Anulare act administrativ . Decizia 417/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 417/R-CONT
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - - judecător
- - - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI PENTRU - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, județul V și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI V cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, județul V, împotriva sentinței 1154 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, -.C,.5, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentă și avocat pentru intimat.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca fiind neântemeiată.
Apărătorul intimatului avocat solicită respingerea recursului potrivit concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului Rm. V și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, solicitând instanței, ca prin hotărârea pronunțată să se dispună anularea actelor fiscale de achitare a taxei de primă înmatriculare și restituirea sumei de 16.401 lei ce reprezintă contravaloarea taxei de primă înmatriculare și a dobânzii aferente acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat din Austria autoturismul marca JEEP 8, an de fabricație 2007, pentru care a achitat suma de 16.401 lei, reprezentând taxa specială auto de primă înmatriculare, cu ordinul de plată nr.038/28.03.2007, iar la data de 29.04.2008, a solicitat Administrației Finanțelor Publice a Mun. Rm. V restituirea acestei taxe, cu plata dobânzii aferente, în baza prevederilor art. 90 paragraful "i" din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Prin adresa nr.21494/07.05.2008, emisă de V, i s-a respins cererea, fără a se justifica această măsură, ci doar precizându-se că nu se află în situațiile prevăzute de art.2141Cod fiscal, prevedere legală neaplicabilă în cazul său.
Dispozițiile art. 2141și art. 2142din Legea nr. 334/2006 de modificare a Codului Fiscal, invocate ca temei pentru plata taxei, sunt incompatibile cu art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, prin care se statuează, că nu se plătesc taxe și impozite intern asupra produselor provenite din alte state, de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Apreciază că taxa specială, intră sub incidența art. 90 din, este discriminatorie și contravine normelor europene.
Principiul efectului direct al Dreptului comunitar, este consacrat și de Constituția României, care prin art.148 alin.2 prevede că în urma aderării, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Reclamantul a apreciat că suma de 16.401 lei, pe care a fost obligat să o achite cu titlul de taxa specială auto de primă înmatriculare, a fost încasată de organul fiscal în mod nelegal, solicitând astfel restituirea acesteia, iar de la data plății (28.03.2007) a fost lipsit de folosința acestei sume, astfel că solicită obligarea pârâtelor la plata dobânzilor aferente, până la data restituirii efective, în baza prevederilor art.1084 Cod civil.
Prin Întâmpinarea de la filele 14-18 dosar, pârâta Vas olicitat respingerea acțiunii, pe cale de excepție, ca tardivă și inadmisibilă, iar în situația în care se va trece peste aceste excepții, ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 14.10.2008, reclamantul, prin apărător, a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata capetelor de cerere 1 și 2.
Prin Sentința nr.1154/14.10.2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția tardivității formulării acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâte, prin întâmpinare și a luat act de cererea de renunțare la judecată a capetelor de cerere 1 și 2.
A admis cererea formulată de reclamant și au fost obligate pârâtele, în solidar, să restituie reclamantului suma de 16401 lei, actualizată cu rata dobânzii, la data plății efective și suma de 4,30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Austria autoturismul marca JEEP 8, an de fabricație 2007, pentru care a achitat suma de 16.401 lei, reprezentând taxa specială auto de primă înmatriculare, cu ordinul de plată nr.038/28.03.2007.
Prin depunerea adresei nr.21494/07.05.2008, emisă de V, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care urmează să respingă excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâte prin întâmpinare.
Susținerea pârâtei, în sensul, că taxa de primă înmatriculare, se justifică, față de prevederile art. 214/1 - 214/3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, este neîntemeiată, întrucât începând cu 01.01.2007, odată cu aderarea României la UE, aceasta este obligată să-și armonizeze legislația internă cu dreptul comunitar. În cazul în care dreptul intern, este contrar dreptului comunitar, instanțele naționale, au obligația să dea eficiență acestuia din urmă.
Prin urmare în relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, chiar dacă acesta contravine normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale UE, au prioritate față de dispozițiile legale din legile interne, motiv pentru care, se impune, să se respingă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâte prin întâmpinarea de la filele 14-18 dosar.
Reclamantul a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor citate din Codul fiscal, precum și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme stabilită de Ministerul Economiei și Finanțelor. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar o bază legală de reglementare în dreptul intern, dar care este contrară dreptului comunitar.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraf 1 din, invocate atât de reclamant, cât și de pârâte, potrivit cărora" nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare",instanța constată că în acest fel se limitează libertatea statelor în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor, interzicând taxele discriminatorii și protecționiste.
Față de reglementările dreptului comunitar, reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative, precum și instanțelor judecătorești, în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar ordinii juridice comunitare de către autoritățile administrative, cu ocazia înmatriculării autoturismului cumpărat în cursul anului 2007.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin.1 din, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, iar actul administrativ-fiscal, vătămător pentru reclamantă, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturisme de la 1 ianuarie 2007 prin art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Esențialul acestei taxe interzise, este că, perceperea ei, este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.
