Contestație act administrativ fiscal. Decizia 5202/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5202
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxxxxx
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI TG J și CONSILIUL LOCAL TG J - DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI împotriva sentinței nr. 1618 din 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat consilier juridic a pentru recurentul pârât CONSILIUL LOCAL TG J - DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI, lipsind recurentul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI TG J și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței intâmpinarea depusă la dosar de intimatul reclamant.
Consilier juridic a pentru recurentul pârât CONSILIUL LOCAL TG J - DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI arată că a observat întâmpinarea și nu solicită termen.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic a pentru recurentul pârât CONSILIUL LOCAL TG J - DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea Deciziei de impunere nr.71374/2008 emisă de Direcția Publică de Venituri. Depune cu titlu de practică judiciară, sentința nr.2061/2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în copie xerox.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 1618 din 01 iunie 2009 Tribunalului Gorj Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă contestația formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Direcția Publică de Venituri Tg.J și Primarul Municipiului Tg-jiu și a fost anulată decizia de impune nr.71374 din 18.12.2008 emisă de Direcția Publică de Venituri a Municipiului Tg-J fiind exonerat reclamantul de plata sumei de 3670 lei menționată în decizia de impunere.
În motivare instanța a reținut că prin emiterea deciziei de impunere nr. 71374 din 18 dec. 2008 se face o interpretare exhaustivă și excesivă a Legii nr. 50/1991 cu referire la art, 7 al. 5, încălcându-se principiul general și anume, că acolo unde legea nu distinge nici cel care o interpretează sau o aplică, nu poate adăuga.
De asemenea s-a dat o interpretare eronată în ceea ce privește termenul de clădire finalizată, precum și în ceea ce privește aplicarea taxei de regularizare.
Conform disp. art. 32 al. 2 din Legea nr. 453/2001, clădire finalizată reprezintă clădirea care are condițiile minime de locuit pentru a putea fi recepționată și intabulată, per a contrario fiind o clădire nefinalizată, respectiv o construcție ce se află într-un anumit stadiu de execuție.
De altfel, întreaga legislație privind aplicarea impozitelor și taxelor vizează imobilele ce pot fi folosite și utilizate de către proprietari pentru a putea fi impuse în favoarea bugetului statului, în caz contrar autoritatea publică locală sau centrală încălcând normele de aplicare fiscală.
De asemenea, intimata nu a făcut dovada finalizării acestor lucrări de construire care conform dispozițiilor art. 32 al. 2 din Legea nr. 453/2001 se realizează printr-un proces verbal de recepție menționându-se totodată că, construcțiile care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor nu pot fi intabulate în cartea funciară.
Din toate aceste aspecte rezultă faptul că la finalizarea lucrărilor de construcție se încheie un proces verbal de recepție de către beneficiarul autorizației de construire împreună cu reprezentanții autorității locale din domeniu și care profită atât beneficiarului care are posibilitatea să-și intabuleze imobilul, devenind proprietar erga omnes asupra construcției, cât și autorității locale, moment la care se va regulariza taxa pentru autorizația de construire și se va realiza declarația de impunere în vederea achitării impozitului anual aferent.
Decizia de impunere este nelegală în raport de disp. Legii nr. 50/1991 precum și în raport de normele metodologice de aplicare a acestei legi, având în vedere faptul că Direcția Publică de Venituri a Municipiului Tg-J a făcut o regularizare a taxei cu încălcarea disp. art. 7, art. 32, art. 37 din Legea nr. 50/1991 și art. 51 și art. 70 din Ordinul 1943/2001, dispoziții care nu au fost avute în vedere atât la emiterea deciziei de impunere cât și la calcularea taxei pentru eliberarea autorizației de construire, făcându-se doar o interpretare excesivă a disp. Legii 571/2003 și a disp. OG nr. 92/2003 care nu fac referire la faptul că persoanele fizice ar datora o astfel de taxă decât în cazul în care persoana fizică ar putea fi asimilată cu investitorul în conformitate cu disp. art. 562 din Legea nr. 453/2001 și care se referă la autorizațiile de construire în care s-au stabilit termene de execuție și care în cauza de față nu au aplicabilitate.
În motivarea dispoziției de respingere a contestației formulată de reclamant se invocă dispozițiile nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a art. 267 din Legea nr. 571/2003, dispoziții care se referă la obligația Primăriei Municipiului Tg-J de a proceda la urmărirea și respectarea disciplinei în domeniul autorizării și executării lucrărilor în construcții realizate pe teritoriul Municipiului Tg-J în sensul recepționării lucrărilor finalizate la construcțiile autorizate, respectiv clădirile finalizate ce nu au fost recepționate tocmai ca urmare a faptului că acestea sunt folosite și utilizate de beneficiarii autorizațiilor de construire și care nu-și îndeplinesc obligația corelativă privind declarația de impunere și de regularizare a taxei de eliberare.
