit art. 123 alin. 1-3 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, "consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii.
Vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazul în care consiliile locale sau județene hotărăsc vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate construcții, constructorii de bună-credință ai acestora beneficiază de un drept de preempțiune la cumpărarea terenului aferent construcțiilor. Prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau județean, după caz",iar potrivit art. 15 din Legea nr. 50/1991, "prin excepție de la prevederile art. 13 alin. (1), terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitație publică, cu plata taxei de redevența stabilite potrivit legii, ori pot fi date in folosință pe termen limitat, după caz, în următoarele situații:
a) pentru realizarea de obiective de utilitate publica sau de binefacere, cu caracter social, fără scop lucrativ, altele decât cele care se realizează de către colectivitățile locale pe terenurile acestora;
b) pentru realizarea de locuințe de către Agenția Naționala pentru Locuințe, potrivit legii;
c) pentru realizarea de locuințe pentru tineri până la împlinirea vârstei de 35 de ani;
d) pentru strămutarea gospodăriilor afectate de dezastre, potrivit legii;
e) pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia;
f) pentru lucrări de protejare ori de punere in valoare a monumentelor istorice definite potrivit legii, cu avizul conform al Ministerului Culturii si cultelor, pe baza documentațiilor de urbanism avizate potrivit legii."
Deși prin proba cu înscrisuri administrată în cauză, respectiv extras de carte funciară, raport de evaluare întocmit la solicitarea consiliului local, societatea comercială pârâtă a făcut dovada existenței unei construcții pe terenul în litigiu, instanța a apreciat că doar pe baza unor declarații de impunere întocmite pentru plata impozitului pe clădire și plata acestui tip de impozit, pârâta nu poate face dovada calității sale de constructor a construcției și nici cea de proprietar asupra acesteia.
În condițiile în care situația juridică a construcției care se află pe terenul în litigiu nu este lămurită pentru a se putea constata îndeplinirea în cauză a condițiilor speciale și de excepție a prevederilor alin. 3 al art. 123 din Legea nr. 215/2001, anterior citat, iar societatea comercială pârâtă nu are un drept de preemțiune la cumpărarea terenului pe care se află situată construcția aflată în posesia sa, instanța a apreciat că, în mod nelegal, în baza acestei dispoziții legale speciale, pârâtul consiliu local a adoptat hotărârea de vânzare prin negociere directă către societatea comercială pârâtă a terenului în litigiu.
Întrucât autoritatea publică pârâtă a hotărât vânzarea către societatea comercială pârâtă a terenurilor aflate în patrimoniul privat al acesteia fără licitație publică, prin negociere în baza unui raport de evaluare aprobat de consiliul local încălcându-se astfel dispozițiile art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, respectiv cele ale art. 13 din Legea nr. 50/1991, constatând netemeinica motivelor de nelegalitate invocate de către reclamant, în temeiul art. 3, 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 2 pct. 1 lit. d, art. 274.proc.civ. și a textelor de lege amintite, instanța a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant și a anulat ca nelegală hotărârea de consiliu local contestată fără să acorde în cauză cheltuieli de judecată acestea nefiind solicitate și nici justificate de reclamant, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen și legal timbrat recurenta pârâtă -""SA, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și rejudecând cauza să fie respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a învederat instanței că, în urma controlului efectuat de către Prefectul Județului S M cu privire la legalitatea hotărârii nr.36 din 28 martie 2008 emisă de Consiliul Local, aceasta a constatat că au fost încălcate prevederile art.123 alin.2 din Legea nr.215/2001, potrivit căreia"vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii".
Potrivit art.123 alin.1 și nu art.125 cum greșit se reține în motivarea acțiunii reclamantului, precum și în motivarea sentinței recurate, consiliile locale hotărăsc ca bunurile care aparțin domeniului public sau privat de interes local sau județean să fie concesionate ori închiriate, etc. Însă, reclamantul, arată recurenta, uită să facă referite și la prevederile derogatorii ale alin.3 ale aceluiași articol, respectiv art.123 din Legea nr.215/2001 care arată că" prin derogare de la prevederile alin.2 din art.123 în cazul în care consiliile locale sau județene hotărăsc vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a unității administrativ teritoriale pe care sunt ridicate construcții, constructorii de bună credință ai acestora, beneficiază de un drept de preempțiune la cumpărarea terenului aferent construcțiilor, prețul de vânzare fiind stabilit pe baza unui raport de evaluare aprobat de consiliul local".
Potrivit alin.4"proprietarii construcțiilor prevăzuți la alin.3 sunt notificați asupra hotărârii consiliului local, putându-și exprima opțiunea de cumpărare".
Cu privire la cel de-al doilea text de lege invocat în motivarea acțiunii principale, consideră recurenta că nu este incident în cauză, întrucât pe terenul în litigiu există deja edificată o construcție.
