Anulare act administrativ . Decizia 4928/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4928
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D în nume propriu și în numele și pentru împotriva sentinței numărul 1264 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă D în nume propriu și în numele și pentru C, lipsind intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă susține verbal motivele de recurs formulate în scris în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința numărul 1264 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Doljs -a espins excepția lipsei calității procesual pasive a
S-a admis excepția inadmisibilității cererii privind compensarea taxei pe valoare adăugată nerestituită în cuantum de 8413 lei și respinge acest capăt de cerere.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtele D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
S-a anulat în parte Decizia nr. 98/23.06.2008, Decizia de impunere nr. 152/2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 31536/20.03.2008 emise de D în ce privește taxa pe valoare adăugată și majorările aferente, urmând să se rețină ca fiind deductibile fiscal taxa pe valoare adăugată în cuantum de 9300 lei, aferentă sumei de 48.948 lei, reprezentând contravaloare transport și taxa pe valoare adăugată în cuantum de 16725 lei, reprezentând chirie, mijloc de transport.
A fost obligată pârâta D la plata către reclamantă a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reținut, în ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a C, având în vedere că prin acțiunea formulată reclamanta solicită și compensarea taxei pe valoare adăugată nerestituită, iar potrivit art. 2 din 1899/2004, organul fiscal competent în soluționarea cererilor de restituire este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din OG92/2002, în speța de față - C, că în privința acestei pârâte este justificată calitatea procesual pasivă, așa încât excepția a fost respinsă.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii de privind compensarea taxei pe valoare adăugată în cuantum de 8413 lei, având în vedere că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu a înțeles să conteste acest aspect în cadrul procedurii administrative desfășurate în legătură cu cele două acte administrativ fiscale, și de altfel, nu a făcut dovada formulării unei cereri în acest sens, precum și dispozițiile art. 109 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a apreciat că această cerere prin care reclamanta a înțeles să se adreseze direct instanței de judecată înaintea parcurgerii procedurii prealabile obligatorii, nu este admisibilă așa încât excepția a fost admisă cu consecința respingerii acestui capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, analizând cererea și întreg materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin Raportul de inspecție fiscală nr. 31536/20.03.2008 și Decizia de impunere nr. 152/20.03.2008 întocmite de organele de control din cadrul D, Activitatea de Inspecție Fiscală, în urma controlului efectuat cu privire la activitatea reclamantei pentru perioada 01.07.2005-31.12.2005, s-au stabilit în sarcina acesteia obligații fiscale suplimentare în sumă de 21586 lei, reprezentând impozit pe profit, 820 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, taxă pe valoare adăugată în sumă de 17642 lei și 14262 lei, majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată.
Pentru emiterea acestor acte administrativ fiscale, organele fiscale au reținut, referitor la impozitul pe profit că la data de 31.12.2005 societatea a înregistrat în contul " cheltuieli privind dobânzile", suma de 339.707 lei, iar în contul " cheltuieli din diferențele de curs valutar" suma de - lei, cheltuieli considerate de societate ca fiind deductibile fiscal integral, însă în urma calculelor efectuate, s-a constatat că gradul de îndatorare a capitalului societății depășește limita prevăzută de art. 23 alin. 1 din Legea 571/2003 astfel că aceste cheltuieli au fost considerate de organele fiscale ca nefiind deductibile.
În trimestrul III 2005 societatea a înregistrat ca și cheltuieli de exploatare suma de 48948 lei reprezentând contravaloare transport efectuat de către - XXX SRL C cu autoutilitara -, mijloc de transport pe care - SRL l-a închiriat de la - XXX SRL și căruia îi achita contravaloarea chiriei respective. Aceste transporturi au fost facturate către - XXX SRL pentru - SRL, considerându-se că respectivele transporturi au fost efectuate de către - SRL în numele - XXX SRL, fiind înregistrată eronat această sumă drept cheltuială deductibilă deoarece reclamanta înregistra în același timp în cheltuieli deductibil contravaloarea chiriei de 200 lei privind același mijloc de transport.
Pentru perioada 01.01.2006-31.12.2007 societatea a înregistrat cheltuieli de exploatare în sumă de 88235 lei, reprezentând contravaloare chirie autoutilitară nr. -, însă având în vedere că în timpul verificării nu au fost prezentate documente justificative din care să rezulte că acest mijloc de transport a fost folosit în scopul realizării de venituri impozabile, această sumă a fost considerată drept o cheltuială nedeductibilă prin încălcarea art. 21 alin. 1 din Legea 571/2003.
Referitor la taxa pe valoare adăugată s-a reținut că în trimestrul III 2005 societatea a înregistrat cheltuieli de exploatare în sumă de 48948 lei, cu o aferentă în sumă de 9300 lei, conform facturilor emise de - XXX SRL reprezentând contravaloare transport efectuat de către reclamantă cu autoutilitara cu nr. -, mijloc de transport pe care reclamanta îl închiriase de la - XXX SRL și căreia îi achita chirie, astfel că suma de 9300 lei reprezintă nedeductibilă prin încălcarea art. 145 alin. 3 din Legea 571/2003.
