Anulare act administrativ . Decizia 420/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 420/R-CONT
PREȘEDINTE: Gina Achim JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - - judecător
- - - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul - reclamant domiciliat în Pitești, cartier III, -A,.B,.2, județul A, împotriva sentinței civile nr.635/CA din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul PENITENCIARUL COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurent avocat G, lipsă fiind intimatul.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare din partea intimatului.
Apărătorul recurentului având cuvântul arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului, avocat G susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii precizate, fără cheltuieli de judecată, depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 26.06.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată PENITENCIARUL COLIBAȘI pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. Anularea deciziei conducerii pârâtului prin care, începând cu data de 1.09.2006, prin care i s-a modificat salariul de bază lunar prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,70;
2. Obligarea pârâtului ca la stabilirea salariului de bază lunar să se aplice coeficientul de ierarhizare de 1,85, începând cu data de 1.09.2006;
3. Obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale restante, rezultate de la 1.09.2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății.
În motivare, s-a arătat că reclamantul este angajatul pârâtului în calitate de funcționar public cu statut special, potrivit Legii nr.293/2004 și până la data de 1.09.2006, a avut gradul profesional de agent șef adjunct și funcția de subofițer escortă, cu un salariu de bază calculat prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1,85.
Începând cu data de 1.09.2006, i s-a modificat (redus) salariul de bază lunar, prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,70.
A arătat, că nu cunoaște motivele pentru care s-a luat această măsură, deoarece nu i s-a adus la cunoștință și nu i s-a comunicat nici un act din care să rezulte că a fost sancționat disciplinar sau că s-a luat decizia unilaterală de modificare a raporturilor de serviciu referitoare la salariu.
Potrivit art.49 și 51 alin.4 din Legea nr.293/2004, funcționarii publici din sistemul administrației penitenciarelor au dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu care se pot modifica numai în cazurile și situațiile expres prevăzute de lege, la cererea acestora sau cu acordul lor.
Art.81, din același act normativ, prevede că dispozițiile acestei legi se completează, după caz, cu prevederile cuprinse în legislația muncii.
Principiul stabilității în muncă presupune că modificarea raporturilor de serviciu, poate interveni numai în condițiile prevăzute de lege, iar o astfel de măsură, nu trebuie să aducă atingere drepturilor salariaților care sunt ocrotite de lege și, ca atare, este nulă orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi.
Potrivit art.267 din Codul muncii, este nulă absolut măsura dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Prin modificarea unilaterală a salariului de bază lunar, prin reducerea coeficientului de ierarhizare avut până la acea dată, de 1,85, fără acordul său, s-a încălcat principiul stabilității în muncă, astfel că decizia, este nulă absolut.
De la data de 1.09.2006, a fost lipsit de drepturile sale reprezentând diferența la care avea dreptul prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1,85 și salariul primit prin aplicarea coeficientului de 1,70.
Pârâtul, prin întâmpinare(7-9), a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că, schimbarea încadrării și modificarea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,70, s-a făcut în urma aplicării noului stat de funcții, prin Decizia nr.37/4.10.2006 (21-23).
A mai arătat că prin această decizie s-a schimbat și încadrarea reclamantului din funcția de agent șef adjunct de penitenciare, subofițer operativ principal III supraveghere în funcția de subofițer operativ I supraveghere, cu un coeficient de ierarhizare de 1,70, la altă poziție din statul de organizare.
Schimbarea încadrării, nu l-a privit numai pe reclamant, în această situație fiind mai mulți salariați cărora, prin aplicarea deficitară a noului stat de funcții, li s-a diminuat sau majorat coeficientul de ierarhizare în mod necorespunzător (37-42).
Această deficiență, a fost constatată în urma controalelor efectuate și nu se poate remedia decât prin emiterea unei hotărâri judecătorești.
Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare (17-18), pct.4, și-a precizat acțiunea cu privire la drepturile salariale pretinse și perioada pentru care le solicită.
Din nota internă, depusă de pârât la dosar, nr.-/13.11.2008(24) rezultă că Decizia nr.37/4.10.2006 nu a fost comunicată în mod individual fiecărui salariat iar din nota internă nr.-/13.11.2008(28) rezultă că reclamantul a luat la cunoștință de modificarea încadrării prin decizia nr.37/4.10.2006 cu ocazia plății salariilor aferente lunii septembrie 2006, în înscrisul înmânat acestuia cu această ocazie, fiind menționat coeficientul de ierarhizare modificat.
Prin Sentința nr.635/CA/12 decembrie 2008, Tribunalul Argeș Secția Civilă Complet Specializat Contencios Amdinistrativ și Fiscal a respins acțiunea privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, cu sediul în,-,jud. A, ca tardiv formulată.
Instanța a pus din oficiu în discuția părților, excepția de tardivitate a formulării cererii.
S-a reținut că reclamantul este angajatul pârâtului ca funcționar public cu statut special, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.293/2004.
