Anulare act administrativ . Decizia 461/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 461/CA
Ședința publică de la 13 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
Judecător: I - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I - în nume cât și în numele Direcției Generale Finanțelor Publice I în contradictoriu cu intimații, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect anulare act administrativ - recurs împotriva sentinței civile nr.303/CA/07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care este la primul termen de judecată.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând că s-a solicitat judecata cauzei și în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 303/ din 07.04. 2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român și și a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu acești pârâți.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele I și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Au fost obligate pârâtele și la restituirea către reclamant a taxei auto speciale în cuantum de 563,59 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente de la data încasării și până la momentul despăgubirii efective.
Au fost obligate pârâtele și la plata către reclamant a sumei de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive că litigiul de față își are izvorul în refuzul pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Administrația Finanțelor Publice I de a-i restitui reclamantului suma de 563,59 lei, încasată cu titlu de taxă specială de înmatriculare, raportul de drept fiscal fiind stabilit strict între reclamant și aceste pârâte.
Statul Român și nu au participat în mod nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, la raportul juridic dedus judecății, așa încât, nu au legitimitate procesuală.
Pe fond, tribunalul va admite cererea reclamantului îndreptată împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Administrația Finanțelor Publice
Este necontestat în cauză că reclamantul achiziționat în luna iulie 2007 un autoturism marca Opel dintr-o țară membră a comunității europene și, la înmatricularea acestuia, a fost obligat să achite o taxă specială de 563,59 lei,conform chitanței seria - nr.-/06.08.2007, eliberată de Trezoreria Municipiului I (fila 5 dosar).
Prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice I cu nr. 59311/28.05.2008, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe ca fiind contrară reglementărilor comunitare iar prin răspunsul nr. 66227/30.05.2008 I i-a comunicat refuzul de restituire întrucât taxa specială a fost încasată conform art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 343/2006, fără a exista un temei legal pentru restituire.
Potrivit art. 2141-2143din Legea nr. 343/2006 și pct. 311- 312din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Scopul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunicat este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - ori, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, emițând o decizie în acest sens, această decizie constituie act administrativ fiscal în sensul art. 41 din OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât a fost emisă de organele fiscale competente și privește drepturi și obligații fiscale, astfel încât este cenzurabilă pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie act administrativ în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 544.
Instanța apreciază ca nefiind aplicabile speței prevederile OUG50/2008, intrată în vigoare ulterior consumării raportului de drept material fiscal, deoarece s-ar încălca principiul constituțional al neretroactivității legii civile (art.15 alin. 2 Constituție) cât și principiul disponibilității procesului civil, tribunalul nefiind sesizat cu o cerere fundamentată pe dispozițiile acestui act normativ.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâtele vor fi obligate să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată de la data încasării sumei până la data restituirii integrale si efective.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtele vor fi obligate să achite reclamantului cheltuieli judiciare de 42 lei, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare suportate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I și Administrația Finanțelor Publice a Județului I, care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că organul fiscal competent care ar putea avea calitate procesuală pasivă în ceea ce privește restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (în speță a municipiului I, deoarece intimatul are domiciliul în municipiul I). Mai susține recurenta, că potrivit Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, nu prevede în mod expres un temei legal pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Pentru stingerea obligațiilor ce reveneau, pe de o parte, organului fiscal, născute din faptul încasării unei taxe găsită a fi incompatibilă cu Tratatul Comunității Europene, iar pe de altă parte contribuabilul obligat la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, datorată cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, legiuitorul a ales soluția compensării legale a celor două datorii reciproce.
Precizează că la art.11 din nr.OUG50/2008 se instituie temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor noii ordonanțe.
Ținând cont de evoluția cadrului normativ vizând condițiile înmatriculării autovehiculelor în România și obligațiile fiscale decurgând din această operațiune, de faptul că modificarea adusă de OUG 50/2008 a intervenit mai înainte ca acțiunea reclamantului să fi fost soluționată în mod irevocabil, dar mai ales de faptul că prin soluțiile adoptate legiuitorul a înțeles să toate situațiile potențial litigioase, născute din încălcarea de către România a prevederilor art.90 din Tratat, în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, perioadă în care art.2141-2143Cod fiscal au fost în vigoare, au produs efecte juridice față de reclamant, consideră că soluția compensării legale a celor două datorii este în concordanță cu dispozițiile art.116 Cod procedură fiscală, chiar dacă ea a devenit operațională după data pronunțării hotărârii recurate, voința legiuitorului trebuind să prevaleze într-un asemenea caz.
De asemenea se apreciază că nici capătul de cerere privind dobânzile solicitate nu este întemeiat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru restituirea întregii sume solicitate de reclamant, la fel ca și acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite prevederile art. 274 alin. 1 cod proc. civ.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a reține următoarele:
Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică din punct de vedere metodologic al organizării, repartizării fondurilor din bugetul trezoreriei și al dotărilor se subordonează Direcției Generale a Contabilității Publice din Ministerul Economiei și Finanțelor.
Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică este condusă de un trezorier șef, subordonat direct directorului executiv și de un trezorier șef adjunct.
Potrivit Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 10/2004, emis în baza prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1574/2003 privind organizarea și funcționarea și, funcționează structura de Administrare Fiscală în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului, astfel cum a instituit și instanța fondului obligația de plată, respectiv în sarcina prin
Pe fondul cauzei se va reține că plata acestei taxe este o obligație legală derivată din reglementările Codului Fiscal capitolul " specială pentru autoturisme și autovehicule" reglementate în vigoare de la 01 ianuarie 2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene, care în art. 90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Comunității Europene, acesta prevede că "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", prevederile menționate limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se va observa că este interzisă discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale.
La data importării autoturismului taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări. Cuantumul taxei datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214 indice 1 alin. 3 din Codul Fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare. Taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și acest stat comunitar de la 01 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Aplicarea taxei speciale introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul neînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referire la art. 148 alin. 1 și alin. 4 din Constituție, fac referire la supr emația dreptului comunitar, în speță art. 90 paragraful 1 din Tratat și conchid că prin modificarea Codului Fiscal și introducerea taxei speciale legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate a Tratatului.
Aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 par. 1 din Tratat inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că la data aderării dispozițiile tratatelor originale adoptate înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Tot astfel, conform art. 220 din Tratatul, asigură interpretarea dispozițiilor tratatelor iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre. Jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art. 90 par. 1 în materia taxelor de primă înmatriculare discriminatorii trebuie luate în considerare de statul român și de toate autoritățile sale.
Nu poate opera nici compensarea datoriei, câtă vreme ele au sorginte, finalitate și temei legal diferite. De asemenea, având în vedere natura obligației stabilită în sarcina pârâtelor, aceasta este purtătoare de dobânzi în condițiile art. 1084 și urm. cod civ. dobânzi care cad în sarcina debitorului, respectiv pârâtele.
În consecință, pentru considerentele expuse urmează, ca în temeiul art. 312 ind. 1 cod proc. civ. urmează să respingă recursul și să mențină, ca legală și temeinică, sentința recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice și Direcția Generale Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr.303/CA din 07.04.20009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia
- - - - - - I -
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Iași:
-
20.VII.2009.-
2 ex. -
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