Instanța de fond a reținut și aceste aspecte promovate de recurentă prin întâmpinarea depusă, și reiterate și prin recursul declarat, însă a considerat că nu pot fi aplicabile în speța de față, întrucât, deși din proba cu înscrisuri administrată în cauză, recurenta a făcut dovada existenței unei construcții pe terenul în litigiu, instanța a apreciat că pe baza actelor depuse la dosar nu s-a făcut dovada de proprietar al construcției.
Mai arată instanței de recurs, că recurenta are o construcție edificată încă din anul 1994, imobilul fiind luat în evidența Serviciului de Impozite și Taxe Locale ale Primăriei, iar terenul a făcut și obiectul unui contract de închiriere între recurentă și Primăria orașului.
Consideră astfel că, în speță sunt aplicabile prevederile art.123 alin.3 și 4 din Legea nr.215/2001, apreciind și că nu există motive de anulare a hotărârii nr.36 din 28 martie 2008, fiind adoptată cu respectarea prevederilor legale.
Intimatul Prefectul Județului S M, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
În motivarea întâmpinării învederează instanței că, în speță nu sunt aplicabile prevederile art.123 alin.3 din Legea nr.215/2001, republicată, completată și modificată, respectiv art.13 din legea nr.50/1991, invocate de către recurentă.
De asemenea, mai arată că, recurenta nu a putut face dovada că, executarea lucrărilor de construcție la imobilul în litigiu, s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare, neexistând autorizație de construire.
În drept a invocat prevederile art.308 alin.2 Cod procedură civilă, Legea nr.215/2001 și Legea nr.50/1991.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Prin HCL nr.36 din 28 martie 2008 emisă de Consiliul Local al orașului, s-a aprobat vânzarea, prin negociere directă către recurentă, a unui teren în suprafață de 215 mp. înscris în CF 1966, nr.top 1025/12/9, situat în, str. - cel M, reținându-se incidența prevederilor art.art.13 din Legea nr.50/1991 și a dispozițiilor derogatorii prevăzute de art.123 alin.3 din Legea nr.215/2001.
Aceste dispoziții legale reținute ca temei al emiterii actului administrativ atacat nu sunt incidente în cauză, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de aceste prevederi pentru vânzarea prin negociere directă a terenului în speță.
Într-adevăr, pe terenul din litigiu există edificată o construcție, dar din probatoriul administrat în cauză, nu a rezultat faptul că această construcție ar fi fost ridicată de societatea recurentă, ori că ar fi în mod legal proprietarul ei. Faptul că, recurenta este înregistrată în evidențele fiscale ale autorității administrativ teritoriale cu clădirea și că plătește anual impozitul aferent acesteia, nu constituie o dovadă a calității de proprietar ori de constructor al imobilului.
Ori, pentru a fi incidente prevederile art.123 alin.3 din Legea nr.215/2001, privitoare la dreptul de preemțiune al constructorilor de bună credință a construcțiilor situate pe domeniul privat al unității administrativ teritoriale la cumpărarea terenurilor aferente construcțiilor, este necesar a se stabili anticipat situația juridică a construcției, cât și a titularului dreptului de preemțiune.
Până nu se clarifică această situație juridică a construcției edificate deja pe terenul în cauză, nu se poate pune problema vânzării terenului aferent, prin prisma prevederilor legale invocate.
De asemenea, în cauză nu sunt îndeplinite nici prevederile art.13 din Legea nr.50/1991, atâta vreme cât starea de fapt din speță nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute la lit."a-f" ale prevederii legale.
În consecință, se reține că în mod judicios a reținut prima instanță că, hotărârea de consiliu atacată în cauză este nelegală, atâta vreme cât prevederile legale reținute nu sunt incidente.
De altfel, și societatea recurentă arată în cuprinsul motivelor de recurs că, nu poate face dovada calității de proprietar asupra construcției, situație în care recurenta nu poate invoca cu drept temei îndeplinirea, în favoarea sa a condițiilor prevăzute de art.123 alin.3 și 4 din Legea nr.215/2001 republicată.
Faptul că, anterior emiterii hotărârii, terenul din litigiu a fost închiriat societății recurente, ori că au mai existat situații similare soluționate în aceeași manieră de autoritățile locale, nu constituie temeiuri suficiente pentru menținerea hotărârii de consiliu atacate, atâta vreme cât aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale amintite mai sus.
Prin urmare, instanța de recurs reține că, motivele de recurs invocate în cauză nu sunt fondate, urmând a se dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta -""SRL împotriva sentințeinr.19/CA din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 10.06.2009 -
Jud. fond
Tehnoredact.--/ 11.06.2009/ 2 ex.
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
