Anulare act administrativ . Decizia 5201/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5201
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtele D, și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII D, împotriva sentinței nr. 742 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic pentru recurentele pârâte D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII D și avocat pentru intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față;
Consilier juridic pentru recurentele pârâte D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII D solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii pentru motivele arătate în scris.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL, arată că își menține concluziile puse la termenul din data de 4 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 742 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de - SRL
S-a anulat decizia de impunere nr. 177 din 31.03.2008 emisă de C și decizia de impunere nr. 116/08.07.2008 emisă de DGFP D fiind exonerată contestatoarea de plata sumei de 75.142 lei-impozit pe profit și sumei de 85.15 lei-majorări de întârziere.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 18.09.2008, reclamanta - SRL C, chemat în judecată pârâții DGFP D și C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să anuleze Decizia de impunere nr. 177/31.03.2008 și exonerarea de plata suplimentară impozitului sumei de 75.142 lei și majorărilor în sumă de 85.015 lei.
În motivare, reclamanta arătat că în anul 2004 înregistrat la Registrul Comerțului cu nr. J 16/414/03.03.2004 - SRL ca societate pe acțiuni cu capital privat,având ca activitate principală"construcție de clădiri și lucrări de geniu civil", iar activitatea efectiv desfășurată este"comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzarea preponderentă de produse nealimentare".
De asemenea, arată că în perioada 13.03.2008-28.03.2008 organele fiscale din cadrul C au efectuat inspecție fiscală la sediul societății,perioada verificată fiind 01.03.2004- 31.12.2007 și avut în vedere mai multe obiective cuprinse în raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 28.03.2008 printre care și modul cum fost constituit,declarat și virat impozitul pe profit pe care l- calculat și plătit conform legii. În urma controlului efectuat prin Decizia de impunere nr. 177/2008 fost obligat la plata sumei de - lei,reprezentând diferențe de impozit pe profit și majorări de întârziere.
De asemenea, arată că împotriva Deciziei de impunere formulat contestație la DGFP D, care prin decizia nr. 116/08.07.2008 respins- fără temei.
Mai arată, că prin decizia de impunere s- reținut că pentru anul 2004 avut un impozit pe profit atras suplimentar în suma de 75142 lei,precum și faptul că acest calcul s-a calculat eronat, interpretându-se greșit prevederile din Tilul IV din Legea 571/2003 cu modificările ulterioare.
Totodată, susține că potrivit prevederilor art. 104 al. 3 din aceeași lege" persoană juridică română care este nou înființată poate opta să plătească impozit pe venitul microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă condițiile de la lit." a" și " d" prevăzute de art. 103 sunt îndeplinite la data înregistrării la Registrul Comerțului.
Reclamanta consideră că plata impozitului pe venit s- făcut cu respectarea dispozițiilor legii întrucât opțiunea fiind definitivă pentru anul fiscal respectiv vectorul fiscal nu poate fi modificat în cursul anului fiscal și chiar dacă legea este ambiguă orice dubiu profită celui îndreptățit.
În dovedirea acțiunii au depus la dosar Decizia de inspecție fiscală nr. 116/2008 emisă de DGFP D, Raportul de impunere nr.177/2008 și contestația formulată împotriva Deciziei nr. 116/2008.
La data de 27.11.2008 reclamanta depus la dosar completare la contestația formulată împotriva Deciziei nr. 116/2008.
La data de 27.11.2008 pârâta DGFP depus întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele efectuate în cauză și dispozițiile legale în materie, se reține că acțiunea este întemeiată.
Astfel, prin decizia nr. 116/08.07.2008, emisă de DGFP D, în soluționarea contestației formulate de reclamant împotriva deciziei de impunere nr. 177/31.03.2008, s- dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Cauza suspusă soluționării contestației este dacă sumele stabilite prin Raportul de inspecție fiscală nr. 43131/28.03.2008 și decizia de impunere nr. 177 din 31.03.2008 au fost stabilite cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
În fapt, societatea calculat și declarat pentru anul 2004, impozit pe veniturile microîntreprinderilor, considerând că prin acțiunea făcută la data înregistrării înființării la Registrul Comerțului D, este obligată să aplice astfel de impozit, urmând ca în funcție de situația existentă la sfârșitul lunii 2004, să schimbe sistemul de impozitare în impozit pe profit pentru anul 2005.
Prin decizie, se reține că societatea avea posibilitatea legală de opta să plătească impozit pe venit, începând cu primul an fiscal, respectiv 2004, dacă îndeplinea condiția prevăzută la art. 103 lit. b din Codul fiscal, adică la 31 anului fiscal precedent, avea de la 1 până la 9 salariați.
Organul de soluționare arată că, datorită faptului că societatea în termen de 60 zile de la data eliberării certificatului de înregistrare, nu putut face dovada respectării acestui articol de lege, organele de inspecție în mod legal au stabilit că aceasta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru opta pentru impozitul pe venitul microîntreprinderilor, ca atare în mod legal s- procedat la recalcularea impozitului pe profit.
Instanța reține că decizia emisă în soluționarea contestației este nelegală.
