Contestație act administrativ fiscal. Sentința 38/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința numărul 38
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea contestației formulată de contestatoarea SOCIETATEA AGRICOLĂ, cu sediul în G,-, -. 1, jud. G, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru contestatoarea Societatea Agricolă, avocat și pentru intimata Direcția Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice G, consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul contestatoarei nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei susține oral motivele pentru care a formulat acțiunea și solicită admiterea cum a fost formulată.
Reprezentantul autorității intimate solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Societatea Agricolă în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin decizia nr. 113/20.10.2008 Gas tabilit angajarea răspunderii solidare a reclamantei pentru debitul de 900.799 lei înregistrat de debitoarea SC SRL Gac ărei insolvență a fost constatată de organele fiscale.
În motivarea acestei măsuri, s-a reținut de către G că reclamanta a dobândit la data de 30.06.2005 de la societatea debitoare două tractoare și un camion în valoare totală de 145.180 lei, operațiune care s-a desfășurat chiar în cursul inspecției fiscale.
Deși a fost invitată de către organul fiscal să dea explicații cu privire la operațiunile efectuate, reclamanta nu s-a conformat acestei invitații. Cum refuzul său de a colabora a fost interpretate ca fiind cu rea credință, în temeiul art. 27 lit. a din OG nr.92/2003 a fost angajată răspunderea sa solidară pentru datoria pe care debitoarea insolvabilă s-a constatat a-l avea către bugetul de stat.
Această măsură a fost contestată iar prin decizia nr. 36/29.12.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice Gar espins contestația. Pentru a pronunța această soluție, organul de jurisdicție fiscală a reținut vânzarea celor trei utilaje agricole către reclamantă a fost făcută de către debitoarea insolvență către reclamantă, al cărui președinte era soțul contabilei șefe din cadrul SC. În plus, la aceeași dată la care a cumpărat, Societatea a vândut la rândul ei aceleași utilaje SC Com SRL dar cu suma de 29.026 lei. S-a reținut că înstrăinările succesive au fost făcute cu rea credință între cele două societăți, între ale căror acționari există legături de rudenie.
Prin acțiunea de față reclamant a solicitat anularea actelor de impunere fiscală și desființarea măsurii angajării răspunderii sale solidare, cu motivarea că nu există dovada relei credințe cu care ar fi acționat în cazul achiziționării și revânzării bunurilor debitoarei.
Nefiind întrunite condițiile angajării răspunderii solidare, reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere fiscală și înlăturarea răspunderii sale pentru datoriile SC SRL.
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei decizia de impunere fiscală și decizia privind soluționarea contestației sale din care rezultă că a fost angajată răspunderea sa solidară pentru debitul de 900.799 lei al debitoarei insolvabile SC SRL G de la care a cumpărat cu rea credință utilaje provocându-i insolvență.
Prin întâmpinare autoritatea pârâtă a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.
Analizând întregul material probator administrat în cauză curtea apreciază că acțiunea este nefondată urmând să o respingă ca atare.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de respingere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiunilor de principiu ale art. 12 din proc. fisc. relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună credință în scopul realizării cerințelor legii.
În ceea ce privește răspunderea solidară, art. 27 lit. a din același cod menționează că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta "persoanele fizice sau juridice care, în cei trei ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea".
În cauză deși și-a întemeiat decizia pe dispozițiunile art. 27 lit. a sus citat, a făcut dovadă că actele de vânzare cumpărare succesivă a utilajelor au fost făcute cu rea credință în scopul provocării insolvabilității debitoarei.
Între vânzarea unor bunuri și starea de insolvență a debitoarei a fost stabilit un just raport de cauzalitate, cumpărarea și vânzarea unor active în aceeași zi și între persoane legate prin legături de rudenie și interese economice constituind un corect temei juridic care dovedește reaua credință.
Mai mult decât atât, în cauză au fost dovedite intențiile frauduloase ale reclamantei care a vândut în aceeași zi cele trei tractoare și camionul la un preț modic.
Atât în materie fiscală cât și în dreptul civil, care constituie dreptul comun în privința instituției bunei credințe, legiuitorul a instituit principiul general de drept al prezumției de bună credință.
Potrivit art. 1899 alin. 2 din civ. buna credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea credința.
În cauza de față, a făcut dovada a relei credințe a reclamantei, astfel încât măsura angajării răspunderii solidare apare ca fiind pe deplin justificată.
Pentru aceste considerente, curtea urmează să respingă ca nefondată acțiunea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de contestatoarea SOCIETATEA AGRICOLĂ, cu sediul în G,-, -. 1, jud. G, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. /29.04.2010
Dact. 4 ex./ com. 2 ex.
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
