Anulare act administrativ fiscal. Decizia 508/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 508/
Ședința publică din 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de V împotriva sentinței nr. 180/CA din 22.06.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă manager pentru recurenta V și consilier juridic pentru intimatul Oficiul Român pentru - Biroul pentru
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată și că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinarea formulată de intimat, transmisă prin fax într-un singur exemplar.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada timbrării recursului cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. 100 - 15356 din 30.07.2009, și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul intimatului arată că din eroare întâmpinarea a fost trimisă doar într-un singur exemplar, dar comunică astăzi recurentei, prin reprezentantul său, un exemplar al întâmpinării.
Reprezentantul recurentei arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestei întâmpinări.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul recurentei arată că acțiunea este întemeiată pe art. 8 alin. 1, partea 2 din Legea nr. 554/2004, care prevede că "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii".
Curtea, având în vedere că reclamanta-recurentă s-a adresat Biroului pentru V cu o cerere de eliberare a unei autorizații de muncă, cerere care a primit un răspuns negativ, pune în discuție împrejurarea de a ști dacă, în această situație în care are o cerere respinsă, mai trebuie procedura prealabilă sau se poate adresa direct instanței.
Reprezentantul recurentei arată că, din oficiu, s-a ridicat excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzute de art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, însă consideră că este greșită invocarea acestei excepții, deoarece sub incidența art. 7 cade "persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral". Or, în cazul societății recurente nu există nici un act administrativ.
Conform art. 15 alin. 10 din OUG nr. 56/2007, "în cazul neacordării autorizației de muncă, Oficiul Român pentru are obligația de a comunica în scris angajatorului, motivele care au stat la baza acestei decizii". Or, această scrisoare nu este un act administrativ, ci o comunicare.
Consideră că cererea sa nu este rezolvată.
Conchizând, solicită admiterea recursului și casarea sentinței instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 180/CA din 22.06.2009, Tribunalul Vasluia admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată din oficiu de către instanță, și, în consecință, a respins acțiunea formulată de către reclamanta V, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru - Biroul pentru V, ca inadmisibilă.
A reținut instanța de fond că, la termenul de judecată din data de 22.06.2009, instanța, din oficiu, raportat la obiectul cererii, care îl constituie anularea unui act administrativ, care îl constituie anularea unui act administrativ, în speță a actului administrativ prin care pârâtul Oficiul Român pentru - Biroul pentru Var espins solicitarea reclamantei privind eliberarea autorizației de muncă ca și lucrător detașat pentru numitul, nu a adresei prin care reclamantei i s-a comunicat modul de soluționare al cererii sale, respectiv a adresei nr. -/10.12.2008 a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Reclamanta, prin înscrisul depus la termenul din data de 03.06.2009, dar și oral, prin reprezentantul său, prin precizările de la termenul din data de 25.05.2008, a solicitat practic respingerea excepției lipsei procedurii prealabile pe considerentul că, în realitate, nu era necesară parcurgerea unei asemenea proceduri deoarece obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de soluționare a cererii reclamantei de acordarea a autorizației de muncă pentru lucrătorul detașat, nicidecum anularea unui act administrativ. În plus, reclamanta a învederat că a solicitat oral șefului Biroului pentru V din cadrul Oficiului Român pentru revocarea actului administrativ contestat, aspect pe care pârâta nu-l contestă prin adresa care i-a fost eliberată, respectiv adresa din data de 26.05.2009.
În temeiul prevederilor art. 137 din Codul d e procedură civilă, instanța va analiza, cu prioritate, excepția lipsei procedurii prealabile a acțiunii formulate de către reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Biroul pentru
La data e 12.11.2008, prin cererea înregistrată sub nr. 27, reclamanta Vas olicitat Biroului pentru V emiterea autorizației de muncă pentru lucrătorul detașat (23 din dosarul Curții de APEL IAȘI nr-).
În urma verificărilor efectuate, la data de 10.12.2008, un ofițer de poliție din cadrul pârâtului Biroul pentru V, care îi fusese repartizată spre soluționare cererea reclamantei, a întocmit un referat prin care a propus a se refuza, adică a se respinge, eliberarea autorizației de muncă solicitate de către reclamantă, referat care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a fost aprobat de către șeful Biroului pentru V ( 22 din dosarul Curții dfe APEL IAȘI nr-).
Practic, referatul întocmit la data de 10.12.2008 de un ofițer de poliție din cadrul pârâtului, aprobat de șeful Biroului pentru V, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, constituie actul unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică în regim de putere publică, care dă naștere unui raport juridic, a cărui anulare o solicită reclamanta. Aceasta nu solicită anularea adresei nr. -/10.12.2008, corespondența administrativă prin care reclamantei i s-a comunicat soluționarea nefavorabilă a cererii depuse de către acesta.
În temeiul prevederilor art. 15 alin. 10 din OUG nr. 56/2007, așa cum a fost acestea modificate prin Legea nr. 134/2008, care impun obligația comunicării modului de soluționare a cererii de acordare a autorizației de muncă, în cazul în care aceasta este nefavorabilă, prin adresa înregistrată sub nr. -/10.12.2008, pârâtul a comunicat reclamantei că cererea sa având drept obiect emiterea autorizației de muncă pentru lucrătorul detașat a fost soluționată nefavorabil.
