Anulare act administrativ . Decizia 418/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA nr. 418
Ședința publică din 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
- -
Grefier - - -
_______
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții- și, ambii domiciliați în str. - - nr. 15 județul P șiSC SRL, cu sediul în - județul P, împotriva sentinței nr. 427 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiOrașul -prinprimar, cu sediul în,- județul P,și, ambii domiciliați în - județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 9.00 lei potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-reclamanți -, și SC SRL reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, intimații- pârâti, reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimatul-pârât Orașul -prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile având cuvântul,prin apărătorii lor, menționează că nu au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act că părțile nu au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, critică sentința recurată pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9.proc. civ.
Consideră eronată modalitate instanței de fond de a interpreta textele de lege privind termenul de formulare a plângerii. Potrivit art. 7 alin. 3 din legea nr. 554/2004 este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată
într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat la cunoștință, pe orice cale de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut de alin. 7.
Instanța de fond a denaturat scopul urmărit de legiuitor, și anume acela de a face distincția între persoana căreia i se adresează actul administrativ și cea care este terță față de actul administrativ.
Punctul de vedere al primei instanțe este în contradicție cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanții au luat cunoștință de autorizația de construcție în luna ianuarie 2007, iar procedura prealabilă a fost formulată la data de 13.04.2007, deci în cadrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. 3 și 7 și art. 11 pct. 1 și 2 din legea nr. 554/2004.
Precizează că nu a solicitat suspendarea execuării autorizației de construire atacată, așa cum se precizează în motivele de recurs, fiind vorba de o greșeală de dactilografiere, pentru aceasta având cerere separată.
Depune la dosar practică judiciară, respectiv decizia nr. 361/23.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru soluționare pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-pârăți și, susține că reclamantii au formulat cerere de suspendare a executării autorizației de construire, aceasta formând obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Prahova, iar așa cum s-a redactat recursul, s-a formulat o cerere nou în recurs, cerere care este inadmisibilă, deoarece nu se poate declara recurs împotriva unei horărâri care nu s-a pronunțat încă.
Cu privire la termenul procedurii prealabile, consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea este tardiv formulată, întrucât reclamanții știau de conținutul autorizației de construire la dat ade 19.01.2007, dar nu au depus nicio cerere la primărie până la data de 13.04.2007, așa încât nu s-a respectat termenul prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată ORAȘUL prin primar și pe numiții și, solicitând instanței să dispună anularea autorizației de construire nr.213/02 octombrie 2006 eliberată de Primarul orașului și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în,-, dobândit prin cumpărare de la pe care au edificat o construcție în regim DPEM, în care funcționa în prezent un minihotel.
S-a mai arătat că în acest an, pârâții au început să edifice o construcție care tinde să-i lipsească pe reclamanți de lumina naturală, că inițial pârâților le-a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 90/2006 fără a impune obligația întocmirii studiului de însorire, însă, în urma demersurilor efectuate de reclamanți, pârâților li s-a pus în vedere să depună acest act, precum și că pârâții au continuat lucrările, nesocotind solicitarea și termenul impus de către Inspecția Sanitară de Stat.
Reclamanții au mai arătat că nu este adevărat că ar fi încheiat cu pârâții o înțelegere sub acest aspect, că autorizația contestată s-a emis cu nerespectarea documentației de urbanism și cu încălcarea Planului General de Urbanism nr.525/1996 în ce privește distanța minimă la care se poate construi față de fondul vecin - pârâții construind la o distanță mai mică de 1,9 metri, încălcând disp.art.612 Cod civil.
Pârâții și au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția prematurității acțiunii, motivat de faptul că reclamanții nu au urmat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, întrucât nu s-au adresat mai întâi organului emitent al actului administrativ contestat pentru revocarea acestuia, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2007 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că are calitatea de reclamantă și SC" "SRL, precum și că renunță la judecata cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.
La termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2007, tribunalul a pus în discuția părților excepția prematurității acțiunii, calificată de tribunal ca fiind excepția lipsei procedurii prealabile - ambele invocate de pârâții și, față de care a rămas ulterior în pronunțare.