Pentru perioada 01.01.2006-31.12.2007, conform contractului de închiriere nr. 18/01.03.2005 și actelor adiționale încheiate la acesta, societatea a înregistrat cheltuieli de exploatare în sumă de 88235 lei, cu o aferentă de 16765 lei, reprezentând chirie pentru autoutilitara nr. -. În timpul verificării nu au fost prezentate documente justificative din care să rezulte că acest mijloc de transport este destinat utilizării în folosul operațiunilor taxabile, astfel că suma de 16765 fost considerată nedeductibilă prin încălcarea art. 145 alin. 3 din Legea 571/2003.
În urma celor constatate a rezultat o taxă pe valoare adăugată de plată stabilită suplimentar în cuantum de 17647 lei, fiind calculate dobânzi în sumă de 14262 lei, aferente de plată stabilită suplimentar până la data de 19.03.2008.
Împotriva raportului de inspecție fiscală și deciziei de impunere menționate reclamanta a formulat contestație, criticând modul de interpretare a dispozițiilor legale și a împrejurărilor de fapt de către organele de control fiscal.
Prin Decizia nr. 98/23.06.2008, D, Serviciul Soluționare Contestații, a admis în parte contestația formulată și a desființat decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală pentru suma de 17.357 lei reprezentând impozit pe profit și 659 lei, majorări de întârziere, constatându-se că prevederile art. 23 alin. 1 și 2 din Legea 571/2003 în forma avută în vedere de organele fiscale, nu erau aplicabile pentru perioada supusă controlului.
A fost respinsă contestația formulată de reclamantă pentru suma de 4229 lei, reprezentând impozit pe profit cu 161 lei majorări de întârziere și suma de 17642 lei, taxă pe valoare adăugată cu 14262 lei, majorări aferente.
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța a reținut că, în opinia expertului, suma de 48.048 lei ( 9300 lei) reprezentând transporturi internaționale trimestrul III 2005, respectiv suma de 88.235 lei ( 16762 lei) reprezintă cheltuieli deductibile fiscal, fiind justificate cu documente ce îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea 571/2003.
În raport de aspectele reținute anterior, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte.
Astfel, în ce privește suma de 88.235 lei reprezentând contravaloare chirie pentru autoutilitara -, pentru perioada 01.01.2006-31.12.2007, în baza contractului de închiriere nr. 18/01.03.2005 și a actelor adiționale la acesta, având în vedere că așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă și documentele contabile anexate, prin închiriere s-au obținut venituri importante, respectiv, 1.729.963,08 lei pentru anul 2005, 812.953,97 lei pentru anul 2006 și 867.168,57 lei pentru anul 2007, reclamanta procedând corect cu privire la înregistrarea în contabilitate a acestor cheltuieli, fiind emise facturi fiscale prin care este înregistrată cheltuiala în baza contractului de închiriere, ce îndeplinesc condițiile pentru a fi calificate documente justificative, instanța a constatat că organele de inspecție fiscală au reținut eronat că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145 alin 3 Cod fiscal în censul că mijlocul de transport în discuție nu ar fi fost utilizat în folosul operațiunilor taxabile ale societății, ori în sensul că în cauză nu ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 21 alin. 1 Cod fiscal, cheltuielile nefiind deductibile fiscal pentru lipsa documentelor justificative.
Ca atare, instanța a constatat că în mod corect reclamanta a evidențiat suma de 88.235 lei ( 16.762 lei) reprezentând contravaloare chirie plătită pentru perioada 01.01.2006-31.12.2007 drept cheltuială deductibilă.
De asemenea, și în legătură cu suma de 48948 lei reprezentând contravaloare transporturi internaționale efectuate cu autoutilitara - ÎN INTERVALUL 04.06.2005-30.09.2005, instanța a constatat că aprecierea organelor fiscale ca reprezentând cheltuieli nedeductibile fiscal este eronată.
Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă, cele două facturi emise pentru suma în discuție - -/31.08.2005 și -/30.09.2005 îndeplinesc condițiile prevăzute de nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar contabile precum și ale art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 82/1991, republicată, fiind corect înregistrate în contabilitate și, având în vedere dispozițiile art. 21 și 145 alin. 3 din Legea 571/2003, precum și Normele de aplicare a acestei legi,aprobate prin HG44/2004, aceste facturi constituie documente justificative pentru deducerea
Faptul că autoutilitara în discuție făcea obiectul contractului de închiriere încheiat între reclamantă și - XXX SRL, este irelevant în cauză. În condițiile în care, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta îndeplinea condițiile pentru obținerea licenței de transport rutier pentru prestarea serviciilor de transport internațional, fiind încheiat contractul de transport pentru utilizarea autocamionului în acest sens, cele două contracte existente între părți trebuie privite distinct.
