Anulare act administrativ . Decizia 4927/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4927
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței nr.919 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intervenienta SC SA, lipsind recurentul pârât G și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru intervenientă depune un înscris, respectiv raport de investigații încheiat la 29.06.2009. Solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție.
În temeiul disp. art. 51 și art. 52. instanța încuviințează în principiu cererea de intervenție.
La interpelarea instanței, apărătorul intervenientei susține că procesul verbal de cercetare este un act administrativ ce produce efecte juridice.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intervenientă solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr.919 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorjs -a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă
S-a respins excepția prescripției dreptului de a formula plângere, invocată de pârât.
S-a modificat procesul verbal de cercetare întocmit de ITM G din data de 14.11.2006, respectiv literele K și N, în sensul înlăturării următoarelor mențiuni:" a ignorat semnalul acustic de avertizare" și " ".
S-au menținut restul dispozițiilor procesului verbal de cercetare.
S-a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției invocată de către pârâta ITM G, că reclamanta a formulat prezenta acțiune la data de 3 decembrie 2008 întrucât urmărirea penală nu s-a finalizat în ceea ce privește pe domnul în calitate de director general al SC G SA cu privire la accidentul de muncă a cărei victimă a fost reclamanta de față, care a suferit vătămări corporale care au dus la o stare de invaliditate a acesteia, urmărire ce s-a finalizat ulterior introducerii acțiunii de față conform ordonanței din 3 martie 2009 depusă în copie xerox la dosarul de față.
Plecând de la natura juridică a termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, care este un termen de prescripție, acesta este susceptibil de întrerupere conform dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, pe perioada cercetărilor penale ce s-au finalizat prin ordonanța menționată anterior, precum și prin Ordonanța din 23 decembrie 2008, aplicându-se prin ambele ordonanțe sancțiuni cu caracter administrativ, iar în ceea ce privește săvârșirea faptelor acestea au fost reținute ca fiind comise în raport de disp. art. 246 Cod penal și art. 260 al. 1 Cod penal.
În consecință, tribunalul a apreciat ca cererea a fost formulată în termenul de 6 luni prevăzut de legea contenciosului administrativ.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a constatat că la 14 2007 ITM Gaî ntocmit procesul verbal de cercetare asupra accidentului cu invaliditate de gradul II al cărei victimă a fost reclamanta, proces verbal care este un document administrativ ce poate fi atacat conform procedurii prevăzută de Legea contenciosului administrativ și prin care s-au luat o serie de decizii și măsuri cu privire la împrejurările de fapt în care s-a produs accidentul și a stabilirii răspunderii culpei în săvârșirea acestui accident de muncă.
Reclamanta a contestat acest proces verbal de producere a accidentului, invocând faptul că împrejurările și modul în care s-a produs evenimentul nu corespund realității cu atât mai mult cu cât prin decizia nr. 1658 din 22 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- s-a anulat decizia nr. 122 din 22 iunie 2006, decizie de sancționare a reclamantei cu avertisment, întrucât în considerentele deciziei s-a reținut că din declarația șoferului autovehiculului implicat în accident dată în cadrul cercetării disciplinare, a rezultat că în momentul cuplării s-au auzit țipete anterior avertizării sonore care se declanșează automat în momentul în care se deschide sistemul hidraulic al echipamentului de ridicat și de agățare a containerului atunci când s-a început manevra de încărcare a acestuia.
De asemenea, prin decizia sus-menționată s-a înlăturat culpa reclamantei în producerea accidentului de muncă, astfel că procesul verbal de cercetare din 14.11.2006 nu mai poate corespunde realității, în ceea ce privește mențiunile înscrise de către intimată la literele K și N care vizează cauzele producerii evenimentului cu trimitere la reglementările în vigoare încălcate și persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale.
Din motivarea făcută de intimată în întâmpinare rezultă că la data de 15 februarie 2008 i s-a comunicat decizia Curții de Apel Craiova, prin care reclamanta a solicitat ca intimata să ia măsurile legale, iar prin adresa nr. 451 se comunică faptul că, cercetarea accidentului cu incapacitate temporară a cărei victimă este reclamanta, a fost efectuată de o comisie internă a SC G SA numită de directorul unității conform prevederilor art. 27 al. 1 lit. a din Legea nr. 90/1996.
S-a menționat că dosarul de cercetare a fost avizat de Casa Județeană de Pensii G - Compartimentul accidente de muncă și boli profesionale, că în baza deciziei nr. 3868 din 11.10.2006 eliberată de comisia de expertize medicale s-a stabilit faptul că a fost afectată capacitatea de muncă a reclamantei, fiind încadrată în gradul II de invaliditate iar intimata ITM Gae fectuat cercetarea accidentului cu invaliditate conform prevederilor art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 319/2006.
