Anulare act administrativ . Decizia 4920/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4920
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR împotriva sentinței numărul 915 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - "-" SRL și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL C-DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă - "-" SRL reprezentată de avocat, lipsind recurentul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL C-DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat pentru intimata reclamantă, depune un înscris, respectiv Situația privind reevaluarea mijloacelor fixe Grupa I aparținând domeniului public.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 915 din 29 aprilie 2009 pronunțat de Tribunalul Dolj - Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta - - SRL în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C- Direcția de Impozite și Taxe și Primarul Mun. C, s-a anulat Decizia de impunere nr. - din 15.11.2006 și Dispoziția nr. 276/17.01.2007 emisă de Primarul Mun.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin nota de constatare înregistrată sub nr. - din 15 2006 fost stabilită sarcina plății impozitului pe clădiri, pentru suprafața de teren închiriată în baza contractului nr. 2221 din 26 august 2004 către contribuabilul - SRL C; a fost stabilită cota parte aferentă valorii de inventar a clădirii în care se află spațiul închiriat de petentă, la suma de 109,55 lei pentru anul 2005 ( cu o cotă de reducere de 6% ) și 750.044,59 lei pentru anul 2006, cu o cotă de reducere de 1,5%.Prin aceeași notă de constatare a fost stabilită sarcina plății impozitului pe clădiri, începând cu trim. III al anului 2005 - trim. IV al anului 2006, în cuantum de 11.252,85 lei, la care se adaugă majorări de întârziere în cuantum de 1.291 lei ( trim. I - trim. IV 2006 ).
A fost emisă decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare cu nr. - din 15 2006, fiind reținută obligația de plată a sumelor mai sus menționate. În considerarea sarcinii suplimentare, organul fiscal a reținut baza de impunere constatată suplimentar, de 750.044,90 lei. Prin Dispoziția Primarului Mun. C nr. 276 din 17 ianuarie 2007, fost respinsă contestația administrativă formulată de către petentă.
În verificarea motivelor prezentei acțiuni, instanța a reținut incidența reevaluării mijlocului fix supus impozitului pe clădiri, la suma de 9.058.509,63 lei, astfel cum rezultă din adresa nr. 4228 din 29 2006, emisă de către Consiliul Local C - Administrația Piețelor și. Același emitent, prin adresa nr. 4296 din 6 2006, solicită organului fiscal amânarea calculării impozitului pe clădiri, până la reevaluarea corectă a mijlocului fix, cu respectarea OG 81/2003, de către C.
Instanța a mai reținut că prin adresa nr. 662 din 19 februarie 2007, Consiliul Local C - Administrația Piețelor Cac omunicat petentei rezultatul reevaluării mijlocului fix, respectiv suma de 1.332.733 lei. Petenta justifică dreptul de folosință asupra spațiului în suprafață de 52 mp situat în Centrală, spațiu cu destinație "comercializare carne", în temeiul contractului de închiriere cu nr. 2221 din 26 august 2004, încheiat între Administrația Piețelor și C, în calitate de locator și C, în calitate de chiriaș; contractul este afectat de termenul de 3 ani, ce începe să curgă de la data de 1 septembrie 2004 și se împlinește la data de 1 septembrie 2007.
În drept, instanța a constatat a fi aplicabile disp. art. 249 alin. 3 din Legea 571/2003 și disp. art. 253 din Legea 571/2003, prin care se stabilesc criteriile de calcul pentru impozitul datorat de persoanele juridice, prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Potrivit alin. 3 din textul legal menționat, s-a reținut că, valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare. În raport de criteriile de stabilire a valorii de inventar, în raport de prevederile legale în vigoare la data evaluării, instanța a apreciat relevanța adresei nr. 4296/2006 (mai sus menționată) prin care se aduce la cunoștință organului fiscal existența unei evaluări realizate cu nerespectarea dispozițiilor OG 81/2003.
De asemenea, a reținut faptul că, potrivit adresei nr. 662/2007, locatorul Administrația Piețelor Cai ndicat valoarea de 1.332.733 lei, valoare de inventar înregistrată conform notei contabile nr. 6 din 24 ianuarie 2007.
În condițiile art. 85 raportat la art. 88 lit. b), actul administrativ fiscal producător de efecte juridice în materia stabilirii unei baze de impunere suplimentară, este decizia de impunere atacată și nu nota de constatare. Decizia de impunere constituie, totodată, titlu de creanță în conformitate cu disp. art. 110 din OG 92/2003 și titlu executoriu, potrivit art. 141 alin. 2 din același act normativ. Actul administrativ cu caracter unilateral mai sus menționat apare a fi emis în considerarea unei valori de inventar, stabilită în mod incorect, de către locatorul Administrația Piețelor C, nefiind respectate art. 253 alin. 3 din Legea 571/2003, menționat, la emiterea sa.
