Anulare act administrativ . Decizia 507/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 507/
Ședința publică din 12.10.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâtul Consiliul Local P împotriva sentinței civile nr. 389/ din 19.05.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimata Va- P, lipsă fiind recurentul Consiliul Local
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată.
Apărătorul ales al intimatei solicită a se observa că societății reclamante nu i s-a comunicat sentința instanței de fond.
Curtea constată că, în dosarul Tribunalului Iași, dovada de comunicare către Va- P nu este legal îndeplinită, fiind restituită întrucât nu a fost găsită la adresă. Se comunică copia sentinței civile pronunțată de instanța de fond apărătorului ales al reclamantei-intimate.
Avocat nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul hotărârii de fond și nici nu dorește să depună întâmpinare la recursul declarat în cauză.
Nemaifiind alte cereri, instanța, considerând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru intimată, solicită respingerea recursului declarat de Consiliul Local Consideră că recursul nu este motivat, recurentul nefăcând altceva decât să reitereze susținerile din întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Solicită a se observa, - și face referire la o decizie a Curții de APEL IAȘI -, că există o practică în acest sens; această hotărâre a Consiliului Local Paf ost anulată. Sentința Tribunalului Iași nr. 898/2008 a rămas irevocabilă prin decizia Curții de APEL IAȘI nr. 533/2009. În ciuda acestei anulări parțiale, care ar fi trebuit să aibă efecteerga omnespotrivit Legii contenciosului administrativ, recurentul din prezenta cauză, Consiliul Local P, prin serviciile subordonate - și se referă la Serviciul Taxe și Impozite -, înțelege să emită decizii de impunere în continuare și, din acest motiv, societatea intimată, pentru a-și proteja dreptul patrimonial, s-a văzut obligată să introdusă aceste acțiuni în contencios administrativ.
Conchizând, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, a reținut cauza spre soluționare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la numărul -, reclamanta - "-- " SRL l-a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local P și a solicitat anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local P nr. 81/31.05.2007, respectiv, a dispozițiilor art. 17 prin care a fost instituită taxa pentru sport, cultură, artă și știință.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că această taxă pentru sport, cultură, artă și știință a fost reglementată inițial de Hotărârea Consiliului Local nr. 57/27.06.2002 privind instituirea taxei speciale pentru finanțarea activității sportive, de cultură, artă și știință, de Hotărârea Consiliului Local nr. 92/2006 prin care au fost aduse completări Hotărârii Consiliului Local nr. 57/27.06.2002 și Hotărârea Consiliului Local nr. 122/11.08.2006 privind normele metodologice de aplicare a Hotărârii Consiliului Local privind taxa de sport, cultură la nivelul Municipiului Din cauza modificărilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, această taxă nu mai are o bază legală, drept pentru care hotărârile Consiliului local P care o reglementau nu pot să își mai producă efectele. Cu toate acestea Consiliul Local a adoptat din nou în 2007 o hotărâre care prevede în continuare taxa pentru sport, cultură, artă și știință.
Astfel, în ședința din data de 31.05.2007 a Consiliului Local Paf ost adoptată Hotărârea nr. 81 privind impozitele și taxele locale pe anul 2008 pentru Consiliul Municipal
Dispozițiile art. 17 din Hotărârea Consiliului Local nr. 81/2007 care reglementează taxa pentru sport, cultură, artă și știință este contrară prevederilor Codului fiscal și ale Constituției.
Potrivit art. 17, taxa pentru sport, cultură, artă și știință se datorează de către:
a) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în municipiul P care realizează venituri din activitatea economică, cu excepția instituțiilor publice;
b) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în alte localități care au deschise pe teritoriul municipiului P puncte de lucru, filiale, agenții, reprezentanțe, etc.;
c) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în alte localități care dețin bunuri impozabile pe teritoriul municipiului P și care au deschise pe teritoriul municipiului P puncte de lucru, filiale, reprezentanțe, etc.;
d) contribuabilii persoane juridice cu sediul fiscal în alte localități care realizează venituri pe teritoriul municipiului P din servicii de reclamă și publicitate în baza unui contract sau a unui alt fel de înțelegere încheiată cu altă persoană.
