Anulare act administrativ . Decizia 4153/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4153
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 1085 din data de 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - Transport SRL.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D, lipsind intimata reclamantă - Transport SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1085 din data de 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de reclamanta - TRANSPORT SRL, în contradictoriu cu pârâta ANAF- DGFP
S-a anulat decizia nr. 148/17.09.2008 emisă de intimata DGFP
Obligă intimata la plata sumei de 2000 lei către reclamantă,cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 25 martie 2009, reclamanta - TRANSPORT SRL chemat în judecată ANAF- DGFP D, în calitate de pârât, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care va pronunța să anuleze Decizia 148/17.09.2008, prin care le- fost respinsă contestația privind actele întocmite de
În motivare, arătat că, prin sentința civilă nr. 851/15.03.2007 pronunțată de tribunalul Dolj în dosarul nr-,rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4/09.01.2008 Curții de apel Craiovas - dispus anularea Deciziei 157/29.12.2006, emisă de DGFP D, decizie prin care pârâta i-a respins contestația privind măsurile dispuse prin actele contestatoare nr. 914 și 915 din data de 15.06.2006, pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale și obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația.
De asemenea, arată că solicitat punerea în executare hotărârii judecătorești, prin care era obligată să soluționeze contestația pe fond, precum și faptul că intimata continuat să solicite societății reclamante ștampilarea contestației.
Mai arată, că decizia 148/17.09.2008 este nelegală, întrucât s- respins contestația pentru neîndeplinirea aceleiași condiții procedurale(lipsa ștampilei) și nu s- soluționat pe fond contestația,cum s- dispus prin hotărârea judecătorească.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele efectuate și dispozițiile legale în materie, instanța reține că cererea este întemeiată.
Prin sentința nr. 851/15.03.2007, pronunțată de tribunalul Dolj în dosarul nr-,s- admis contestația - SRL, s- anulat decizia nr. 157/29.12.2006 emisă de DGFP D și obligat pârâta să soluționeze, pe fond, contestația.
Sentința 851/15.03.2007 rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 4/09.01.2008 Curții de apel Craiova.
Prin decizia nr. 148/17.09.2008, DGFP D soluționat contestația formulată de - SRL, împotriva actelor nr. 914 și 915/15.06.2006, întocmite de Direcția Regională Vamală C, dispunându-se respingerea acesteia pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale.
Pentru a pronunța această soluție DGFP D reține că la data de 11.04.2008, prin adresa nr. 7741 - TRANSPORT SRL solicitat punerea în executare sentinței nr. 851/15.03.2007 și deciziei nr. 4/09.01.2008 Curții de apel Craiova, prin care s- hotărât anularea deciziei de soluționare nr. 157/29.12.2006.
DGFP reține, prin deciziei că, contestația nu fost ștampilată conform art. 206 al. 1 din Cod pr.fiscală.
Mai arată că la 03.+06.2008 s- emis adresă către contestatoare pentru a ștampila contestația, iar cum până la data de 16.09.2008 - SRL sau împuterniciții săi nu s-au prezentat pentru ștampilarea acesteia, în temeiul art. 214 din OG 92/2003 -, s- dispus respingerea pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale.
Decizia nr. 148/17.09.2008 este nelegală, urmând să fie anulată.
Astfel, prin această decizie, intimata adoptat aceeași soluție, ca cea dată prin decizia nr. 1 57 din 29.12.2006, respectiv respins contestația,pentru că nu fost ștampilată.
Cum, prin sentința nr. 851/15.03.2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4/09.01.2008 Curții de apel Craiova, s- anulat decizia nr. 157/29.12.2006 și s-a dispus obligarea DGFP D, să soluționeze contestația pe fond, intimata nu s- conformat în acest sens, pronunțând decizie, tot pe excepția avută în vedere în prima decizie(157/2006).
În consecință, decizia nr. 48/17.09.2008 este nelegală, fiind dată cu nerespectarea Deciziei nr. 4/09.01.2008 Curții de apel Craiova, prin care s- respins recursul DGFP D împotriva sentinței 851/15.03.2007 Tribunalului Dolj.
Pentru aceste considerente, se va admite contestația, în sensul că se va dispune anularea deciziei nr. 148/17.09.2008, emisă de DGFP D, ca nelegală.
În baza art. 274 se va obliga intimata la 2000 lei cheltuieli de judecată-onorariu avocat, către contestator.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Mai precis, recurentul-pârât a susținut că instanța de fond a reținut în mod eronat, faptul că deși printr-o decizie anterioară D fusese obligată să soluționeze contestația pe fond, aceasta nu s-ar fi conformat, și ar fi procedat la soluționarea contestației pe excepție.
