Anulare act administrativ fiscal. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 458/CA
Ședința publică de la 20 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
S-a luat spre examinare recursul introdus de recurenta împotriva sentinței civile nr. 559/CA pronunțată la data de 16.04.2008 de către Tribunalul Iași, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație de reprezentare la dosar pentru recurenta, lipsă fiind reprezentanta intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dosarul se află la primul termen de judecată, nu s-a achitat taxa de timbru, nu se solicită judecata cauzei și în lipsă.
Avocat, pentru recurentă, depune dovada achitării taxei de timbru cu chitanța seria - nr. - în valoare de 2.00 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei.
Solicită acordarea unui termen pentru proba cu înscrisuri.
Instanța apreciază că se impune ca reprezentantul recurentei să precizeze exact teza probatorie cu privire la probe.
Avocat, pentru recurentă, precizează că solicită proba cu înscrisuri pentru a putea dovedi cele susținute în motivele de recurs de la punctele 2, 4 și 5.
Instanța pune în vedere reprezentantului recurentei că punctele 2 și 3 din motivele de recurs, nu vizează excepțiile reținute în soluționarea cauzei la fond, astfel încât, în această fază procesuală, nu se poate admite proba cu înscrisuri.
Instanța acordă cuvântul la concluzii pe primele motive de recurs.
Având cuvântul, avocat, pentru recurentă, consideră că instanța a greșit în soluționarea cauzei. În mod normal, în momentul în care se invocă în același timp mai multe excepții de procedură peremptorii și nu există o reglementare expresă, instanța ar trebui să deducă ordinea de soluționare a acestora.
În mod normal ar trebui soluționate excepțiile privitoare la investirea instanței, excepție în care se găsește și excepția de necompetență. Fără a stabili dacă instanța este legal investită, aceasta nu poate face nici un act în dosar și nu poate lua nici o măsură și soluționa nici un aspect al dosarului, decât ulterior soluționării excepției de necompetență materială. Ori, prin întâmpinare intimata a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și consideră că se impune soluționarea cu prioritate a acesteia.
Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției invocate.
Instanța declarând dezbaterile încheiate rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 602/CA/25.04.2008 Tribunalul Iași - Comercial și Contencios Administrativ a respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosință. A fost respinsă și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A reținut instanța, în motivarea acestei sentințe, că pârâta Primăria, în interpretarea prevederilor Legii nr. 215/2001, este doar o unitate funcțională fără personalitate juridică, neregăsindu-se printre persoanele cu atribuții în soluționarea cererilor reclamantei. Mai mult, conform art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, comuna este reprezentată în justiție, în litigiile cu persoane fizice, de către primar și nu de primărie.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
Susține recurenta că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului (art. 312 alin. 3 teza a III-a Cod procedură civilă) și a admis în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, atât timp cât prin cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta a indicat drept pârât "Primăria comunei prin reprezentanții săi legali".
În al doilea rând susține recurenta că, atât timp cât prin întâmpinare pârâta invocase excepția necompetenței materiale a instanței, se impunea ca instanța să se pronunțe cu prioritate asupra acestei excepții, ce ține de investirea sa.
Recurenta, formulează în continuare critici ce țin de fondul cauzei, nesoluționat de prima instanță, pentru eventualitatea în care cauza urmează a fi reținută spre soluționare.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Prin cererea cu care a sesizat instanța, reclamanta a chemat în judecată pârâta Primăria comunei, prin reprezentanții săi legali, solicitând anularea adreselor nr. 1339/11.06.2007 și 1585/17.04.2007 și obligarea pârâtei să emită certificatul de urbanism aferent anului 2007 și autorizația de construcție conform contractelor de concesiune nr. 156 și 157/29.08.2005. prin adresele a căror anulare s-a cerut, purtând sigla Primăriei și semnătura și ștampila Primarului, s-a adus la cunoștință reclamantei dispoziția privind rezilierea contractului de concesiune.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta a invocat, într-adevăr, necompetența materială a instanței de contencios administrativ, cu motivarea că petiționara nu se află în nici una din situațiile prev. de art. 2 din Legea nr. 544/2004.
La termenul din 25.01.2008 instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei, asupra căreia a rămas în pronunțare la 07.03.2008, amânând pronunțarea asupra excepției de necompetență materială.
Este de observat că pârâta a invocat excepția de necompetență materială funcțională a instanței, în sensul că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, nu este competentă instanța de contencios administrativ. Atât timp, însă, cât s-a solicitat anularea unor acte emise de autoritatea publică, cel puțin în privința primului capăt de cerere era atrasă competența instanței de contencios administrativ.
În al doilea rând, pentru ambele capete de cerere a fost indicată de reclamant, ca pârâtă Primăria comunei, fixându-se astfel cadrul procesual, ce nu mai putea fi modificat, în privința părților, conform art. 132 Cod procedură civilă.
Raportat la aspectele arătate, instanța a procedat în mod corect soluționând excepția invocată din oficiu și reținând că pârâta Primăria comunei este o entitate funcțională, ce nu are capacitate de folosință și nu poate sta în judecată.
Este lipsit de relevanță că în cererea adresată instanței reclamanta a chemat în judecată Primăria, prin reprezentanți legali, sintagmă ce nu putea conduce instanța la concluzia că în cauză ar avea calitate de pârât altcineva decât "primăria", respectiv Primarul comunei. Ca emitent al actelor contestate și persoană ce reprezintă unitatea administrativ-teritorială, doar acesta putea sta în judecată ca pârât, iar nu entitatea funcțională indicată de reclamant.
Raportat la considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat, neimpunându-se cercetarea și a criticilor de fond formulate de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de, împotriva sentinței nr. 602/CA/25.04.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
-
Red. -
13.11.208
Tehnored.
14.11.2008
Tribunalul Iași:
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