Taxa de sport, cultură, artă și știință instituită prin P nr. 57/2002 prevede obligația tuturor persoanelor juridice de a achita către bugetul local o anumită taxă, după cifra de afaceri realizată de agentul economic în anul fiscal precedent după cum urmează:
10 mil.lei - 100 mil.lei 500.000 lei/an
101 mil.lei - 500 mil.lei 1,5 mil.lei/an
501 mil.lei - 1,5 mild.lei 2,5 mil.lei/an
1,6 mild.lei - 3 mild. Lei 3 mil.lei/an
3,1 mild.lei - 5 mild.lei 4 mil.lei/an
5 mild.lei - 10 mild.lei 10 mil.lei/an
10 mild.lei - 20 mild.lei 20 mil.lei/an
20 mild.lei - 50 mild.lei 30 mil.lei/an
50 mild.lei - 100 mild.lei 40 mil.lei/an
Peste 100 mild.lei 50 mil.lei/an
Această taxă urmează a se achita de agentul economic până la încheierea anului fiscal în care a fost stabilită.
Reclamanta considerat că prin taxa respectivă se încalcă legislația în vigoare deoarece, conform prevederilor constituționale, nici o taxă sau impozit nu se poate stabili decât în limitele și în condițiile legii - art. 139.
În cuprinsul Codului fiscal sunt enumerate limitativ toate taxele și impozitele locale, precum și condițiile în care acestea urmează a fi implementate a autorităților administrației publice locale. Astfel, conform art. 248 din Codul fiscal, taxele și impozitele locale sunt:
a) impozitul pe clădiri,
b) impozitul pe teren,
c) taxa asupra mijloacelor de transport,
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor,
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate,
f) impozitul pe spectacole,
g) taxa hotelieră,
h) taxe speciale,
i) alte taxe locale.
Taxa de sport, cultură, artă și știință se încadrează în categoria taxelor speciale, reglementată în mod detaliat în cuprinsul art. 282 din Codul fiscal, dar fără a se respecta condițiile impuse în cuprinsul Codului fiscal.
Astfel, conform art. 282 alin 3din Codul fiscal, " speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu".
Beneficiarii direcți ai acestor servicii de sport, cultură, artă și știință pot fi, doar persoanele fizice sau persoanele juridice care desfășoară activități de acest tip, conform actelor constitutive.
Mai mult, din prevederile art. 282 alin 3 din Codul fiscal, se mai desprinde o condiție necesară pentru a fi plătitor al unei taxe speciale: persoana fizică sau juridică trebuie să beneficieze în mod direct și nemijlocit de acel serviciu. Cu alte cuvinte, taxele speciale nu se pot impune în mod nediferențiat, ci doar "consumatorilor" de servicii oferite de instituția publică sau serviciul de interes local. speciale se plătesc doar în schimbul serviciului respectiv, fiind ilegală instituirea unei prezumții de "universalitate" în consumul de sport, cultură, artă și știință de către toate persoanele juridice din
S-a mai observat și o altă prevedere ilegală continuată în actul atacat, și anume faptul că actuala taxă de sport, cultură, artă și știință se plătește de către contribuabil în funcție doar de cifra sa totală de afaceri, indiferent de domeniul de activitate (comerț, intermedieri, servicii, etc.) și nu în funcție de nivelul la care s-ar beneficia de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local.
Actele normative emise de Consiliul Local P încalcă în mod grav și direct Constituția României și prevederile legale imperative care reglementează regimul juridic al taxelor și impozitelor, aducând în acest fel grave prejudicii persoanelor fizice și juridice din municipiul În plus, se creează și se dezvoltă în acest fel o fiscalitate excesivă, ilegală care trebuie să atragă răspunderea juridică a emitenților și a celor care au avizat legalitatea acestor acte.
Conform art. 56 din Constituția României autoritățile au obligația de a asigura un sistem legal de impuneri, sistem care trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale (alin. 2 din articolul menționat). Același articol, în alin. 3 prevede expres faptul că "orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale".
Constituția României reglementează în mod expres, în cuprinsul art. 139 impozitele, taxele și celelalte contribuții datorate de persoanele fizice și juridice. Astfel, conform Constituției "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii. Sumele reprezentând contribuțiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condițiile legii numai potrivit destinației acestora".
În mod expres reiese faptul că toate taxele sau impozitele locale se pot stabili numai în limita legii, în speță fiind vorba despre Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevăd că acesta este actul normativ care stabilește cadrul legal și pentru impozitele și taxele locale. Cu alte cuvinte, autoritățile publice locale nu pot să prevadă alte categorii de impozite și taxe locale cu excepția celor menționate expres în cuprinsul Codului fiscal.
