Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 4964/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4964
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Pe rol rezultatul dezbaterilor din data de 17 2009 privind recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR împotriva sentinței nr.1702 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu intimata reclamantă SC SRL și intimatul pârât BIROUL VAMAL TG.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 17 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.1702 din 22 iunie 2009, Tribunalul Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis contestația formulată de reclamanta SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Autoritatea Națională Vamală, Direcția Națională Vamală și Biroul Vamal Tg-J, cu precizările ulterioare aduse acesteia.
A anulat Decizia nr.65/ 3.09.2008, Decizia de impunere nr.1/ 09.07.2008 și Raportul de inspecție fiscală nr.3245/27.06.2008, constatând că debitul datorat de contestatoare totalizează 402.369 lei, din care 296.034 lei accize datorate bugetului de stat și 106.335 lei accesorii aferente, datorate bugetului de stat.
A obligat pârâtele să emită actele administrativ fiscale de impunere în sarcina contestatoarei pentru suma de 296.034 lei accize și 106.335 lei accesorii.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că societatea contestatoare datorează obligații suplimentare fiscale într-un alt cuantum decât cel stabilit prin actele fiscale contestate, în expresia accizelor datorate bugetului de stat și respectiv accesoriilor aferente acestora. așadar, în sarcina pârâtelor obligația de a emite acte administrativ fiscale de impunere pentru sumele stabilite prin raportul de expertiză după cum urmează.
S-a reținut că verificându-se documentele contabile ale societății în cauză, s-a stabilit de către expertul desemnat în cauză că aceasta a efectuat livrări de produse accizabile către persoane fizice și juridice începând cu luna ianuarie 2007, către clienții persoane fizice, operațiunile făcându-se în scutire de la plata accizei iar către persoanele juridice au fost calculate accize în valoare de 26.964,02 lei doar pentru o cantitate de 5,551,50 tone livrată către altă persoane juridice decât Tr.S, acestea fiind corect determinate pe facturile fiscale emise de SC SRL, în evidențele contabile și în declarația depusă la fiind înregistrată însă, în mod eronat valoarea de 28.004 lei, sumă achitată bugetului statului la 16.03.2007, deși termenul legal pentru aceasta era de 25.02.2007. Pentru cantitatea livrată către Tr. S nu s-au calculat, declarat și plătit accize către bugetul statului,
Pentru perioada 1.01.2007 - 31.01.2007 s-a concluzionat că societatea nu a beneficiat de autorizație de utilizator final, singura autorizație în acest sens de care a beneficiat în anul 2007 fiind autorizația nr., valabilă însă începând cu data de 29.08.2007, astfel că pentru livrările efectuate până la această dată, contestatoarea datora obligații fiscale suplimentare.
În legătură cu modul de calcul și corectitudinea sumelor stabilite prin actul de control pentru intervalul 8.01.2007 - 20.08.2007 s-a constatat de asemenea că accizele determinate de inspecția fiscală pentru fiecare dintre facturile menționate în valoare totală de 373.484 lei au fost stabilite eronat, pornindu-se de la o bază impozabilă eronată, și accesoriile calculate în sumă de 139.357 lei au fost determinate greșit. În acest sens, expertul fundamentează și explicitează modalitatea de calcul a obligațiilor suplimentare fiscale în obiectivul nr. 3, stabilind că accizele pe care societatea trebuie să le plătească bugetului de stat sunt în sumă de 296.034 lei, conform anexei nr. 2 iar accesoriile datorate însumează 106.335 lei, conform anexei nr. 3 la raport.
Criticile și apărările formulate de către pârâte au fost apreciate ca fiind întemeiate în parte, doar cu privire la realizarea operațiunilor de livrare de produse energetice în regim de scutire la plata accizelor de către contestatoare fără autorizație de utilizator final pentru aceste produse, autorizația așa cum s-a expus anterior fiind emisă la 29.08.2007, astfel că sub acest aspect constatările organelor de inspecție fiscală au fost întemeiate, problema ridicând-o însă modul de calcul și sumele datorate efectiv bugetului consolidat de stat care, în raport de concluziile expertizei se reține că au avut o bază de calcul eronată.
În raport de cele constatate s-a apreciat că cererea dedusă judecății este întemeiată, și în consecință a fost admisă contestația cu precizările ulterioare și s-a dispus anularea actelor fiscale ce vizează impunerea la plată a sumelor contestate, constatându-se că debitele totalizează 402.369 lei, ce se compun din accize și accesorii aferente, așa cum au fost determinate prin raportul de expertiză care a fost de altfel comunicat tuturor părților și față de care, niciuna dintre acestea nu a formulat obiecțiuni deși s-a acordat termen în acest sens. Ca un corolar al celor expuse, s-a instituit în sarcina pârâtelor obligația de a emite noi acte administrativ fiscale de impunere în sarcina contestatoarei, pentru sumele determinate prin raportul de expertiză.