În concepția recurentului-pârât obligarea prin decizia anterioară la soluționarea pe fond a contestației impunea reluarea procedurii administrative, iar faptul că intimatul-reclamant nu s-a conformat cerinței legale de a aplica ștampila pe contestația, a condus la respingerea acesteia pentru neîndeplinirea acestei cerințe formale.
Totodată recurentul-pârât a susținut că hotărârea judecătorească nu putea obliga instituția să emită un act administrativ cu încălcarea normelor de procedură fiscală, întrucât potrivit art. 206 alin. 1 lit. e din Codul d e procedură fiscală contestatorul avea obligația să semneze și să ștampileze contestația.
O altă critică se referea la cuantumul exagerat de mare al cheltuielilor de judecată în raport cu probele administrate în cauză.
Astfel, s-a susținut că în cauză singura proba administrată a fost cea cu înscrisuri, în acest sens fiind depuse numai înscrisuri avute în vedere la soluționarea contestației formulată în procedura prealabilă, neimpunându-se administrarea altor probe, situație în care instanța ar trebui să reducă cheltuielile de judecată la nivelul unui onorariu minimal.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor formulate în recurs, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 din Pr. Civ. constată că recursul este fondat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința nr. 851/15.03.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 4/09.01.2008 a Curții de APEL CRAIOVAa fost admisă contestația formulată de - Transport SRL, în contradictoriu cu intimata DGFP D, s-a anulat decizia nr. 157 din 29.12.2006, emisă de DGFP D și fost obligată pârâta să soluționeze pe fond contestația.
Din considerentele sentinței precum și din cele ale deciziei, a reieșit că motivul anulării deciziei susmenționate l-a reprezentat faptul că DGFP D - Serviciul de Soluționare Contestații a trimis comunicarea la fostul sediu social al reclamantei, situat în C, B-dul - -, deși reclamanta își îndeplinise obligația de comunicare a noului sediu social, situat în comuna -D, astfel încât, comunicarea privind îndeplinirea cerinței de formă a ștampilării contestației nu a fost realizată în mod legal, obligând organele fiscale să soluționeze pe fond contestația.
Deși instanța de judecată statuase asupra acestui aspect, organele fiscale au reluat procedura, au solicitat reclamantei să aplice ștampila și întrucât aceasta nu s-a conformat, au respins din nou contestația pentru acest motiv de formă.
organului fiscal cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 206 alin. 1 lit. e din Codul d e procedură fiscală, în opoziție cu hotărârea judecătorească nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Prin sentința susmenționată se stabilise culpa organelor fiscale, în modul de soluționare a contestației pe cale de excepție, iar singura soluție ce putea fi pronunțată, era aceea a soluționării contestației pe fond.
La reluarea soluționării contestației organele fiscale s-au comportat însă ca o instanță de judecată a cărei hotărâre fusese casată, reluând soluționarea de la momentul inițial și repunând în discuție soluționarea pe excepție, de această dată însă, cu îndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privea comunicarea.
Întrucât, organele administrativ-jurisdicționale nu pot fi asimilate instanțelor de judecată și nici nu pot prelua prin similitudine atribuții ale acestora, este evident că trebuie să se conformeze dispozițiilor instanțelor de judecată și să aducă la îndeplinire dispozitivul sentințelor sau al deciziilor judecătorești.
Ca atare, la reluarea soluționării contestației organele administrativ jurisdicționale nu mai pot relua în niciun mod, soluționarea acesteia pe cale de excepție, ci trebuie să se pronunțe asupra fondului.
În ceea ce privește critica privind cuantumul onorariului avocatului ales, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 3, Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.,
Conform jurisprudenței CEDO (hotărârea CEDO în cauza Sebastian împotriva României publicată în MO nr. 429/27.06.2007) un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată, decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil.
Cheltuielile de judecată constând în onorariu apărătorului ales vor fi micșorate, motivat de faptul că acest onorariu este nepotrivit de mare, față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Avându-se în vedere considerentele menționate anterior, onorariul apărătorului în sumă de 2000 lei nu are un caracter rezonabil în raport cu munca îndeplinită de avocat ținându-se seama de obiectul cauzei, celeritatea judecării acesteia, precum și atitudinea procesuală a intimatului.
Astfel, obligarea recurentei pârâte la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant se încadrează în cerințele dispozițiilor art. 274 și jurisprudenței CEDO.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 - 4 Cod procedură civilă urmează a fi admis recursul declarat de pârâtă și se va modifica sentința recurată în sensul că, se vor reduce cheltuielile de judecată acordate în primă instanță la 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 1085 din data de 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - Transport SRL.
Modifică sentința în sensul că reduce cheltuielile de judecată acordate în primă instanță la 1000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. Jud. -/2ex.
Jud. Fond Gh.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