Consiliul Local are competențe bazate pe autonomia locală, însă acestea nu trebuie să depășească limitele legii. În cazul de față, prin hotărârile adoptate Consiliul local nu a ținut cont de prevederile Codului fiscal, stabilind o taxă care nu este prevăzută de acest act normativ.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 389/ca/19.05.2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta - "-- " SRL P în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local P, a anulat în parte Hotărârea Consiliului Local P nr. 81/31.05.2007, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 17, l-a obligat pe pârât să restituie reclamantei suma de 250 lei achitată cu titlu de taxă pentru sport, cultură, artă și știință și să îi plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință, Tribunalul a respins excepția lipsei obiectului material și juridic al raportului juridic dedus judecății, precum și excepția lipsei interesului legitim în promovarea și exercitarea dreptului la acțiune în justiție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta nu a beneficiat de serviciile de sport, cultură, artă și știință pentru a datora taxa impusă de Consiliul Local P prin Hotărârea nr. 81/31.05.2007.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs pârâtul Consiliul Local
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece Hotărârea nr. 81/31.05.2007 are ca izvor Hotărârea Consiliului Local P nr. 57/27.06.2002 și are caracter normativ, fiind asimilată legii și producând afecte erga omnes pe teritoriul Municipiului P, consiliul local fiind un organ al administrației publice locale ce funcționează ca autoritate deliberativă.
S-a mai susținut că posibilitatea de a stabili impozite și taxe locale în funcție de necesitățile specifice unității administrativ teritoriale se acordă consiliilor locale sau județene de Constituția României.
Recurentul pârât a mai invocat faptul că dispozițiile Codului fiscal nu sunt aplicabile în cauză deoarece taxa pentru sport, cultură, artă și știință a fost instituită încă din anul 2002, hotărârea Consiliului Local P având în aceste condiții caracter preexistent Codului fiscal, care nu retroactivează.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 282 alin. 1 și 3 din Legea nr. 571/2003, pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, pot adopta taxe speciale însă acestea se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006, taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Având în vedere că din aceste texte de lege reiese clar că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective, Curtea consideră că în prezenta cauză judicios a reținut prima instanță că reclamanta nu poate fi obligată la plata taxei de sport, cultură, artă și știință deoarece nu a beneficiat de serviciile pentru care s-a instituit taxa.
Cum taxa de sport, cultură, artă și știință nu fost instituită de Consiliul Local P cu respectarea prevederilor legale arătate anterior, instanța de recurs constată că soluția Tribunalului Iași, de anulare a dispozițiilor art. 17 din Hotărârea Consiliului Local P nr. 81/2007, este justă.
În speță nu poate fi primită opinia, sugerată de recurent, potrivit căreia se încalcă principiul autonomiei locale, prevăzut de art. 120 alin. 1 din Constituția României, care îi permite să adopte acte cu caracter normativ ce produc efecte pe teritoriul Municipiului
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 215/2001, republicată, stabilesc în mod explicit și imperativ că autonomia locală se realizează în numele și interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, darîn condițiile legii.
În lumina Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 și ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice.
Principiul autonomiei locale, prevăzut și de art. 120 alin. 1 din Constituția României, nu se referă la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.
Așa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude, ci impune obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, în interesul comunităților locale, interese care, în acest domeniu, al impozitelor și taxelor locale, nu pot fi în contradicție cu interesele naționale. De altfel, în art. 139 alin. 2 din Constituție se prevede în mod clar că impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene,în limitele și în condițiile legii.
Prin urmare, actele autorităților locale nu pot nesocoti cadrul normativ stabilit la nivel național, acțiunile Consiliului Local P trebuind să se circumscrie, în ceea ce privește taxele și impozitele locale, condiției stabilite de art. 282 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 și art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 potrivit căreia taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Având în vedere că actul administrativ atacat a fost emis la data 31.05.2007, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 571/2003 și a Legii nr. 273/2006, este evident că susținerea potrivit căreia aceste legi retroactivează este lipsită de temei.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local P împotriva sentinței civile nr. 389/ca/19.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.10.2009.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Judecător de primă instanță:
Primă instanță: Tribunalul Iași
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