Dosarul de cercetare întocmit de ITM Gaf ost avizat de către Inspecția cu adresa nr. 3554 din 18 dec. 2006 și un exemplar din dosar a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J prin adresa nr. 9 din 3 ian. 2007.
Rezultă astfel, că procesul verbal de cercetare a accidentului de muncă a fost finalizat prin cele două ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din care rezultă de asemenea că împrejurările de fapt reținute în procesul verbal nu corespund realității în ceea ce privește cauzele producerii accidentului cât și persoanele responsabile de producerea acestuia.
Prin Ordonanța nr. 3556/P/2007 din 23 dec. 2008 s-a constatat că în data de 21 aprilie 2006, ing. a dispus încărcarea tuburilor de oxigen față de recl. și față de dl. G, într-un container situat în fața depozitului din curtea societății comerciale.
Acest container urma să fie încărcat pe un autocamion marca înmatriculat sub nr. B 98384 și condus de către conducătorul auto iar după activitatea de încărcare a tuburilor de oxigen goale, colegul reclamantei G s-a îndepărtat de locul respectiv și conducătorul auto a efectuat manevra de mers înapoi a autovehiculului menționat mai sus, fără ca acesta să se asigure corespunzător în sensul de a observa dacă cele două persoane care au încărcat containerul au plecat de la punctul respectiv, ceea ce a determinat lovirea containerului și pe cale de consecință lovirea reclamantei în sensul prinderii piciorului drept între container și autovehicul, picior care i-a fost strivit.
Acest aspect este susținut și de raportul de constatare medico-legală nr. 1060/2006 emis de G, de unde rezultă că leziunile traumatice suferite de partea vătămată, respectiv reclamanta, s-au produs prin comprimare între două planuri dure în cadrul accidentului de muncă din 21 aprilie 2006, fiind necesare un număr de 55-58 zile îngrijiri medicale de la producerea accidentului.
S-a constatat, astfel, că atât instanța civilă, cât și organele de urmărire penală au constatat că reclamanta nu se face vinovată de producerea accidentului de muncă a cărui victimă a fost, astfel că procesul verbal de cercetare din 14.11.2006 întocmit de ITM G nu corespunde realității și ca atare va fi înlăturată mențiunea faptului că reclamanta a ignorat semnalul acustic de avertizare și a rămas în zona de pericol, întrucât nu a existat acel semnal acustic de avertizare, accidentul de muncă producându-se anterior declanșării automate a acestui semnal sonor, precum și în ceea ce privește persoanele răspunzătoare de încălcare a reglementărilor legale și anume a faptului că reclamanta nu se face răspunzătoare de producerea accidentului de muncă.
În ceea ce privește sentința nr. 1675 din 2 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a constatat că respingerea contestației s-a datorat absenței unor aspecte care să vizeze latura penală și ca atare s-a apreciat la acea dată că nu este necesară efectuarea unor cercetări suplimentare, considerând că actul contestat nu dispune măsuri pentru cazul respectiv ci doar consemnează împrejurările în care s-a produs accidentul.
Ca atare, instanța nu a reținut excepția autorității de lucru judecat întrucât instanța nu s-a pronunțat pe fondul problemei, considerând că se impuneau efectuarea de cercetări penale, ceea ce ulterior s-a realizat așa cum s-a menționat mai sus.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății muncii, angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.
Aliniatul 3 al aceluiași articol prevede că obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. c din aceeași lege, angajatorul are, în cadrul responsabilităților sale, obligația să ia măsurile necesare pentru informarea și instruirea lucrătorilor.
Potrivit alin. 3 al aceluiași articol angajatorul este obligat să implementeze măsurile prevăzute la alin. 1 și 2, inclusiv prin furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor.
Articolul 13 din aceeași lege prevede că, în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații:
- să stabilească pentru lucrători, prin fișa postului, atribuțiile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcțiilor exercitate;
- să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum și asupra măsurilor de prevenire și protecție necesare.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din aceeași lege, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru specifice locului de muncă și postului său.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă care, potrivit art. 1, completează prevederile Legii nr. 319/2006, s-a prevăzut, la art. 8, că angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informații adecvate și, dacă este cazul, de fișe de lucru referitoare la echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă.
Potrivit art. 9 din același act normativ, informațiile și fișele de lucru trebuie să cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate și sănătate privind:
a) condițiile de folosire a echipamentelor de muncă;
b) situațiile anormale previzibile;
c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experiența acumulată în urma utilizării echipamentelor de muncă.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că informațiile și fișele tehnice trebuie să fie pe înțelesul lucrătorilor vizați.