Raportat la cele învederate, instanța reține faptul că obiectul prezentei acțiuni constă în anularea actului administrativ constând în referatul aprobat de șeful Biroului pentru V, prin care s-a respins cererea reclamantei de emitere a autorizației de muncă pentru lucrătorul detașat, nu în anularea adresei nr. -/10.12.2008, prin care s-a comunicat reclamantei acest mod de soluționare, așa cum reiese. De altfel și din conținutul cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 7 alin. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004, care reglementează recursul grațios obligatoriu, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana căreia îi este adresat actul administrativ considerat nelegal și care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în temem de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a actului.
În speță actul administrativ atacat este, după cum s-a arătat anterior, referatul aprobat de șeful Biroului pentru V, prin care s-a respins cererea reclamantei de emitere a autorizației de muncă pentru lucrătorul detașat.
Reclamanta, în virtutea obligației care-i incumbă în temeiul prevederilor art. 12 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, adică nu a făcut dovada faptului că a solicitat pârâtului revocarea actului administrativ contestat. Mai mult, din adresa nr. -/29.05.2009 emisă de pârât și depusă în fotocopie la ultimul termen de judecată, reiese că după emiterea adresei de comunicare nr. -/10.12.2008 (celelalte două adrese din acest înscris referindu-se la alte două cereri formulate de către reclamantă prin care solicita eliberarea autorizației de lucrător detașat pentru alte două persoane), pe rolul pârâtei nu au fost înregistrate cereri de revocare a actului administrativ contestat în prezenta cauză.
În ceea ce privește susținerile reclamantei potrivit cărora nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile reglementate de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 deoarece prezenta acțiune are drept obiect refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri de către pârât, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate deoarece prezenta acțiune are drept obiect anularea unui act administrativ, nu refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Soluționarea nefavorabilă a unei cereri nu constituie refuz de soluționare, cum susține reclamanta.
În fine, nici susținerile reclamantei privind îndeplinirea procedurii prealabile printr-o solicitare verbală adresată șefului pentru imigrări V nu pot fi primite deoarece nu sunt confirmate de către pârâtă prin adresa emisă la data de 25.05.2009, depusă la data de 03.06.2008 (fila nr. 27).
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta V, considerând că în mod eronat instanța de fond a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, deși decizia contestată nu se constituie ca un act administrativ unilateral în sensul legii, ci ca o comunicare a motivului neacordării la cerere a autorizației de muncă, reprezentând așadar un refuz de acordare a acesteia.
Mai mult, în fapt, recurenta a încercat rezolvarea amiabilă a litigiului, prin adresare verbală către Serviciul Biroului de V, căruia i-a solicitat revocarea deciziei, așa încât și această condiție a procedurii prealabile a fost îndeplinită, textul de lege nefăcând distincție între forma scrisă ori verbală a acestei proceduri.
Consideră recurentul că în speță, în mod eronat prima instanță a invocat aspecte de natură lingvistică în jurul sintagmei "soluționare nefavorabilă", deși termenul "a soluționa" înseamnă "a rezolva", iar nu "a nu rezolva", cum s-a procedat în fapt, astfel că solicită admiterea recursului său așa cum a fost formulat.
Intimata, prin întâmpinare, solicită respingerea recursului, corect instanța de fond reținând inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, raportat prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 109 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Cât privește definiția noțiunii de "refuz nejustificat", aceasta este prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea contenciosului administrativ, ca "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane", deci de a nu soluționa nici favorabil, nici nefavorabil, pe când în speță decizia nr. -/10.12.2008 se constituie ca un act administrativ de soluționare nefavorabilă a cererii recurentei de acordare a autorizației de muncă pentru un lucrător detașat.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, în ce privește calificarea juridică a actului ce face obiectul acțiunii de față, acesta a fost emis în temeiul art. 15 alin. 10) din OUG nr. 56/2007, în care se prevede expres: "În cazul neacordării autorizației de muncă, Oficiul Român de are obligația de a comunica în scris angajatoruluimotivele care au stat la baza acestei decizii", calificând așadar această comunicare ca fiind asimilată unei "decizii", cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul ei sunt evocate și înscrisurile considerate lipsă din documentația prevăzută de lege pentru emiterea autorizației solicitate de reclamantă.
Așa fiind, adresa nr. -/07.01.2009 întrunește condițiile de existență ale unui "act administrativ" individual, în sensul art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, fiind "emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", pretinsul "refuz" de soluționare evocat de recurentă, putându-se concretiza în contextul de față, doar ca neprimirea unui răspuns la solicitarea sa, de la intimată ori a exprimării explicite a voinței de a nu-i rezolva cererea, iar nu a unei "decizii" motivate în scris, cum s-a emis în fapt, în sensul respingerii cererii de acordare a autorizației de muncă.
Raportat celor sus-menționate, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a considerat ca fiind obligatorie parcurgerea de reclamantă a procedurii prealabile, anterior introducerii acțiunii de față, în lipsa căreia a dispus respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, raportat condiției prevăzute de art. 7 din legea specială de procedură aplicabilă, respectiv a contenciosului administrativ cu nr. 554/2004.
Concluzionând, Curtea va menține ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 180/CA/22.06.2009 a Tribunalului Vaslui, cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de recurs promovată de reclamanta "
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanta V împotriva sentinței nr. 180/22.06.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - G - -- -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.10.2009
Tribunalul Vaslui - -
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
