Obligația de a face. Decizia 5199/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 5199

Ședința publică de la 09 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Sanda Lungu

JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru

JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie

Grefier - -

xxxxxxxxxxx

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C, Municipiul C și Consiliul Local al Municipiului C prin Primar, împotriva sentinței numărul 107 din data de 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL.

La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru intimata reclamantă - SRL, lipsind recurenții pârâți Municipiul C și Consiliul Local al Municipiului C,.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, după care;

Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursurilor.

Avocat pentru intimata reclamantă - SRL solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii primei instanțe în sensul obligării pârâților să includă imobilul situat în C,- în lista spațiilor comerciale supuse prevederilor 550/2002 și la declanșarea procedurii de vânzare cumpărare prin negociere directă, fără cheltuieli de judecată. Susține că în cauză a operat tacita relocațiune, aveau contract în vigoare, a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale. Solicită a se avea în vedere că încă din 1999 părțile au stabilit ca societatea să facă investiții cu care să se compenseze chiria, iar dacă ar fi fost restanțieri ar fi fost notificați, s-ar fi emis înscrisuri cu care pârâții puteau face dovada în acest sens. Mai arată că motivele de recurs invocate de pârâții recurenți sunt nedovedite.

CURTEA

Asupra recursurilor de față;

Prin sentința nr.107 din 19 ianuarie 2009 Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL C împotriva pârâților C și Consiliul Local al Municipiului C și au fost obligați pârâții să includă imobilul situat în C,- în suprafață de 118,02 mp în lista spațiilor comerciale supuse prevederilor Legii 550/2002 și la declanșarea procedurii de vânzare-cumpărare prin negociere directă.

În motivare instanța a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la includerea imobilului din C,-, în lista spațiilor comerciale supuse prevederilor Legii 550/2002 și declanșarea procedurii de vânzare prin vânzare directă si obligarea pârâtelor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legale.

Nu a fost primită apărarea invocată prin întâmpinare de către pârâta în sensul că reclamanta înregistra un debit restant constând din neplata chiriei pe o perioada mai mare de 6 luni având în vedere probele administrate în cauză.

Astfel, din interogatoriul luat la solicitarea reclamantei, pârâtelor C și Consiliul Local C, rezultă că în anul 2001, acestea au fost de acord ca reclamanta să efectueze lucrări de consolidare și modernizare la spațiul pe care-l deținea în baza contractului de asociere în participațiune.

De asemenea, din cuprinsul interogatoriului rezultă că în perioada 2001-2005, pârâta C i-a permis reclamantei folosirea spațiului și emis facturi lunare și că nu a făcut nici un demers în vederea evacuării acesteia din spațiu.

Ulterior, la data de 16.05.2005, a fost semnat procesul verbal de compensare, astfel că la data intrării în vigoare a Legii 550/2002, aceasta nu înregistra vreun debit pentru folosința spațiului.

Faptul că această compensare a avut loc la o dată ulterioară nu este imputabilă reclamantei, care și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.

În consecință, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei - SRL C, și obligați pârâții sa includă imobilul situat in C,- in suprafață de 118,02 mp. în lista spatiilor comerciale supuse prevederilor Lg.550/2002 si la declanșarea procedurii de vânzare-cumpărare prin negociere directa.

A fost respins însă capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare deoarece s-a apreciat că ar însemna o suplinire a consimțământului pârâților, instanța putând să oblige doar la declanșarea procedurii prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs la 18.03.2009 Municipiul C și Consiliul Local al Municipiului C prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate.

S-a susținut că soluția pronunțată este rezultatul unei greșite aprecieri a probatoriului administrat în cauză și a interpretării și aplicării greșite a legii nr.550/2002.

S-a arătata că, la data intrării în vigoare a Legii 550/2002 societatea reclamantă nu deținea contract valabil asupra spațiului comercial în litigiu și nici la data formulării cererii de vânzare.

