Anulare act administrativ . Sentința 40/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința numărul 40
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul domiciliat în Focșani,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B,-, având ca obiect anularea în parte a Ordinului 1049/22.05.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul lipsă fiind reprezentantul autorității pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamantul nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul depune la dosar note scrise pe care le susține și oral și solicită înc oncluzie admiterea acțiunii, anularea ordinului, reintegrarea în funcția deținută la data emiterii ordinului cu plata drepturilor salariale care i s-ar fi cuvenit pe perioada demiterii.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu Agenția Natională de Administrare Fiscală.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin. nr. 1049/22.05.2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus demiterea reclamantului din funcția de director executiv al DGFP V motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor 37/2009 precum și de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității pârâte.
Împotriva acestei măsuri a formulat reclamant acțiunea de față criticile sale privind nelegalitatea și netemeinicia măsurii dispuse în privința sa. Așa fiind, acesta a solicitat desfiintarea măsurii dispuse, reintegrarea sa în funcția avută anterior și obligarea autorității pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit.
În dezvoltarea motivelor acțiunii sale, a susținut că măsura dispusă nu este reală, necorespunzând în realitate necesității de reorganizare a unor servicii, în condițiile în care competențele funcției publice au rămas aceleași.
Totodată, a susținut imprejurarea că temeiul de drept al măsurii dispuse respectiv OG nr.37/2009 este unul neconstituțional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura încălcându-i atât drepturi recunoscute prin Constituția României, principii statuate prin Legea nr. 188/1999 sau Codul muncii dar și prevederi cuprinse în acte internaționale precum Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În dovedirea susținerilor s-a folosit de proba cu înscrisuri.
La dosarul cauzei a fost depus actul administrativ contestat, din care rezultă măsura dispusă împotriva sa de autoritatea pârâtă și contestată prin acțiunea de față.
A mai depus reclamantul la dosarul cauzei corespondența purtată anterior cu pârâta prin care a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii și menținerea măsurii dispuse.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că acțiunea de față este fondată urmând să o admită ca atare.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
În cauza dedusă judecății, reclamantul a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de admitere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
Măsura dispusă impotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât OG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia nr.1629/3.12.2009 pronuntată de Curtea Constituțională a României.
Astfel, instanța Constituțională a reținut că OG nr. 37/2009, deși abrogată și declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr. 1257/7 oct. 2009 fost preluată integral în textul OG nr. 105/2009 care de asemenea afectează grav activitatea tuturor instituțiilor publice ale statului vizate de aceste act normativ, ceea ce contravine dispozițiunilor art. 115 alin. 6 din Constituție potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului".
Printre instituțiile fundamentale ale statului și care fac obiectul criticii de neconstituționalitate a Legii de aprobare a OG nr.37/2009 se identifică și serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, prin raportare la art. 123 alin. 2 din Constituție, conform căreia "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale".
În sensul art. 2 lit. j din Legea cadru a descentralizării nr. 195/2006 deconcentrarea presupune redistribuirea de competențe administrative și financiare de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu. Serviciile publice deconcentrate reprezintă, așa cum se menționează si în doctrină, prelungiri în teritoriu ale ministerelor. Serviciile publice deconcentrate sunt structuri care îndeplinesc atribuții de putere publică.
Cât privește înțelesul sintagmei "afectarea regimului instituțiilor fundamentale ale statului", se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.
Cu privire la sensul dispozițiilor art. 115 alin. 6 din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 1.189/6.11.2008 că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin.
Prin OG. Nr.37/2009 așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament și OG nr. 105/2009 a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea și celei din urmă, așa cum a stabilit Curtea Constituțională.
Astfel, prin modificările aduse de OG nr. 37/2009 art. 13 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale".
Potrivit art. III din această ordonanță de urgență, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, precum și adjuncții acestuia se desființează. În locul acestor funcții este instituită funcția "director coordonator al serviciului public deconcentrat", care va fi ajutrat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează. Persoanele care urmează să ocupe aceste funcții sunt numite prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și își vor exercita funcțiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncă".
Această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management".
Prin reglementările sale, OG 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 37 alin. 3 lit. j din Legea Fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
De altfel, a mai statuat Curtea Constituțională, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând, astfel, dispozițiunile art. 115 alin. 6 din Constituție.
Nu în cele din urmă Curtea Constituționala a mai stabilit că prin dispozițiile sale OG nr. 37/2009 a exprimat o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție însuși regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că actul administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii fundamentale, astfel incât va fi anulat ca fiind lipsit de temei juridic.
Întrucât ineficacitatea acestuia este legată de încălcarea Legii Fundamentale, curtea nu mai apreciază a fi necesară analiza si a altor motive invocate în acțiunea de față, privitoare la încălcarea și a altor dispozițiuni legale naționale sau a unor dispozițiuni internaționale pe care România s-a angajat să le respecte.
Așa fiind, curtea urmează ca admițând acțiunea de față să dispună anularea măsurii dispuse prin actul administrativ atacat, și reintegrarea reclamantului în funcția si atribuțiunile specifice postului deținut.
Totodată, autoritatea pârâtă va fi obligată și la plata despăgubirilor constând în drepturile salariale cuvenite pe perioada demiterii ilegale din funcție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în Focșani,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B,-;
Dispune anularea Ordinului 1049/22.05.2009 emis de autoritatea pârâtă și reintegrarea reclamantului în funcția și atribuțiile specifice din care a fost demis.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului drepturile salariale de care a fost lipsit, până la data reintegrării efective.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. / 22.03.2010 Dact. 4 ex./ com. 2 ex.
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