Taxa specială pentru primă înmatriculare a autoturismelor și autovehiculelor a fost introdusă în Codul fiscal, prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, însă după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice sau a celor provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, etc.
Potrivit reglementărilor în vigoare, la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme, se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, în cuantumul prevăzut de art. 214/1 alin. 3 din Codul fiscal, ce are în vedere capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
De asemenea, taxa de primă înmatriculare, este percepută și pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Acest regim fiscal, stabilit de dreptul intern, este discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din CE, în scopul reînmatriculării lor, din moment ce acestea, au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele naționale, este aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, așa cum dispune art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
În consecință, modificarea Codului fiscal prin Legea nr. 343/2006 și introducerea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, încalcă în mod direct dispozițiile art. 90 alin. 1 din și, implicit, ale Constituției României.
Într-o atare situație, instanța este obligată să constate că art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal, sunt reglementări contrare dreptului comunitar, respectiv art. 90 din și nu pot fi aplicabile în cauza dedusă judecății.
Taxa specială de primă înmatriculare, achitată de reclamant pentru autoturismul achiziționat în aprilie 2008, în cuantum de 16.401 lei, a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea art. 90 alin. 1 al, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la UE, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii și pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Obligația de plată a taxei de primă înmatriculare și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are suport material, ci doar o bază legală de reglementare în dreptul intern, care însă contravine dreptului comunitar.
A considera, că reclamantul, nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea liber acces la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României, care statuează că, orice persoană se poate adresa justiției, pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o leg, nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
În ședința publică din data de 14.10.2008, reclamantul, prin apărător, a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecată a capetelor de cerere 1 și 2.
Potrivit art.246 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, astfel că, s-a luat act de renunțarea la judecata capetelor de cerere 1 și 2.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, atât în nume propriu cât și în numele subunității sale Rm.V și, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Astfel, a susținut, că prima instanță, nu a dat eficiență dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004 și nu a reținut că intimatul-reclamant nu a respectat termenul de 30 de zile, de la comunicarea actului fiscal pentru contestarea acestuia în justiție. Astfel, taxa a fost plătită la data de 28.03.2007, iar solicitarea anularii actului de plată - OP 038 - s-a făcut la data de 29.04.2008. Ca atare, acțiunea reclamantului este inadmisibilă și tardivă.
Pe de altă parte, acțiune este inadmisibilă și pentru faptul că, reclamantul nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal, privind scutirea de la plata taxei speciale.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și în mod greșit nu a reținut că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamant nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut în mod corect caracterul taxei speciale plătite de reclamant, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Soluția a mai fost criticată și pentru faptul că, instanța de fond a dat mai mult decât s-a solicitat, obligând la plata în solidar ambele pârâte, fără ca reclamantul să facă astfel de mențiuni.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Ordinul de plată a taxei de primă înmatriculare nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ tipic sau asimilat în raport de care să se formuleze plângere prealabilă. Ordinul respectiv emană de la intimata reclamantă, iar nu de la autoritatea administrativă. Reclamanta, apreciind că taxa solicitată de către pârâte este nelegală în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu, cerere care i-a fost respinsă. Refuzul de restituire, a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, un refuz dat cu încălcarea dreptului reclamantei de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz, este un act administrativ, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și în privința acestuia, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. 5 din aceeași lege.
În aceste condiții, acțiunea reclamantei, trebuie privită ca fiind formulată în temeiul art.1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este admisibilă.
În ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate, în mod corect a apreciat prima instanță, că acțiunea reclamantului este admisibilă, aceasta nefiind fondată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Cu privire la excepția de tardivitate, se va preciza, că termenul se calculează de la data comunicării sau luării la cunoștință despre rezultat, iar în cauză, nu au fost încălcate dispozițiile art.11 din Legea nr.554/2004.
Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare, în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, reclamantul a solicitat restituirea ei, atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
De asemenea, Curtea constată că, în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state. Potrivit textului indicat nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Intimatul-reclamant a cumpărat un autoturism care a fost înmatriculat inițial în Austria, stat membru UE.
În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE, este impus la plata taxei de primă înmatriculare, la înmatricularea sa pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare, prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Taxa respectivă, produce astfel un efect echivalent unei taxe fiscale interne discriminatorii, fapt interzis de dispoziția comunitară sus expusă.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă, în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
Instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, obligația solidară a celor două, s-a impus ca urmare a raportului de subordonare, precum și a culpei comune.
Pentru cele expuse, potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM. cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, județul V și DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, județul V, împotriva sentinței 1154 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, -.C,.5, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex./30.04.2009
Jud.fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