În ceea ce privește Dispoziția nr. 276 din 17 ianuarie 2007, emisă în procedura contestației administrative reglementată de disp. art. 205 din OG 92/2003, instanța a constatat, pe lângă argumentul reținut anterior, în raport de legalitatea deciziei de impunere și nerespectarea disp. art. 211 alin. 3 din OG 92/2003, privind includerea motivelor în fapt și în drept care au format convingerea organului de soluționare competent în emiterea deciziei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea notei de constatare cu numărul - din 15 2006, instanța apreciat că acest capăt de cerere excede obiectului acțiunii în contencios administrativ. Astfel, având în vedere nota de constatare atacată în cuprinsul prezentului dosar, instanța a constatat că acest înscris prezintă caracterul unei operațiuni tehnice prealabile actului administrativ cu caracter unilateral, având scopul de a pregăti punerea în executare a legii, iar natura juridică a acestui înscris nu prezintă elementele specifice obiectului unei acțiuni în contenciosul administrativ, astfel cum sunt acestea reglementate prin art. 8 alin. 1 raportat la disp. 2 alin. 1 lit. c) din Legea 554/2004 republicată. Acest înscris nu produce efecte juridice prin el însuși, în sensul de a naștere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Pentru considerentele expuse, văzând disp. art. 18 alin. 1 din Legea 554/2004 republicată, instanța a admis în parte acțiunea formulată, dispunând anularea deciziei de impunere cu nr.- din 15.11.2006, precum și a dispoziției nr.276 din 17.01.2007 emisă de Primarul Municipiului Instanța a respins cererea de anulare a notei de constatare înregistrată sub nr.- din 15.11.2006, de către Primăria Municipiului C - Direcția Impozite și Taxe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Primăria Mun. C prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat eronat probele existente la dosar, în sensul că pe de o parte susține că în cazul unei clădiri valoarea de impozitare este valoarea de intrare în patrimoniu, înregistrată în contabilitate în anul 2006, iar pe de altă parte, arată că reevaluarea s-a efectuat de către - Cont SRL și asupra acestei valori trebuia aplicată cota de impozitare, fără să țină seama că reevaluarea efectuată de societate a fost înregistrată în evidența contabilă a prin NC 6/24.01.2007.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, petenta a susținut în esență, că în sarcina sa s-au reținut în mod greșit sume calculate cu titlu de impozit pentru anul 2006, provenite din reevaluarea valorii de impozitare a imobilului cu destinația "hală carne" și că nu s-a ținut seama de reevaluarea efectuată de firma de evaluare - Cont SRL.
Din actele existente la dosar, instanța reține că potrivit art. 2 alin. 3 din OG 81/2003, bunul trebuia reevaluat de către evaluatori autorizați în condițiile legii, iar rezultatele reevaluării urmau a fi cuprinse în bilanțul contabil întocmit la 31E. 2005.
În fapt, reevaluarea imobilului în litigiu s-a efectuat de către C potrivit art. 2 alin. 2 din /2003, pe baza coeficienților de actualizare comunicați de Institutul Național de Statistică, astfel că față de valoarea inițială de inventar a bunului, aceea de 1323,16 lei, s-a stabilit o valoare de 9.058.509,63 lei, pe baza căreia s-a stabilit cota de impozitare în sarcina petentei, fiind emisă decizia de impunere contestată.
Ulterior, s-a făcut o nouă reevaluare prim metoda costurilor, de către o firmă autorizată în domeniu, respectiv - Cont SRL, stabilindu-se o valoare de 1.332.733 lei, care a fost adusă la cunoștința C și care a fost înregistrată în evidența contabilă cu nota nr. 6/24.01.2007, astfel cum reiese din adresa nr. 662/19.02.2007 depusă la dosarul cauzei(fila 11).
În aceste condiții, valoarea de care trebuia să se țină seama la stabilirea obligațiilor fiscale reprezentând cotă impozit pe clădiri, era cea de 1.332.733 lei, ci nu cea de 9.058.509,63 lei, care a fost incorect stabilită, de către C, cu încălcarea dispozițiilor OG 81/2003privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice.
Astfel, Decizia de impunere nr. -/15.11.2006 emisă de Direcția de Impozite și Taxe din cadrul Consiliului Local C, cât și Decizia nr. 276/17.01.2007 emisă de Primarul Mun. C, s-a reținut o bază de impozitare constatată suplimentar de 750.044,90 lei și respectiv s-a respins contestația formulată de petentă, sunt nelegale și se impunea anularea lor, astfel cum a constatat instanța de fond.
Astfel, apare ca nefondată critica adusă de recurentă în sensul interpretării greșite de către prima instanță a probelor administrate în cauză.
Este de asemenea nefondată critica referitoare la contradicția existentă în considerentele sentinței, observând că, instanța de fond a reținut corect că valoarea care trebuie luată în seamă la calcularea cotei impozabile este, potrivit art. 254 alin.5 din Legea nr. 571/2003 și HG 44/2004, cea calculată ca urmare a reevaluării imobilului de către firma - CONT SRL, aceea de1.332.733 lei, fiind fără relevanță reevaluarea efectuată de compartimentul de specialitate al C la data de 31.12.2006.
Față de aceste considerente, constatând nefondate criticile aduse de recurentă, instanța în temeiul art. 312.pr.civ. le va respinge, menținând ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR împotriva sentinței numărul 915 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - "-" SRL și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL C-DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
02 2009/2 ex.
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