De asemenea, potrivit art. 10 din aceeași hotărâre de guvern, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii însărcinați cu utilizarea echipamentelor de muncă să fie instruiți adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora.
În speță, angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 9 și 10 din Hotărârea Guvernului nr. 1146/2006, respectiv nu a asigurat informarea reclamantei prin fișe de lucru, asupra condițiilor de încărcare a tuburilor de oxigen și de deplasare de la locul respectiv, asupra situațiilor anormale previzibile și nu a dovedit instruirea acesteia, inclusiv cu privire la riscurile posibile determinate de semnalele acustice de avertizare automate, în zona de pericol.
Împotriva sentinței a formulat recurs paratul ITM G, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs paratul a sustinut ca prin probatoriul administrat la instanta de fond a demonstrat vinovatia reclamantei, in sensul ca cercetarea accidentului de munca s-a facut pe baza declaratiilor date de cei prezenti la fata locului, inclusiv de reclamanta, care a declarat ca a auzit acel semnal sonor inainte de producerea accidentului.
Tribunalul nu a luat insa in considerare niciuna din declaratiile celor prezenti la fata locului, retinand in mod gresit ca reclamanta nu a fost instruita, contrar procesului verbal de instruire nr. 28, care este semnat de aceasta.
De asemenea, au fost avute in vedere acte normative inexistente la data producerii accidentului de munca - 21.04.2006, respectiv Legea nr. 319/2006 si HG nr. 1146/2006, care au intrat in vigoare in luna octombrie 2006.
Prin intampinarea formulata la data de 18.05.2009, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefundat intrucat procesul verbal de instruire este fals, fiind stearsa data intocmirii acestuia, iar declaratiile martorilor la care se face referire in motivele de recurs sunt, de asemenea, neconforme cu adevarul.
A depus in aparare copia procesului verbal de instruire nr. 28, sentinta penala nr. 3921 din 29 octombrie 2008, sentinta nr. 1802 din 12.06.2007 pronuntate de Judecatoria Tg.
In cauza, la data de 20.10.2009 SC SA Tg.J a formulat cerere de interventie in interesul recurentului, cerere care a fost incuviintata in principiu de instanta la termenul din data de 24.11.2009.
Recursul este fondat și va fi admis, Curtea reținând următoarele aspecte:
Reclamanta a sesizat instanța de fond cu o acțiune având ca obiect anularea procesului verbal de cercetare nr. 3912/14.11.2006 intocmit de ITM sub aspectul cauzelor producerii accidentului de munca si a persoanelor raspunzatoare cu incalcarea reglementarilor legale in materie.
Procesul de cercetare in discutie a fost intocmit de ITM G, in temeiul art. 29 alin.1 lit.b din Legea nr. 319/2006 si art. 121 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, avand ca obiect, printre altele, stabilirea cauzelor si imprejurarilor care au condus la producerea accidentului de munca, a reglementarilor legale care au fost incalcate, stabilirea raspunderilor si sanctiunilor aplicate persoanelor care au incalcat prevederile legale.
Rezultatul cercetarilor intocmite de ITM Gaf ost comunicat Inspectiei B, Parchetului de pe langa Judecatoria Tg.J, Casei de Pensii G si SC G SA.
Față de obiectul acțiunii cu care reclamanta a investit instanța de fond, dispozițiile art.129, care reglementează rolul activ al judecătorului, impuneau instanței de judecată obligația de a pune în discuția părților, completarea sub aspect subiectiv a cadrului procesual, prin introducerea în cauză a SC SA Tg.J, având în vedere că actul contestat produce efecte si fata de aceasta din urma, sub aspectul raspunderii si sanctiunilor aplicabile.
Mai mult, potrivit art.161din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora precum și a altor subiecte de drept.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate, potrivit art.105 alin.2 civ.Cod Penal, ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.5
Față de aceste considerente, constatând întemeiat recursul declarat de recurentul parat ITM G, Curtea urmeaza sa il admita si, pe cale de consecinta, si cererea de interventie formulata de SC SA. In temeiul disp. art. 312 alin.5, va fi casata sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va avea obligația de a pune în discuția părților introducerea în cauză a SC SA Tg.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței nr.919 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr- și cererea de intervenție formulată de SC SA, in contradictoriu cu intimata reclamanta.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Presedinte, Judecator, Judecator,
- - - - - -
Grefier,
Red.Jud.-
Ex.2/17.12.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