Decizia atacată este și nemotivată, în sensul că, în loc de argumente legale și practice, se procedează la citarea unor articole de lege, în mod teoretic, fără fi analizate în coroborare și cu susținerile contestatoarei.
De fapt, însăși prin decizia atacată se menționează de către organul de soluționare că "opțiunea făcută la Registrul Comerțului la înființare, "rămâne valabilă pentru anul fiscal 2004", acesta fiind și argumentul invocat și de contestatoare.
Astfel, impozitul pe profit, ca urmare neîndeplinirii unei din condițiile prevăzute la art. 103 din Codul fiscal, trebuia să fie calculat și vizat începând cu anul 2005, ceea ce, de fapt, și făcut.
Instanța mai reține că dispoz. art. 103 trebuia coroborate cu dispoz. art. 109 al. 2 din Codul fiscal, în sensul că persoanele juridice care se înființează în cursul unui an fiscal, înscriu opțiunea în cererea de înregistrare la ORC, iar opțiunea este definitivă pentru anul fiscal respectiv, societatea înființându-se la data de 03.03.2004.
În cauză sunt incidente și dispoz. art. 109 al. 1 și 3 din Codul fiscal, în sensul că persoana juridică plătitoare de impozit pe profit comunică opțiunea organului fiscal la începutul anului fiscal, deci anului 2005 în cazul petentei, iar în cazul că nu mai sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 103 al. 3, există obligația de păstrare pentru anul fiscal respectiv (2004) regimului fiscal pentru care s- optat.
Pentru aceste considerente, se reține că petenta nu datorează impozit pe profit, așa cum decis intimata, ci impozit pe venitul microîntreprinderii, ca atare sumele recalculate, respectiv 75142 lei, cât și majorările aferente de 85.015 lei, sunt nelegale.
În consecință, se va admite contestația formulată de petentă și se va dispune anularea deciziei de impunere nr. 177/31.03 2008 emisă de C și decizia nr. 116/08.07.2008 emisă de DGFP D, iar petenta va fi exonerată de plata sumei de 75.142 lei-impozit pe profit și 85.015 lei-majorări de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9. Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Recurenta pârâtă a susținut că, instanța de fond a analizat numai susținerile contestatoarei, fără a aprecia în nici un fel susținerile DGFP D prezentate in întâmpinare, hotărârea analizând starea de fapt numai prin raportare la dispozițiile art. 103 - fără ca acest text de lege să fie măcar citat in totalitate, și art. 109 din Codul Fiscal, dar nu și la dispozițiile art. 104 alin. 3 din legea nr. 571/2003 și ale punctului 6 al Titlului IV din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, potrivit căruia, în cazul în care angajarea nu se realizează în termen de 60 de zile de la data eliberării certificatului de înregistrare, microîntreprinderea este plătitoare de impozit pe profit de la data înregistrării acesteia la registrul comerțului. Perioada de 60 de zile se prelungește în anul următor celui pentru care s-a exercitat opțiunea, după caz."
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este fondat atât pentru motivele invocate cât și pentru altele și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Dispozițiile legale aplicabile prezentei cauze sunt reprezentate atât de Codul Fiscal cât și de Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Ca atare, pentru soluționarea cauzei pe fond este necesar ca instanța de fond să aibă în vedere ambele acte normative, dar și toate susținerile părților atât cu privire la interpretările juridice, la forța normativă a dispozițiilor legale aplicabile, precum și la împrejurările invocate care ar putea avea consecințe asupra soluționării cauzei.
Astfel, intimatul-reclamant a susținut că s-a deplasat la sediul organelor fiscale și că acestea i-au comunicat faptul că, impozitul datorat de firmă este cel prevăzut pentru microîntreprinderi, și că au și încasat de altfel, acest impozit în anii anteriori, urmând a produce dovezi în acest sens, însă instanța de fond nu a verificat aceste susțineri.
Referitor la această cerere, instanța nu numai că nu face vorbire în conținutul considerentelor dar omite chiar, a se pronunța în vreun fel asupra ei.
Totodată, în raport de motivele acțiunii, procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, încălcarea principiului disponibilității dar și a dispozițiilor legale care dispun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc ( art. 129 alin. 4.civ. ).
Necercetarea fondului rezultă în mod neechivoc din neanalizarea unor aspecte esențiale, invocate de reclamant, și nemenționate de către instanță, în acest fel lipsindu-l practic pe reclamant, de dreptul său de acces la instanță în vederea înlăturării vătămării învederate prin acțiunea introductivă de instanță.
Soluționarea corectă a cauzei impune instanței să respecte ambelor părți dreptul de a furniza toate mijloacele de probă pe care le consideră necesare, în dovedirea, respectiv combaterea acțiunii dedusă judecății.
Curtea apreciază că, în cauză, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, atât pentru asigurarea dublului grad de jurisdicție pentru ambele părți, cât și pentru lămurirea tuturor aspectelor invocate, posibilă prin exercitarea rolului activ al instanței, astfel cum este prevăzut de art. 129 alin. 4.Civ.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 Pr. Civ. va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare la aceeași instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtele D, și Administrația Finanțelor Publice Pentru Contribuabilii Mijlocii D, împotriva sentinței nr. 742 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Tribunalul Dolj.
Decizie Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -/2ex.
Jud. Fond Gh.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