Prin Decizia nr.37/4.10.2006(21-23), potrivit art.1 din decizie, în aplicarea noului stat de organizare emis de Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost schimbată încadrarea mai multor funcționari publici cu statut special, printre care și a reclamantului, poziția nr.97.
În preambulul deciziei, s-a menționat că aceasta a fost emisă în baza Legii nr.293/2004, modificată prin nr.OUG47/2006, care, la art.9 au stabilit categoriile de funcționari și gradele acestora, ce pot fi încadrați în penitenciare. Dispozițiile art.9 din Legea nr.293/2004, privitoare la noile funcții și grade au fost modificate prin art.2 din nr.OUG47/2006, astfel:
"Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, gradele profesionale ale personalului din penitenciare vor fi echivalate cu menținerea drepturilor și a vechimii în grade câștigate anterior, după cum urmează: Corpul ofițerilor de penitenciare: a) inspector general de penitenciare - inspector general șef, inspector general principal și inspector general; b) inspector șef principal de penitenciare - inspector șef principal; c) inspector șef de penitenciare - inspector șef; d) subinspector șef de penitenciare - subinspector șef; e)inspector principal de penitenciare - inspector principal; f) inspector de penitenciare - inspector; g) subinspector de penitenciare - subinspector. Corpul agenților de penitenciare: a) agent șef principal de penitenciare - agent șef principal; b) agent șef de penitenciare - agent șef; c) agent șef adjunct de penitenciare - agent șef adjunct; d) agent principal de penitenciare - agent principal; e) agent de penitenciare - agent.
S-a reținut că cererea are în vedere o decizie emisă în aplicarea legii, astfel că nu pot fi primite criticile reclamantului cu privire la nulitatea absolută a acesteia pentru lipsa cercetării prealabile, deoarece aceasta este specifică aplicării sancțiunii disciplinare și nu ne află în această situație; lipsa acordului său pentru modificarea încadrării, nu este necesară, deoarece este o modificare intervenită prin efectul legii, care nu necesită acordul salariatului.
S-a mai reținut că este reală susținerea reclamantului, cu privire la greșita sa încadrare, situație confirmată de pârât prin întâmpinare, dar și de situația întocmită de aceasta sub nr.33863/21.11.2006(37-42), la o lună de la emiterea Deciziei nr.37/4.10.2006. Este susținerea reclamantului, că nu a luat la cunoștință sub nicio formă de schimbarea încadrării, de reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,70, din moment ce acesta, i-a fost comunicat odată cu comunicarea drepturilor ce i se cuvin pentru luna septembrie 2006, plătite diminuate în octombrie 2006.
S-a considerat că de la această dată s-a născut pentru reclamant dreptul de a contesta și solicita schimbarea încadrării, atât pârâtului, cât și instanței, în caz de refuz al acestuia.
șadar, s-a reținut că în raport de această dată, (octombrie 2006), introducerea acțiunii la data de 27.06.2008, apare ca fiind peste termenul de 6 luni prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, dar nu mai mult de 1 an, de la data emiterii acestuia, cum se prevede la alin.2, al aceluiași articol.
S-a reținut că în speță este vorba despre contestarea schimbării încadrării, cu consecința anulării acesteia și plata drepturilor cuvenite, care atrage incidența acestor termene, nu în situația pretinderii unor drepturi deja stabilite, ce se refuză a fi achitate, care atrage incidența termenului general de prescripție de 3 ani. Schimbarea încadrării, făcută eronat de către pârât, a fost cunoscută atât în urma controlului efectuat la data de 21.11.2006 (37-42), cât și la data de 3.08.2007, când s-a întocmit nota de constatare nr.46625/3.08.2007 (29-34,46-51), iar pârâtul putea voluntar schimba încadrarea.
Pârâtul, în măsura în care apreciază că a emis decizia nr.37/4.10.2006 în mod nelegal, poate reveni asupra acesteia, fără a se mai cere instanței exercitarea controlului de legalitate.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.304 pct.7 și 9.proc.civ. în sensul că:
Hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ.
În mod greșit se motivează că Decizia nr.37/4.10.2006, a fost emisă de pârât în baza dispozițiilor Legii nr.243/2009- referitoare la noile grade și funcții - modificată prin art.2 din OUG nr.47/2006. Norma legală la care se face trimitere, echivalează gradele profesionale, cu menținerea drepturilor și a vechimii în grade, câștigate anterior, ceea ce face ca modificarea lor prin reducerea coeficientului de ierarhizar, să fie nelegală.
Motivarea hotărârii este în contradictoriu cu mențiunile din partea finală a "Situației nr.33863/21.11.2006" la care se face trimitere, unde se precizează că agenții, cărora li s-a redus coeficientul de ierarhizare, "nu au manifestat interes față de activitățile desfășurate, inițiativei și creativității, în unele cazuri, rezultatele obținute neindicându-se la nivelul așteptărilor". De aici, rezultă că măsura reducerii s-a datorat superficialității în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, faptă ce constituie abatere disciplinară, conform art.61 lit. b din Legea nr.293/2004, pentru care se impunea efectuarea cercetării prealabile, ceea ce în cauză, nu s-a realizat.