S-a arătata că în mod greșit instanța a admis acțiunea prin raportare la actele și faptele juridice ulterioare intrării în vigoare a legii.

În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9

La 18.03.2009 pârâta Caf ormulat la rândul său recurs, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare s-a arătat că probatoriul nu a fost suplimentat în cauză conform deciziei de casare a Curții de Apel Craiova, neapreciind ca fiind utilă cauzei o expertiză de specialitate pentru determinarea existenței datoriilor.

S-a susținut și că probele au fost interpretate eronat în cauză.

La dosar a fost depusă Decizia nr.1791/14.04.2009 a Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, procesul verbal de compensare din 16.05.2005, facturi fiscale, opis facturi, sentința nr.1235/20.10.2004 a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 168/16.05.2005 a Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, OP nr.10/22.03.2005 și opis datorii compensate.

Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursurile nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art.16 din Legea 550/2002: "Vânzarea spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție către comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului."

Potrivit art.17 din același act normativ " În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele prevăzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului.

După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spațiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitație publică cu strigare, în condițiile prezentei legi."

Instanța de fond a reținut în mod corect îndeplinirea acestor condiții legale.

Astfel, în ce privește condiția existenței unui contract asociere în participațiune valabil la data intrării în vigoare a Legii 550/2002, Curtea constată că acest aspect a fost dezlegat prin Decizia nr.1282/05.06.2008 a Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, astfel încât nu mai poate fi reluată această critică de către recurente.

De asemenea, prin aceeași decizie s-a reținut că cererea formulată de reclamantă la data de 05 2002 înregistrată sub nr.- a fost depusă în termenul legal prevăzut de art.17 din legea 550/2002.

Față de aceste precizări intrate în puterea lucrului judecat, motivele de recurs formulate de Municipiul C și Consiliul Local al Municipiului C prin Primar cu privire la lipsa unui contract de închiriere valabil sunt nefondate.

Tot prin decizia nr.1282/05.06.2008 a Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a fost casată sentința pronunțată în primul ciclu procesual și a fost trimisă cauza pentru rejudecare pentru cercetarea condițiilor referitoare la inexistența datoriilor reclamantei timp de 6 luni consecutiv din momentul încheierii contractului prin solicitarea de explicații părților.

În acest sens, în rejudecare, au fost luate interogatorii pârâtelor, îndeplinindu-se cerințele deciziei de casare, motivele recurentei C formulate în sensul nerespectării deciziei de casare fiind nefondate.

Cât privește inexistența datoriilor reclamantei - SRL, Curtea constată că, prin sentința nr.1235/20.10.2004 a Tribunalului Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ (sentință rămasă irevocabilă), s-a constatat că între reclamantă și pârâta C existau datorii reciproce, stabilindu-se o creanță restantă în sarcina - SRL de 38.385.288 lei, ce a fost achitată de această la 22.03.2005 conform OP depus la dosar(fila 51).

În consecință, în cauză nu se poate aprecia că reclamanta a avut datorii pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cât timp între părți au existat datorii reciproce, refuzul la plată al - SRL fiind justificat.

Pe de altă parte, printr-un calcul matematic, rezultă că suma datorată de 38.385.233 ROL reprezintă chirie datorată pentru o perioadă mai mică de 6 luni, din moment ce suma pentru 1 an era de 81.385.233 lei (stabilită prin sentința irevocabilă a Tribunalului Dolj ).

În consecință, Curtea apreciază că soluția instanței de fond prin care s-au constatat îndeplinite condițiile art.16 și 17 din Legea 550/2002 este legală și temeinică. Astfel, în baza art.312 alin.1, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâții C, Municipiul C și Consiliul Local al Municipiului C prin Primar, împotriva sentinței numărul 107 din data de 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. Jud.-

2 ex./04.01.2010

Jud fond

Președinte:Sanda Lungu
Judecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 5199/2009. Curtea de Apel Craiova