În situația de față este vorba de o autorizație de construire eliberată în condițiile Legii nr. 50/1991 în care autoritatea emitentă nu a prevăzut un termen de finalizare a lucrărilor de construcție, ci doar un termen de valabilitate a autorizației de cel mult 24 luni, perioadă în care beneficiarul autorizației, respectiv reclamantul și-a îndeplinit obligația de a începe lucrările de construire, valabilitatea autorizației de construcție fiind expirată, nesolicitând prelungirea acesteia.
Interpretarea dată de intimată termenului de clădire finalizată în sensul că este de ajuns ca o astfel de construcție să servească la adăpostirea de intemperii să aibă elementele structurale de bază, respectiv pereți și acoperiș, s-a apreciat eronată în raport și de dispozițiile legii fundamentale ale constituției, precum și cu condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească o clădire finalizată în sensul că aceasta trebuie să fie funcțională și totodată cu instalații și nu doar existenta unor pereți și acoperiș întrucât s-ar încălca autorizația de construire eliberată de Primarul Municipiului Tg-J, precum și proiectul tehnic care a stat la baza emiterii acestei autorizații.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 27.07.2009 pârâtul Primarul Municipiului Tg.J, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
În motivare s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de litispendență, pe rolul Tribunalului Gorj existând încă 4 dosare cu același obiect și nu a fost analizată nici excepția prematurității cererii, raportată la dispozițiile art.7 alin.1 și art.8 din legea 554/2004.
S-a susținut că soluția instanței de fond este greșită, cât timp nu a fost atacată și Dispoziția Primarului nr.1335/13.02.2009, care a fost emisă în baza normelor legale. Soluția a fost apreciată ca nelegală și prin raportare la dispozițiile art.267 alin.14 lit.b), c) și d) coroborat cu art.37 alin.3) din legea 50/1991 și dispozițiile pct.138 alin.3 din HG nr.44/2004.
În drept au fost invocate dispozițiile art.3041și 304 pct.9
La 17.07.2009 a formulat recurs și pârâta Direcția Publică de Venituri Tg.J solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art.7 alin.5 din Legea 50/1991, dispozițiile art.37 alin.1 din Legea 50/1991 dar și art.71 alin.2 lit.b din ordinul nr.1430/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 dar și dispozițiile pct.62 alin.1 lit.c) din HG nr.44/2004.
S-a mai arătat nerespectarea dispozițiilor art.71 alin.2 lit.a din Ordinul nr.1430/2005, art.267 alin.15 din Legea 571/2003 și pct.138 alin.3 din HG nr.44/2004.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041
La dosar a fost depusă chitanța nr. -/15.11.2009 și copia sentinței nr.2061 din 21 octombrie 2009 Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
La 07.12.2009 reclamantul intimat - a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
A depus la dosar practică judiciară: decizia nr.4403/29.10.2009 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Analizând cauza, Curtea apreciază recursurile fondate pentru următoarele considerente:
Prin recursul formulat de pârâtul primarul Municipiului Tg.J s-a arătat că soluția primei instanțe în care acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu acesta este nelegală deoarece reclamantul nu a înțeles să conteste și Dispoziția nr.1335/13.02.2009 prin care s-a respins contestația împotriva deciziei de impunere, arătând că a fost invocată și nediscutată la fond excepția prematurității acțiunii.
Curtea constată că, prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamant la dosar la 06.04.2009(fila 19 dosar fond), reclamantul - a solicitat introducerea în cauză a Primarului Municipiului Tg J deoarece dispoziția de respingere a contestației împotriva deciziei de impunere era emisă de acesta. Totodată a fost depusă la dosar, în copie, Dispoziția nr.1335/13.02.2009 a Primarului Municipiului Tg.J(fila 20).
Instanța de fond a dispus, prin încheierea de ședință din 06.04.2009 introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Primarului Municipiului Tg.J, fără a clarifica dacă, prin răspunsul la întâmpinare depus, reclamantul a înțeles să conteste și Dispoziția nr.1335/2009.
Totodată, Curtea constată că nu au fost puse în discuție și analizate excepțiile litispendenței și prematurității invocate de pârâta Direcția Publică de Venituri Tg.J prin întâmpinarea depusă la dosar la 26.02.2009 (fila 4).
În aceste condiții, hotărârea instanței de fond apare ca nelegală, pronunțându-se cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art.105 alin.2.
În consecință, în temeiul art.304 pct.5 și 312, Curtea va admite recursurile, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Cu ocazia rejudecării, va fi stabilit exact cadrul procesual și vor fi puse în discuția părților excepțiile invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI TG J și CONSILIUL LOCAL TG J - DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI împotriva sentinței nr. 1618 din 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.-
/04.01.2010
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