De asemenea, se susține că este vorba de o modificare intervenită prin efectul legii, care intră în contradicție cu principiul stabilității raporturilor de serviciu prevăzut de art.49 și 51(4) din Legea nr.243/2004, respectiv art.38 și 41 Codul muncii.
Se susține și că hotărârea este nelegală, întrucât este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, prin aceea, că acțiunea nu a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004, ci are ca obiect un conflict de muncă întemeiat pe dispozițiile art.81 din Legea nr.293/2004, ce prevede soluționarea în raport de dispozițiile Codului muncii. Prin urmare, greșit instanța de fond, a făcut trimitere la art.11 din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.283 Codul muncii, termenul pentru formularea unor astfel de cereri, curge de la data în care a fost comunicată decizia angajatorului, aspect neluat în considerare de către instanța de fond. Primirea fluturașului, în care sunt trecute drepturile salariale, nu echivalează cu o comunicare a deciziei, dată de la care curge și termenul de contestare a acesteia, respectiv de 30 zile de la comunicare. Despre această decizie și motivele reducerii coeficientului de ierarhizare, a luat cunoștință în timpul judecății acțiunii.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recurentul a formulat concluzii scrise.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, și în raport de dispozițiile art.3041proc.civ. curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 37/4.10.2006 emisă de Directorul Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, s-a dispus ca, începând din data de 01.09.2006, anumiți agenți, printre care și reclamantul, să fie numiți în funcții, în noul stat de organizare aprobat prin Decizia nr. 452/2006 emisă de Directorul general al ANP, beneficiind de coeficienții de ierarhizare, soldele și poziția prevăzute în dreptul fiecăruia, precum și de sporurile de dispozitiv și, respectiv, de pericol deosebit, prevăzute în Legea nr. 138/1999 și Anexa 3 la Ordinul Ministerului Justiției nr. 2498/C/1999, respectiv în Anexa 5 la Ordinul Ministerului Justiției nr. 2498/C/1999, modificată prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2705/C/1999 și nr. 424/C/2001.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, este reprezentat de contestarea modificării raportului de serviciu, sub aspectul modificării salariului, prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,75 la 1,70, fără însă a se contesta noua încadrare pe funcție sau în grad profesional.
Recurentul reclamant este funcționar public cu statut special, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 293/2004 care, la art. 81, arată că se completează cu dispozițiile din legislația muncii.
Potrivit art. 109 din nr. 188/1999 competența în materia raporturilor de serviciu, aparține instanței de contencios administrativ, însă, regulile de drept aplicabile pentru soluționarea litigiului, se determină potrivit art. 81 din nr. 293/2004, raportat la art. 295 alin. 2 din Codul muncii, față de caracterul special al reglementării. Ca atare, în categoria litigiilor implicând funcționarii din Administrația Națională a Penitenciarelor, se aplică regulile Codului muncii, la care se face trimitere expresă în art. 81 din nr. 293/2004.
Potrivit art. 283 Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă; b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară; c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Ca atare, dreptul la acțiune al salariatului pentru contestarea actelor unilaterale ale angajatorului, în temeiul cărora acesta a suferit o consecință negativă, curge de la data comunicării respectivelor acte, fără ca legea să stabilească situații de echipolență în mod expres.
Totodată, art. 163 din același act, prevede că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, iar potrivit art. 165, acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații, nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Nu se poate echivala cunoașterea sumei primite (reducerea salariului) cu primirea deciziei care a întemeiat această reducere, astfel că, reclamantului, trebuia să i se comunice decizia sau dispoziția de schimbare a unui element al raportului respectiv, adică a salariului.
Pe de altă parte, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, însă în cauză, o atare dovadă nu s-a realizat. Prima instanță, nu a putut stabili cu certitudine momentul în care reclamantul a primit salariul și, drept consecință, ar fi putut cunoaște măsura reducerii salariului.
Este cert, că reclamantului nu i-a fost comunicat decizia prin care angajatorul a intervenit unilateral în executarea raportului de serviciu și nici nu s-a dovedit data semnării statului de plată a salariului, astfel că, cererea nu putea fi respinsă ca tardiv formulată.
Cu privire la cele reținute de instanță asupra schimbării încadrării făcute eronat de către pârât, se va reține că acestea au ca temei susținerile din întâmpinare, însă instanța nu le-a avut în vedere pentru soluționarea fondului dreptului dedus judecății, ci pentru a argumenta data de la care se cunoștea de către pârât situația schimbării încadrării.
Față de aceste considerente, având în vedere că prin admiterea excepției, nu a fost soluționat fondul cauzei, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru toate acestea, curtea, în temeiul art.312 alin.1, 3 și 5 Cproc.civ. coroborate cu dispozițiile legislației muncii, urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de declarat de recurentul - reclamant domiciliat în Pitești, cartier III, -A,.B,.2, județul A, împotriva Sentinței civile nr.635/CA din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul PENITENCIARUL COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul A.
Casează sentința de mai sus cu trimitere spre rejudecare la tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
23.04.2009
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
