Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 4923/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4923
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței nr. 1979 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata reclamantă - SRL, lipsind recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Susține că DGFP M nu aduce nici un argument în plus față de cele discutate în fața instanței de fond. Arată că toate actele justificative se află depuse la dosarul cauzei și au fost depus și la organul fiscal odată cu contestația.
La interpelarea instanței, în raport de Decizia de îndrumare nr. V/15.01.2007 a privind recursul în interesul legii, potrivit căreia toate înscrisurile justificative trebuiau să existe la data consultanței, apărătorul reclamantei susține că înscrisurile justificative existau la această dată, iar în caz contrar organul fiscal nu a precizat ce documente în plus trebuiau aduse de reclamantă. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței ce cuprinde onorariul avocațial, depusă la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 1979 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedințis -a admis contestația formulată de SRL, în contradictoriu cu DGFP M si s-a anulat decizia nr.20/09.07.2008 emisă de DGFP
S-a reținut că pentru a se stabili dacă cheltuielile făcute îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru deductibilitatea fiscală s-a dispus efectuarea unei expertize de către expert care a concluzionat că din punct de vedere contabil cheltuielile de management și consultanță întrunesc cerințele prev. de pct.48 din Normele metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, iar punerea în practică a recomandărilor din contractul de consultanță au determinat o apreciere semnificativă a firmei pe piață, o creștere a cifrei de afaceri importanță de la 623.221 lei în anul 2005 la 1.531.269 lei în anul 2006 și 2.045.673 lei în anul 2007, respectiv cu 145,7% 2006 față de 2005 și 228,24% 2007 față de 2005 și 33,59% 2007 față de 2006.
Potrivit art.48 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG.44/2004 pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță sau alte cheltuieli de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții: serviciile să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului.
Prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin situații de lucrări, procese verbal de recepție, rapoarte de lucru, stadii de fezabilitate de piață sau orice alte materiale corespunzătoare, iar contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate.
În speță, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege.
Între SRL Tr. S și societatea de consultanță METAL s-a încheiat contratul de prestări servicii nr.24/1+0.03.2005 cu actul adițional din 10.03.2006 și contractul de prestări servicii nr.172/27.08.2007.
În temeiul acestor contracte furnizorul de servicii a emis facturile nr.-/08.03.2006, nr.-/14.09.2006, nr.-/28.11.2007, care au condus la înregistrarea în contabilitate la capitolul "Alte cheltuieli și servicii executate de terți" a sumei de 35.000 lei, 30.000 lei, respectiv 11.600 lei, cheltuieli cu prestări servicii de consultanță și management.
Documentele îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a avea calitatea de document justificativ, fapt constatat și de expertiză.
De asemenea, au fost încheiate contractele de prestări servicii și au fost intermediate colaborări cu diverși agenți economici de pe piață, fiind elaborate studii de caz.
Cheltuielile sunt necesare și prin specificul activității desfășurate, din certificatul constatator nr.11342/10.03.2009 emis de ORC M rezultând că activitatea principală a societății, respectiv lucrările de construcții are legătură cu serviciile de management prestate.
Recomandările rezultate din consultanță au fost puse în practică, fapt care a dus la realizarea unor venituri suplimentare, așa cum de altfel a concluzionat și expertiza.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata DGFP M, care a criticat-o pentru interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii si aplicarea gresita a legii.
Dezvoltand in fapt motivele de recurs, parata a sustinut ca la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita diminuarea bazei impozabile, la stabilirea impozitului pe profit si deducerea TVA, nu existau documente justificative, conform art. 6 din Legea nr. 82/19991, care prevede ca "Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ".
Neexistand documente justificative la data efectuarii controlului, in mod corect organele de inspectie fiscala au facut aplicarea dispozitiilor art. 21 alin.4 lit.f din Codul fiscal, cu privire la caracterul nedeductibil al cheltuielilor inregistrate in contabilitate care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, care sa faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, precum si a prevederilor art. 145 alin.3 lit.a din Legea nr. 571/2003.
Intrucat reclamanta nu a prezentat documente justificative prin care sa faca dovada prestarii efective a serviciilor contractate cu - SRL, taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici diminuata baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit.
A mai sustinut recurenta ca instanta de fond a ignorat Decizia ICCJ nr. V din 2007, obligatorie, potrivit art. 329 alin.3 civ.Cod Penal, in sensul de a fi verificat realitatea inregistrarii in contabilitate a documentelor justificative.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii contestatiei formulate de reclamanta - Com SRL.
Cererea de recurs nu a fost motivata in drept.
In probatiune, recurenta a depus la dosar decizia ICCJ nr. V din 15 ianuarie 2007 privind recursul in interesul legii cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 6 alin.2 din Legea nr. 82/1991 si cele ale art. 21 alin.4 din Legea nr. 571/2003.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invcocate, Curtea va retine caracterul nefondat al recursului, pentru considerentele care se vor arata in continuare.