Împotriva sentinței au declarat recursuri pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
În recursul său Gac riticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta arată că motivarea instanței de fond se fundamentează exclusiv pe concluziile raportului de expertiză, mijloc de probă ce nu are valoare probatorie absolută, ci se coroborează cu celelalte probe inclusiv cu înscrisurile reprezentate de actele administrativ fiscale, ce se bucură de prezumția de legalitate și autenticitate.
Referitor la suma de 373.483 lei reprezentând accize pentru cărbune și cocs stabilite suplimentar, recurenta arată că pentru a beneficia de scutire la plata accizelor pentru produse energetice livrate operatorilor economici autorizați de, livrarea produselor energetice de operatorul furnizor trebuie să se facă în baza autorizației de utilizator final pentru produse energetice.
În speță, autorizația de utilizator final nr./29.08.2007 prin care se permite achiziționarea de la Tg. J de cărbune în regim de scutire de la plata accizelor este valabilă începând cu data de 28.08.2007, astfel că în mod corect organele fiscale au calculat accize în sumă de 373 483 lei pentru perioada 01.01.-28.08.2007 pentru livrările de cărbune efectuate de reclamantă către Dr.Tr.
Recurenta precizează că și majorările de întârziere în sumă de 139.388 lei au fost corect calculate de echipa de control întrucât obligațiile de plată nu au fost achitate la scadență.
C, în recursul său, de asemenea critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta precizează că hotărârea instanței de fond este nelegală fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale avându-se în vedere numai concluziile raportului de expertiză, raport ce nu oferă date, informații pertinente, valabile pentru justa soluționare a cauzei.
Arată recurenta că în ceea ce privește capătul de cerere referitor la majorările de întârziere acesta trebuia să fie respins ca inadmisibil întrucât nu a fost îndeplinită condiția parcurgerii procedurii prealabile.
Cu privire la suma de 373.484,18 lei se arată că livrarea produselor energetice s-a realizat în mod nelegal, iar bugetul de stat a fost prejudiciat.
Precizează recurenta că această sumă reprezintă acciză, iar determinarea acesteia s-a făcut în baza datelor și documentelor existente și puse la dispoziția organelor de control de către reprezentantul legal al societății controlate.
Recurenta arată că expertul a indicat în raportul de expertiză un alt mod de calcul, că a rezultat o altă sumă reprezentând accize fără a indica motivele care au determinat concluzia efectuării unui calcul greșit de autoritatea vamală.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune, dar a depus concluzii scrise.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041proc. civ, Curtea reține:
În urma controlului efectuat, organele fiscale au reținut că în perioada 01.01-31.12.2007 reclamanta a efectuat livrări de cărbune energetic către Dr.Tr. S în regim de scutire de la plata accizei.
Aceste livrări s-au făcut în baza autorizației de utilizator final nr.. valabilă începând cu data de 29.08.2007.
Potrivit raportului de expertiză, împotriva căruia niciuna dintre pârâte nu a formulat obiecțiuni, și în consecință aceasta proba este însușita de toate părțile, s-a constatat,în legătură cu modul de calcul și corectitudinea sumelor stabilite prin actul de control pentru perioada verificată, că accizele determinate de inspecția fiscală pentru fiecare dintre facturi au fost stabilite în mod eronat.
Expertul, în raport de documentele dosarului și legislația aplicabilă, a stabilit că accizele determinate de inspecția fiscală au fost stabilite eronat și în consecință pornindu-se de la o bază impozabilă eronată reiese ca și accesoriile au fost determinate în mod eronat.
Susținerea C, că în ceea ce privește majorările de întârziere, acest capăt de cerere trebuia respins ca inadmisibil întrucât nu a fost îndeplinită condiția parcurgerii procedurii prealabile, nu este întemeiată.
Astfel, așa cum reiese din decizia nr.65/03.09.2008 privind soluționarea contestației formulate de reclamantă, obiectul contestației l-a constituit măsurile dispuse de organele de inspecție fiscală prin decizia de impunere nr.1/2008, întocmită pe baza constatărilor din, respectiv suma totală de 513.046 lei compusă din accize pentru cărbune și cocs, în cuantum de 373.658 lei și majorări de întârziere în sumă de 139.388 lei,reclamanta criticand in procedura prealabila atat accizele stabilite de organul de control cat si accesoriile aferente acestora.
În consecință, în temeiul art.312 proc. civ. Curtea va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR împotriva sentinței nr.1702 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu intimata reclamantă SC SRL și intimatul pârât BIROUL VAMAL TG.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
Tehn. 2ex/04.01.2010
Jud. fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Gabriela
