Anulare act administrativ . Decizia 488/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 488/R-CONT
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
- -, judecător
, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței nr.621/CF din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal, făcut în ședința publică,au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat pentru astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 13 mai 2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A pentru a se dispune anularea deciziei nr.95 emisă de pârâtă la 22 noiembrie 2007, deciziei de impunere nr.858/2007 și a raportului de inspecție fiscală nr.12072/2007, cu consecința restituirii sumei de 1.252 lei.
În motivare s-a arătat că, reclamanta a cumpărat, la 26 septembrie 2001, un mijloc fix cu suma de 15.000 lei, bun a cărui durată normală de funcționare expirase, fiind complet amortizat.
La 27 octombrie 2001, Comisia tehnică, reținând starea necorespunzătoare a bunului, a decis scoaterea acestuia din uz prin casare sau altă modalitate de valorificare, așa încât, la 25 aprilie 2002, acesta a fost vândut cu suma de 12.605 lei. Diferența de 2.395 lei, a fost considerată de organul fiscal cheltuială nedeductibilă și s-a calculat impozitul pe profit aferent acesteia, ignorându-se faptul că nu există nicio valoare neamortizată care să fie recuperată din sumele rezultate în urma vânzării.
Organul fiscal, ignorând poziția Comisiei tehnice, tratează situația juridică a bunului, pentru care se depășise durata de utilizare, ca cea a unui bun neamortizat.
Prin sentința civilă nr.621/CF/2008, Tribunalul Argeșa respins acțiunea reținând că, prin valoarea neamortizată, potrivit HG nr.909/1997, se înțelege valoarea de intrare a mijloacelor fixe și valoarea amortizării, recuperată prin includerea în cheltuielile de amortizare, din care se deduc sumele rezultate în urma valorificării.
Cum reclamanta, la data intrării în patrimoniu a mijlocului fix, avea obligația de a calcula amortismentul, chiar dacă perioada de utilizare normală era expirată, obligația căreia nu i s-a conformat, în mod corect s-a reținut că suma de 2.395 lei nu este deductibilă fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- instanța de fond a ignorat dispozițiile HG nr.909/1997, referitoare la obligativitatea constituirii unei comisii tehnice, comisii care, de altfel, a stabilit că autocisterna nu poate avea o durată de utilizare datorită stării sale necorespunzătoare. Astfel se ajunge ca bunul să fie considerat ca fiind unul amortizabil, deși el este unul complet amortizat, și nu se mai impunea să se înregistreze cheltuieli deductibile cu amortizarea, ci doar costuri nedeductibile;
- practic, se ajunge ca unitatea să plătească de două ori, prima dată pentru că nu a înregistrat amortizare și, a doua oară pentru că i se pretinde impozit pe un profit care, în realitate, nu a existat, bunul chiar fiind vândut în pierdere.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
O primă apreciere se impune a fi făcută asupra aspectului pus în discuție de către instanță, din oficiu, aspect ce privește prescripția dreptului de a stabili impozitul suplimentar în raport de dispozițiile art.21 din OUG nr.70/1997.
Verificarea este determinată de faptul că inspecția fiscală s-a realizat în perioada iulie-august 2007 și a privit obligații bugetare începând cu data de 1 ianuarie 2002.
Excepția pusă însă în discuție se apreciază că nu este incidentă în cauză, întrucât tranzacția materializată în factura din 25 aprilie 2002 și care a determinat întinderea amortizării mijlocului fix, făcea obiectul declarației de impunere ce urma să se depună în condițiile art.62 din OG nr.7/2001 și în raport de această dată se calculează termenele la care se referă art.21 din OG nr.70/1997.
În ceea ce privește fondul litigiului, susținerile reclamantei-recurente nu pot fi primite.
Nici organele fiscale și nici instanța de fond nu au calificat și nu au tratat situația juridică a mijlocului fix în discuție, decât ca fiind unul pentru care s-a depășit valoarea de utilizare normală.
Pentru această categorie de mijloace fixe, potrivit art.17 din Legea nr.15/1994 "În cazul nerecuperării integrale pe calea amortizării, a valorii de intrare a mijloacelor fixe scoase din funcțiune, agenții economici asigură acoperirea valorii neamortizate din sumele rezultate în urma valorificării acestora. Diferența rămasă neacoperită se include în cheltuieli excepționale, nedeductibile fiscal, pe o perioadă de maximum 5 ani sau diminuează capitalurile proprii, cu respectarea dispozițiilor legale".
Potrivit pct.12 din HG nr.568/2000, de modificare și completare a HG nr.909/2007, valoarea de intrare a mijloacelor fixe, cumpărate cu durata normală de utilizare consumată, este dată de cheltuiala de achiziție (lit.f).
Așadar, actul normativ vorbește de amortizarea valorii de intrare a mijloacelor fixe scoase din funcțiune și această valoare nu este nimic altceva decât prețul cu care a fost cumpărat bunul.
În cauză, la dobândirea mijlocului fix s-a plătit suma de 15.000 lei (valoarea de intrare) și s-a recuperat în urma valorificării suma de 12.605 lei, rămânând neamortizată suma de 2.395 lei.
Comisia tehnică, constituită la nivelul reclamantei, a întocmit la 27 octombrie 2001 un proces-verbal (act atașat numai contestației de la organul fiscal), în care a apreciat că se impune scoaterea din uz a mijlocului fix datorită stării sale necorespunzătoare, fără însă să arate durata în care se va recupera valoarea de intrare rămasă neamortizată.
Potrivit lit.f din pct.12 al HG nr.568/2000 "Durata normală în care se va recupera valoarea de intrare se stabilește de o comisie tehnică cu aprobarea.". Așadar, această Comisie tehnică este îndreptățită să stabilească, în măsura în care propunerea sa este aprobată, care este perioada de timp în care se va recupera diferența despre care vorbește art.17 din Legea nr.15/1994, în cauză suma de 2.395 lei, și nu să opteze pentru nerecuperarea ei.
Evident că, în urma aprobării obținute în condițiile actului normativ precitat, se impun înregistrările corespunzătoare în contabilitate și urmărirea recuperării diferenței neamortizate care se determină, așa cum s-a arătat mai sus, și pentru bunurile a căror durată normală de funcționare a fost depășită.
Pretinsa daună determinată de o plată dublă pentru aceeași faptă nu poate justifica admiterea recursului, pentru că în fapt, prin măsurile dispuse de organele fiscale, nu s-a făcut altceva decât să se intre în legalitate.
Recurenta-reclamantă nu a plătit impozit pe profit aferent sumei de 2.395 lei, care a reprezentat o cheltuială nedeductibilă și, ca atare, se impune să achite această obligație fiscală, consecință tocmai a nerespectării dispozițiilor legale cu privire la recuperarea și înscrierea în contabilitate a recuperării diferenței de amortizare.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că recursul este nefondată și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței nr.621/CF din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
29.05.2009
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