Tribunalul Prahova prin sentința nr. 427/23 noiembrie 2007 respins excepția lipsei procedurii prealabile, dar a admis excepția tardivității procedurii prealabile și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că notificarea înregistrată de Primăria sub nr. 3559/13 aprilie 2007 constituie procedura prealabilă, astfel că excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâții este neîntemeiată.
Referitor la excepția tardivității procedurii prealabile, tribunalul a reținut că potrivit art.7 alin.7 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă se poate face pentru motive temeinice și peste termenul de 30 de zile precizat anterior, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Totodată, potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 actualizată "este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință pe orice cale de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut de alin.7".
Tribunalul a reținut interpretând sistematic dispozițiile legale menționate anterior, ca regulă generală pentru persoana pe care o vizează actul administrativ unilateral este aceea că trebuie să facă plângere prealabilă în 30 de zile de la data comunicării acestuia sau pentru motive temeinice, în maximum 6 luni de la data emiterii actului.
Totodată, pentru terțele persoane care atacă un act administrativ unilateral adresat altui subiect de drept, plângerea prealabilă se introduce tot în termen de 30 de zile, însă de la data luării la cunoștință despre existența actului.
Tribunalul a reținut că aplicabilitatea termenului de 30 de zile și în cazul terțelor persoane (menționate anterior) a rezultat din faptul că art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 reglementează regula cu privire la termenul de formulare a plângerii prealabile (30 de zile de la comunicarea actului) în timp ce art. 7 alin. 3, reglementează o excepție, respectiv un alt moment de la care curge termenul de 30 de zile, respectiv luarea de cunoștință despre existența actului.
Or, în cauză, pârâții au făcut dovada că reclamanții aveau cunoștință despre autorizația de construire contestată încă din data de 19 ianuarie 2006, întrucât au nominalizat-o în cererea adresată P, înregistrată la această instituție sub nr.1231/29 ianuarie 2007 însă au făcut plângerea prealabilă abia la data de 13 aprilie 2007 cu nerespectarea termenului de 30 de zile, astfel că plângerea este tardivă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea cererii și suspendarea executării autorizației de construire.
Recurenții au susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile legale, respectiv art.7 alin.3 din Legea nr.554/2004 în sensul că a adăugat la lege, stabilind un alt moment de la care curge termenul de 30 de zile, respectiv luarea la cunoștință despre existența actului, interpretare care nu se regăsește în textul de lege.
Se arată în continuare că punctul de vedere al instanței este în contradicție și cu disp.art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004 potrivit căreia, termenul pentru introducerea acțiunii este de 6 luni, iar punctul 2 din același articol "stabilește că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului".
În speța prezentă, recurenții au precizat că au luat cunoștință de autorizația de construcție la data de 19 ianuarie 2007, iar procedura prealabilă a fost formulată la 13 aprilie 2007, deci în cadrul termenului de 6 luni prev. de disp.art. 7 alin. 3 și art. 7 și art. 11 pct. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
Intimații și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Și intimatul orașul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său, într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.
De asemenea, disp. art. 7 alin.3 coroborate cu cele de la art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004, prevăd că persoana vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, este îndreptățită să introducă plângerea prealabilă din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia în limitele termenului de 6 luni de la emiterea actului prevăzut la art. 7, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
În acest sens s-a pronunțat și Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 361 din 23 ianuarie 2007.
În prezenta cauză, recurenții - reclamanți au luat cunoștință de existența autorizației de construcție la data de 19 ianuarie 2007, iar procedura prealabilă a fost formulată la data de 13 aprilie 2007 în cadrul termenului de 6 luni prev. de disp. art. 7 alin. 3 și 7 și art. 11 pct. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.
Ca atare, în mod greșit a fost admisă excepția tardivității procedurii prealabile, motiv pentru care în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza pentru soluționare pe fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții- și, ambii domiciliați în str. - - nr. 15 județul P șiSC SRL, cu sediul în - județul P, împotriva sentinței nr. 427 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiOrașul -prinprimar, cu sediul în,- județul P,și, ambii domiciliați în - județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /3 ex/09.04.2008
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