Ca atare, având în vedere că reclamanta a suportat cheltuielile transportului internațional, prin cele două facturi achitând către - XXX SRL numai contravaloarea profitului rezultat ca urmare a prestării serviciului de transport internațional, precum și faptul că pentru fiecare din cele două facturi au fost întocmite documentele impuse de legislația în domeniul transportului internațional, documente care poartă însemnele instituțiilor autorizate de transport din țările tranzitate și ștampilele vămilor din punctele de frontieră, instanța a apreciat că suma de 48.948 lei ( de 9300 lei) reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal, plata fiind justificată și efectuată în baza contractului de transport dintre cele două părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs parata DGFP D, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand in drept dispozitiile art. 299-316.civ.
Cod PenalDezvoltand in fapt motivele de recurs, parata a sustinut ca instanta de fond nu a motivat in nici un fel solutia de admitere in parte a contestatiei, ci s-a marginit sa preia concluziile expertului, cu toate ca acestea sunt vadit nelegale.
Astfel, cu privire la sumele reprezentand contravaloarea transportului, acestea au fost considerate nedeductibile fiscal intrucat, potrivit contractului de inchiriere nr. 18/01.03.2005, - XXX SRL a transmis reclamantei dreptul de folosinta al autoutilitarei catre reclamanta - SRL, astfel ca cea dintai societate nu mai avea dreptul de a folosi bunul respectiv si nici de a presta vreun serviciu cu acest bun altei persoane, iar reclamanta nu poate justifica plata unei prestatii de care nu a beneficiat.
Pe de alta parte, nici chiria platita de reclamanta catre - XXX SRL nu poate fi considerata cheltuiala deductibila deoarece nu au fost prezentate documente justificative din care sa rezulte ca autoutilitara a fost destinata in folosul operatiunilor taxabile.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii in totalitate a contestatiei, cu consecinta mentinerii actelor administrative.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Prin decizia de impunere nr. 152/20.03.2008, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala nr. 31536/20.03.2008, organele de inspectie fiscala au stabilit in sarcina reclamantei - SRL Impozit pe profit, TVA si accesorii in suma totala de 54.310 lei.
Prin decizia nr. 96/23.06.2008, Serviciul de Solutionare Contestatii din cadrul DGFP Daa dmis in parte contestatia, desfiintand actele administrative cu privire la suma de 17.357 lei reprezentand impozit pe profit si 659 lei majorari de intarziere, fiind mentinute sumele de 4.229 lei impozit pe profit, 17.642 lei TVA si accesorii.
Prin sentinta recurata, tribunalul a admis in parte contestatia si a anulat actele administrative cu privire la TVA, apreciind ca fiind deductibila taxa in cuantum de 9.300 lei aferenta sumei de 48.948 lei si taxa in cuantum de 16.725 lei aferenta sumei de 88.235 lei, fiind respinsa cererea de compensare.
Contrar sustinerilor recurentei, solutia pronuntata de instanta de fond este motivata, tribunalul analizand aspectele deduse judecatii in raport de probele administrate, rationamentul juridic fiind unul corect.
Astfel, chiria pentru autoutilitara - pentru perioada 01.01.2006 - 31.12.2007 a fost perceputa in baza unor documente justificative, care indeplinesc conditiile prevazute de art. 21 alin.1 fiscal.
Faptul ca mijlocul de transport a fost utilizat in folosul operatiunilor taxabile ale societatii este demonstrat de veniturile realizate in anii 2006 si 2007, evidentiate de expertiza contabila efectuata in cauza, aspect care atrage incidenta dispozitiilor art. 145 alin.3 fiscal.
Pe cale de consecinta, chiria pentru autoutilitara evidentiata in contabilitate este una deductibila fiscal.
In ceea ce priveste suma de 48.948 lei, in mod corect a retinut tribunalul ca, independent de plata chiriei, suma respectiva reprezinta contravaloarea profitului rezultat ca urmare a efectuarii transportului international, care a fost facturata proprietarului autoutilitarei, cheltuiala fiind deductibila fiscal.
Curtea va mentine, asadar, solutia tribunalului sub acest aspect, criticile recurentei nefiind fundamentate prin dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice evident constatarile cu caracter stiintific avute in vedere de instanta de fond.
In considerarea celor expuse, hotararea primei instante fiind data cu aplicarea corecta a legii, neexistand nici motive de ordine publica pe care instanta sa le invoce din oficiu, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta DGFP D, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 ind.1 civ.
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D în nume propriu și în numele și pentru împotriva sentinței numărul 1264 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, in contadictoriu cu intimata reclamanta - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.Jud.-
Ex.2/18.12.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