Sub un prim aspect, Curtea urmeaza sa constate ca, desi recurenta nu a incadrat criticile formulate in vreunul din cazurile de modificare sau casare descrise de art. 304.civ.Cod Penal, din dezvoltarea motivelor de recurs se impune a retine ca temei juridic cel decurgand din art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, din perspectiva caruia urmeaza a fi analizate sustinerile recurentei, de vreme ce se critica aplicarea gresita de catre instanta de fond a prevederilor legale in materie, respectiv cele ale art. 6 din Legea nr. 82/1991, art. 21 alin.4 lit.f si art. 145 alin.3 lit.a din Legea nr. 571/2003.
Recurenta pretinde ca tribunalul a interpretat eronat actul juridic dedus judecatii, insa aceasta critica nu se circumscrie motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 8.civ.Cod Penal, deoarece nu se refera la interpretarea gresita a vreunui act juridic dedus judecatii.
Aspectul litigios in cauza il constituie stabilirea realitatii obligatiei de plata catre bugetul de stat, stabilite suplimentar in sarcina reclamantei prin decizia nr. 135/16.04.2008.
In fapt, Curtea constata ca in anii 2006 si 2007 reclamanta a incheiat cu firma de consultanta - SRL contractele de prestari servicii nr. 24/10.03.2006 si nr. 172/27.08.2007. In baza acestor contracte, firma de consultanta a emis facturile nr. -/08.03.2006, -/14.09.2006 si -/28.11.2007, fapt care a condus la inregistrarea in contabilitatea reclamantei a sumei totale de 76.600 lei - cheltuieli cu prestari servicii de consultanta si management si la deducerea lor din punct de vedere fiscal cu ocazia determinarii impozitului pe profit pentru anii 2006, 2007, precum si la inregistrarea de TVA deductibila aferenta sumei totale de 14.554 lei.
In opinia recurentei, documentele prezentatele de reclamanta nu indeplinesc conditiile de document justificativ pentru prestarea efectiva a serviciilor in sensul pct. 48 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004 si, pe cale de consecinta, cheltuielile au fost apreciate in mod corect de organele fiscale ca fiind nedeductibile fiscal la calculul profitului impozabil, iar suma de 14.554 lei stabilita cu titlu de TVA suplimentara.
Din inscrisurile prezentate de reclamanta, care au facut obiectul verificarii expertului cu ocazia efectuarii raportului de expertiza solicitat de instanta de fond, Curtea urmeaza sa retina ca facturile mentionate anterior intrunesc din punct de vedere contabil cerintele pentru a fi considerate documente justificative, au fost intocmite corespunzator, respectand reglementarile legale in materie, au fost procurate de la distribuitorii autorizati de formulare cu regim special de inseriere si numerotare, constituind suportul material pentru deducerea obligatiilor fiscale aferente stabilirii impozitului pe profit si a taxei pe valoarea adaugata.
De asemenea, cheltuielile de management si consultanta intrunesc, din punct de vedere contabil, cerintele prevazute de normele metodologice HG nr. 44/2004 pct. 48.
Potrivit textului legal, pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestari de servicii, acestea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: serviciile sa fie efectiv prestate, sa fie executate in baza unui contract care sa cuprinda date referitoare la prestatori, termene de executie, precizarea serviciilor prestate, tarifele percepute, respectiv valoarea totala a contractului.
Prestarea efectiva a serviciilor se justifica prin situatii de lucrari, procese verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzatoare, iar contribuabilul trebuie sa dovedeasca necesitatea efectuarii cheltuielilor prin specificul activitatii desfasurate.
Potrivit constatarilor expertului contabil, in cauza au fost incheiate contracte de prestari servicii, au fost intermediate colaborari cu diversi agenti economici de pe piata, au fost elaborate studii de caz, a fost instruit personalul societatii reclamante de catre firma de consultanta cu privire la lucrarile de constructii civile si amenajari interioare, la tehnici de executie moderne si materialele noi aparute in domeniu, aspecte care sunt de natura sa conduca la concluzia ca serviciile de consultanta si management au fost efectiv realizate, necesitatea efectuarii cheltuielilor fiind sustinuta de obiectul principal de activitate a reclamantei - lucrari de constructii ale cladirilor rezidentiale si nerezidentiale.ment si consultanta
Pe cale de consecinta, Curtea constata ca societarea reclamanta are dreptul de deducere a cheltuielilor de consultanta si management.
Curtea va mentine, asadar, solutia tribunalului sub acest aspect, criticile recurentei nefiind fundamentate prin dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice evident constatarile cu caracter stiintific avute in vedere de instanta de fond.
In considerarea celor expuse, hotararea primei instante fiind data cu aplicarea corecta a legii, neexistand nici motive de ordine publica pe care instanta sa le invoce din oficiu, Curtea va inlatura criticile relative la aplicarea gresita a legii de catre instanta de fond, apreciind ca nu subzista cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, drept pentru care va respinge recursul ca nefondat, facand aplicarea si a dispozitiilor art. 312.civ.
Cod PenalRecurenta fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 274.civ.Cod Penal, va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimata reclamanta in prezenta faza procesuala, respectiv onorariul aparatorului ales in cuantum de 1000 lei, conform chitantei nr. -/23.11.2009 (fila nr. 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței nr. 1979 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, in contradictoriu cu intimata reclamanta - SRL.
Obligă recurenta pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.Jud.-,ex,2/24.12.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
