Anulare act administrativ . Decizia 460/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 460/CA
Ședința publică de la 20 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
S-a luat spre examinare recursul introdus de către recurentul - împotriva sentinței civile 511/CA/04.04.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul -, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul reprezentantului recurentului, cu privire la aspectul reținut, de inadmisibilitate.
Avocat consideră că este vorba de o cerere admisibilă pentru că raportul de audit constituie un act administrativ, fiind întocmit de o instituție a administrației locale, are consecințe asupra recurentului în ceea ce privește situația, în sensul că aduce atingere prin modul în care a fost întocmit cât și prin concluziile pe care le are poate duce la o răspundere civilă cât și la o eventuală răspundere penală.
In condițiile în care acest raport este transmis la unitatea unde lucrează recurentul, aceasta nu trebuie să mai facă o nouă verificare din punct de vedere contabil ci acest act are efecte imediate, prin emiterea unei decizii de imputare și în ceea ce privește sesizarea penală.
Arată că dacă nu s-ar putea ataca un asemenea act, care este întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare chiar la procedura auditului, ar însemna că un organ administrativ poate emite un act cu consecințe juridice cu privire la cale nu există cale de atac și acces în justiție, astfel că ar putea fi prejudiciați tocmai prin concluziile acestui act.
Solicită a se constata că are calea contenciosului administrativ printr-un act care poate fi atacat.
Instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 511/CA/04.04.2008 a Tribunalului Iașia fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantului -, în contradictoriu cu pârâta I, vând ca obiect anularea măsurilor dispuse în privința reclamantului prin raportul de audit intern efectuat la Unitatea Medico-Socială sub nr. 398/11.09.2007.
A reținut instanța de fond, procedând la soluționarea cu prioritate a acestei excepții de procedură dirimante, privind inadmisibilitatea acțiunii conform dispozițiilor art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată pentru motivele ce urmează a di prezentate.
Astfel, potrivit art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/ 2004, prin act administrativ, se înțelege actul unilateral cu caracter individual - emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea - executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Verificând cuprinsul raportului de audit public intern atacat, instanța a constatat că nu au fost luate măsuri cu privire la reclamant, de natură a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice ci au fost formulate doar recomandări în sensul "imputării contravalorii prestării de serviciu privind ținerea evidenței contabile în perioada 10.05-30.06.2007 contabilului - deoarece nu a făcut înregistrări în această perioadă și nici în cele în care se afla la serviciu" și "sancționării contabilului - cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10% în conformitate cu art. 264 lit. "d" din Legea nr. 53/ 2003".
Considerând că raportul de audit public intern nr. 398/11.09.2007 efectuat la Unitatea Medico-Socială, reprezintă doar un act premergător adoptării unui act de luare a unor măsuri de sancționare a reclamantului pentru abaterile constatate a fi săvârșite în activitatea de serviciu, și reținând că, potrivit prev. art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/ 2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente orice persoană, care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, instanța respins ca inadmisibilă cererea de față.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamantul -, considerând-o greșită, întrucât nu a ținut seama de reglementarea specifică activității de audit, ce stabilește expres posibilitatea persoanei de a contesta modalitatea de întocmire a actului, iar încălcarea normelor legale în materie conduce la netemeinicia actului.
Chiar dacă măsurile de atragere a răspunderii materiale sau disciplinare, nu se iau de cei ce întocmesc raportul de audit, propunerile conținute de aceste rapoarte au caracter obligatoriu, astfel că în speță, Unitatea Medico-Socială nu mai are nevoie de cercetări pentru atragerea răspunderii sale materiale ori disciplinare.
Consideră reclamantul că scopul avut de legiuitor la adoptarea Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a fost acela de permitere a accesului persoanelor ale căror drepturi au fost atinse prin acte administrative, să le poată ataca în justiție, pentru a-și apăra drepturile și libertățile personale, astfel că solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fondului cauzei, întrucât nu a primit nici un răspuns la contestația sa din partea organului administrativ pârât.
Intimata I prin întâmpinare arată că la data de 11.09.2007, sub nr. 397, auditorii care au raporturi de serviciu cu I, au întocmit un raport de audit privind situația semnalată chiar de reclamant, în cadrul Unității Medico-Sociale, act ce se constituie ca un act preparatoriu al deciziei finale privind eventuala sancționare a celor în culpă pentru deficiențele semnalate în cuprinsul său.
Arată pârâta că în fapt aceste propuneri nu puteau fi puse în aplicare pur și simplu, din moment ce imputarea de la reclamant a sumelor prevăzute în raport implica promovarea unei acțiuni în instanță, iar pentru a se dispune sancționarea disciplinară a reclamantului, propusă de același raport, trebuia demarată cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută de Codul muncii, așa încât solicită menținerea sentinței de fond și respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, corect a reținut instanța de fond că raportul de audit în litigiu, în finalul căruia se prevede expres că auditorii "recomandă" o serie de măsuri pentru remedierea situației de la Spitalul, - două din acestea privindu-l pe reclamantul-recurent -, nu se constituie ca un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, din moment ce nu "dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", prin el însuși, ci se constituie doar ca un act preparator al eventualelor măsuri - de natură materială ori contravențională - ce pot fi aplicate, sau nu de organul administrativ competent a dispune, în condițiile legii.
Ori, potrivit art. 270 Codul muncii, al. (1) " răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor", așa încât, în măsura în care angajatorul cu care reclamantul se află în raporturi de muncă, își însușește recomandarea privitoare la angajarea răspunderii materiale a acestuia, are obligația derulării procedurii de angajare a răspunderii în condițiile legii, respectiv prin sesizarea instanței competente în acest sens, reclamantul având posibilitatea să-și dovedească nevinovăția invocată în litigiul astfel declanșat.
Și în ce privește recomandarea sancționării sale disciplinare, prevăzută în același raport de audit, angajatorul, în măsura în care și-o însușește, are obligația parcurgerii procedurii de cercetare prealabilă, prevăzută de Codul muncii, procedură în cadrul căreia reclamantul își poate face apărările pe care le consideră pertinente, având calea sesizării instanței doar în măsura în care este emisă o decizie de sancționare a sa, în condițiile legii. De altfel, art. 8 alin. (2) din legea contenciosului administrativ recunoaște expres posibilitatea atacării la instanța de contencios administrativ, doar a actelor emise în "fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ", ca prevedere cu caracter derogator de la principiul instituit prin art. 1 al aceleiași legi, ipoteză ce nu se regăsește însă în speță, "faza premergătoare" evocată de reclamant privind luarea unor măsuri de angajare a răspunderii sale într-un contract de muncă, astfel că procedura de cenzurare se circumscrie regulilor generale în materia contenciosului administrativ.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 511/CA/08 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca neîntemeiate a cererii de recurs promovate de reclamantul -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de - împotriva sentinței civile nr. 511/CA/04.04.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
14.11.2008
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
