Anulare act administrativ fiscal. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI 8
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 390/
Ședința publică din 22 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Societatea de Vânătoare I împotriva sentinței civile nr. 174/ca din 20.02.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se avocat pentru recurenta Societatea de Vânătoare I, lipsă fiind intimatul Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și Vânătoare
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consideră că hotărârea atacată a fost dată de instanță cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Din actele existente la dosar rezultă fără echivoc că nici una din părți nu a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, iar situația reținută de instanță nu corespunde realității.
Motivat de faptul că părțile nu au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța de judecată ar fi trebuit ca, la termenul din 20.02.2009, când a constatat că părțile lipsesc, să suspende judecarea cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, deoarece aceste prevederi sunt imperative și nu facultative.
.Judecarea cauzei în lipsa părților, cu toate că nici una din ele nu a cerut judecarea în lipsă, constituie o încălcare gravă a principiului contradictorialității și a dreptului de apărare, fapt ce atrage casarea sentinței în baza art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Consideră că hotărârea pronunțată în lipsa părților legal citate și care nu au cerut judecarea în lipsă este lovită de nulitate, conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, fiind evident că interesele părților a căror voință, prezumată din lipsa lor, era ca judecarea pricinii să fie suspendată, au fost vătămate.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii raportat la natura juridică a actului administrativ contestat, apărătorul ales al recurentei consideră că această excepție este neîntemeiată.
Arată că factura atacată a fost emisă de către intimata S, în baza actului adițional nr. 7 la contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare deținute în gestiune, act adițional care, potrivit corespondenței transmise de intimată nu au fost semnate de către reclamanta-recurentă. (adresele depuse la filele 38 și 41 din dosarul de fond).
Față de acest punct de vedere al S, consideră că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c
din Legea nr. 554/2004, factura contestată ține locul unui contract administrativ, care are ca obiect atribuirea gestiunii vânatului care este bun public de interes național.
Atâta vreme cât intimata a considerat că recurenta nu a semnat actul adițional nr. 7 la contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare deținute în gestiune, recurenta nu avea cum să atace și să conteste în instanță legalitatea întocmirii respectivelor acte adiționale, dat fiind că nu era parte contractantă.
Susține că factura emisă de intimată nu este un simplu act material, așa cum reține instanța de fond, ci ține loc de act administrativ, atâta timp cât s-a considerat că respectivele acte adiționale nu sunt semnate, - practic ele nu există, din moment ce nu s-a realizat un acord de voință între cele două părți cu privire la clauzele cuprinse în acestea.
Conchizând, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă 174/CA/20.02.2009 a Tribunalului Iașia fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantei Societatea de Vânătoare I, în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și Vânătoare S, având ca obiect anularea facturii din 21.05.2008, în valoare de 1347 lei.
A reținut prima instanță ca fiind incidentă excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu la termenul din 9.01.2009 întrucât conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 poate face obiectul unei acțiuni în anulare adresate instanței de contencios administrativ doar actul ce se circumscrie definiției actului administrativ date prin legea menționată.
Astfel, art. 2 alin. 1 lit. c Legea nr. 554/2004 arată că este act administrativ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, fiind asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și achizițiile publice.
Însă, actul atacat de către reclamantă, respectiv, factura nr. 6 din 21.05.2008, emisă de către pârâtul S nu face parte din categoria actelor administrative, nefiind aptă prin sine însăși să nască, să modifice sau să raporturi juridice.
Această factură reprezintă un simplu suport material în care este înscrisă suma de 1.347 lei, solicitată de către pârât ca urmare a regularizării tarifului de gestionare a fondului de vânătoare pentru perioada 15 mai 2007 - 15 noiembrie 2008.
Însă stabilirea obligației de plată a tarifului de gestionare în sarcina reclamantei își are izvor exclusiv în contractele nr. 1542 de gestionare a fondului de vânătoare denumit 17, nr. 1541 de gestionare a fondului de vânătoare 35, nr. 1544 de gestionare a fondului de vânătoare 34 și nr. 1543 de gestionare a fondului de vânătoare 18.
Aceste contracte sunt acte juridice, în sensul de convenții creatoare de drepturi și obligații pentru părțile contractante, ce se încadrează în categoria contractelor administrative.
Dispoziția înscrisă la art. 9 în fiecare dintre aceste contracte, ce viza cuantumul tarifului ce trebuia plătit de către reclamantă pentru folosirea fondului de vânătoare, modul de achitare și actualizarea acestuia, a fost modificată prin încheierea a 4 acte adiționate, care au fost semnate și de către reprezentantul reclamantei cu obiecțiuni.
Tribunalul a constatat că reclamanta nu a înțeles să atace în fața instanței de contencios administrativ legalitatea întocmirii respectivelor acte adiționale, limitându-se a transmite nemulțumirile sale doar pârâtului.
Prin urmare, tribunalul a apreciat a fi inadmisibilă cererea reclamantei de anulare a unui simplu act material, ce nu provoacă prin el însuși consecințe juridice, în absența contestării și a actelor juridice administrative care au stat la baza fixării procedurii de calcul a tarifului de gestionare a fondului de vânătoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta Societatea de Vânătoare I, prin care solicită casarea sentinței de fond pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Motivează recurenta că la termenul din 20.02.2009, instanța de fond a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, raportat naturii juridice a actelor contestate, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții, deși nu se solicitase judecata în lipsă de nici una din părți, încălcându-se astfel principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, sub sancțiunea nulității hotărârii pronunțate.
Consideră de asemenea recurenta că în mod nefondat a fost făcută aplicabilitatea excepției de inadmisibilitate a acțiunii sale introductive, ignorându-se faptul că în realitate factura în litigiu ținea loc de contract administrativ, având ca obiect atribuirea gestiunii vânatului, care este bun public de interes național, în condițiile în care intimata a considerat că nesemnarea actului adițional nr. 7 la contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare nu-i conferea calitatea de parte în acțiunea vizând conservarea lor.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind întemeiat pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, deși instanța de fond a acordat un termen pentru ca părțile să pună concluzii privind excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pe c are a invocat-o din oficiu la termenul din 9.01.2009, la termenul acordat din 20.02.2009, nici una din părți nu a fost prezentă pentru a-și exprima poziția față de această excepție, mențiunea din cuprinsul practicalei sentinței civile 174/CA/2009, conform căreia "s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă" nefiind în conformitate cu actele dosarului, în care nu apare menționată vreo astfel de solicitare din partea vreuneia din părți.
Așa fiind, apare ca fiind întemeiată susținerea reclamantei privitoare la încălcarea de prima instanță a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, din moment ce disp. art. 242 pct. 2 Cod procerdură civilă sunt imperative, iar nu facultative, iar părțile nu au solicitat expres în speță ca instanța de fond să procedeze la soluționarea cauzei în lipsa lor, fiind așadar de presupus că nu erau încă pregătite să-și formuleze apărările necesare privind excepția dirimantă invocată de instanță, la termenul la care a fost soluționată pricina.
Văzând și dispozițiile articolului 304 pct.5, coroborate cu art. 105 al.(2) Cod procedură civilă, curtea constată că se impune admiterea recursului promovat de reclamanta Societatea de Vânătoare I, cu consecința casării sentinței civile 174/CA/2009 a Tribunalului Iași și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea ei cu respectarea normelor procedurale imperative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de Vânătoare I împotriva sentinței civile nr. 174/CA/20.02.2009 a Tribunalului Iași sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc
