Anulare act administrativ . Decizia 391/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 391/
Ședința publică din 22.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbâltoc
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 178/ca/20.02.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la al doilea termen de judecată și că recurentul a depus, prin serviciul de registratură, precizări scrise.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, să îi restituie taxa de primă înmatriculare, în sumă de 1975 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru autoturismul proprietate cumpărat din România în data de 28.02.2007.
Reclamantul a arătat că a fost obligat să plătească suma de 1975 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform foii de vărsământ nr. -/13.03.2007.
S-a adresat Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I pentru a-i fi restituită taxa, iar prin răspunsul nr. -/04.11.2008 i s-a comunicat faptul că taxa a fost încasată legal și virată la bugetul de stat.
A arătat reclamantul că taxa percepută de autorități are caracterul unei restricții cantitative, fiind susceptibilă de împiedicarea comerțului intracomunitar.
Prin sentința civilă nr. 178//20.02.2009, Tribunalul Iașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Statul Român și a respins cererea formulată de către reclamantul, domiciliat în I,- B, -. 2,. 2,. 2, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generale a Finanțelor Publice a Județului I, cu sediul procesual ales la Direcția Generale a Finanțelor Publice a Județului I, str. -, nr. 26, jud. I, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cadrul unui proces având ca obiect o acțiune formulată în temeiul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluționat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim. Or, în cauză nu Statul Român este autoritatea publică care a încasat taxa de primă înmatriculare și care a refuzat restituirea acesteia, neparticipând în mod nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drept și obligație, la raportul juridic de drept administrativ dedus judecății.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului său, reclamantul a susținut că prima instanță trebuia să constate că o dată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România are obligația de a respecta dispozițiile de drept comunitar direct aplicabile și că prejudiciul cauzat prin violarea acestei obligații trebuie reparat de stat, problema fiind elucidată printr-o hotărâre emisă la data de 05.03.1966 de Curtea Europeană de Justiție în dosarele du pecheur și III.
S-a mai arătat că taxa a fost încasată de Trezoreria I și virată la bugetul de stat, de aceea se impune obligarea Statului la restituirea taxei.
Analizând actele și lucrările cauzei, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Prima instanță a administrat legal și a apreciat temeinic toate probele necesare soluționării cauzei, stabilind judicios că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drept și obligații, iar conform prevederilor alin. 2 al aceluiași articol, el participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anumite organe în acest scop.
Pe de altă parte se constată că în Codul d e procedură fiscală sunt reglementate drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, potrivit legii.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului B, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.
Din nici un act normativ nu rezultă că Statul Român este implicat direct în operațiuni de calculare, evidență și vărsare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat ce privesc pe contribuabilii persoane fizice și în operațiuni de restituire, de natura celor prevăzute de art. 117 din Codul d e procedură fiscală, raportul fiscal dedus judecății privind exclusivadministrația fiscală teritorială, organizată la nivel local, și pe contribuabilul reclamant.
În ceea ce privește susținerea recurentului referitoare la obligația Statului de a repara prejudiciile cauzate prin încălcarea dreptului comunitar, Curtea reține că prin Hotărârea Curtea de Justiție a Comunităților Europene din 22.10.1998, pronunțată în cauzele conexate C-10/97-C-22/97, s-a stabilit că obligația pentru instanța națională de a elimina aplicarea unei norme din legislația națională prin care s-a constituit o impunere contrară dreptului comunitar trebuie să conducă instanța națională la aprobarea cererilor de rambursare a acestei impuneri. Această restituire trebuie să fie asigurată însă în conformitate cu dispozițiile dreptului său național, înțelegându-se că acestea nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât acelea care privesc acțiuni asemănătoare de natură internă și nici să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară.
Așa fiind, Curtea consideră că rambursarea integrală a sumelor de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în cazul în care se constată că plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere, cu respectarea normelor prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Având în vedere că aceste norme naționale care asigură restituirea sumelor încasate nelegal de către stat se aplică tuturor acțiunilor similare privind restituirea unor sume de bani plătite necuvenit cu titlu de taxe, impozite sau alte contribuții și că nu fac imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică comunitară, instanța de recurs consideră că în prezenta cauză nu există elemente care să justifice temerea că Statul,prin organele sale, nu își îndeplinește obligația de respectare a dreptului comunitar.
Față de cele ce preced, Curtea reține, cum corect a reținut și instanța de fond, că Statul Român nu poate avea calitate procesuală pasivă în litigiile de contencios administrativ și fiscal atunci când nu participă nemijlocit la un raport juridic sau când nu este prevăzut expres de lege.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de împotriva sentinței civile nr. 178//20.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 22.06.2009.
Președinte judecător judecător
G - --- - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Judecător primă instanță:
Primă instanță: Tribunalul Iași
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc
