Anulare act administrativ . Decizia 5271/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5271
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Robert Emanoil
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI REPREZENTAT DE EC. împotriva sentinței nr. 2283 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință a lipsit recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI REPREZENTAT DE EC., fiind reprezentat de consilier juridic și intimata reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat în termen și motivat.
Consilier juridic a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și menținerea ca legale și temeinice a celor două dispoziții.De asemenea, a învederat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de intervenție formulată de Sindicatul Liber din Administrația Județeană
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2457 din 8.12.2008 Tribunalul Mehedinția admis acțiunea și a anulat dispozițiile nr.14 și 86 emise de Primarul comunei reținându-se că acordarea drepturilor speciale pentru refacerea capacității de muncă, nu sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999 și OG nr. 6/2007, reglementarea permisivă fiind dată de art.14 din Legea nr. 319/2006 pentru persoanele care lucrează în condiții de muncă deosebite ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul apreciind că instanța a interpretat greșit că cele două dispoziții au fost emise doar în baza art.14 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă în sensul că funcționarii publici și personalul de specialitate contractual, nu ar benefica de drepturile prevăzute de această lege.
Prin decizia nr. 1579/2 aprilie 2009, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță, Tribunalul Mehedinți.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că instanța s-a pronunțat asupra legalității celor două dispoziții emise de pârât, fără ca la dosarul cauzei să fi fost depusă și dispoziția nr. 86 din 26.05.2008, fiind încălcat astfel art.304 pct.9 pr.civ.
Totodată instanța anulând cele două dispoziții emise de primar, nu a făcut distincție între faptul că actele pentru care a dispus anularea privesc salariați ai Primăriei care unii au calitatea de funcționari publici iar alții cea de personal contractual așa cum a rezultat din acordul colectiv de muncă nr.158 din 17.01.2008 și contractul colectiv de muncă nr. 157/17.02.2008.
La rejudecare, s-au depus dispoziția nr.86/2008 și documentația care a stat la baza emiterii.
Prin sentința nr.2283 din 1 octombrie 2009 Tribunalul Mehedinția admis cererea formulată de Prefectul județului M, în contradictoriu cu Primarul comunei, județul
A anulat dispozițiile nr.14 din 07.02.2008 și nr.86 din 27.05.2008 privind funcționarii publici.
A transpus cauza la Secția Litigii de Muncă pentru soluționare cu privire la personalul contractual.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin dispoziția nr.14 din 7.02.2008, emisă de Primarul comunei, s-a dispus începând cu data de 17.01.2008, acordarea unor drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de câte 300 lei lunar pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei, în conformitate cu acordul colectiv de muncă nr.158 din 17.01.2008 și contractul colectiv de muncă nr.157 din 17.01.2008.
Prin dispoziția nr.86 /2008 a fost modificat art.1 din dispoz. nr. 14/2008 în sensul că se acordă drepturile speciale pentru funcționarii publici începând cu 1.02.2008, iar pentru personalul contractul începând cu 1.04.2008.
. art.30 alin. 2 din acordul colectiv de muncă și contractul colectiv de muncă prevăd că aceste drepturi speciale reprezintă acoperirea unei părți a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității față de instituție.
În ceea ce privește funcționarii publici s-a constat că aceste drepturi speciale nu sunt prevăzute în legea specială nr.188/1999 care reglementează drepturile acestora și nici în OG nr. 6/2007.
Drepturile pretinse sunt prevăzute de art.14 din Legea nr. 319/2006, și se acordă persoanelor care lucrează în condiții de muncă deosebite.
Legea nr. 319/2006 are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătățirii securității și sănătății în muncă a lucrătorilor și stabilește principiile referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și sănătatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc și accidentare, informarea, consultarea, participarea potrivit legii și instruirea lucrătorilor și reprezentanților lor precum și direcției generale pentru implementarea acestor principii.
Funcționarii publici nu beneficiază de aceste drepturi și pentru faptul că nu-și desfășoară activitatea în condiții de muncă deosebite care să justifice acordarea acestor drepturi pentru prevenirea accidentelor și bolilor profesionale.
În ceea ce privește drepturile acordate personalului contractual prin dispozițiile menționate, cauza urmează a fi transpusă la Secția Litigii de Muncă din cadrul Tribunalului Mehedinți, spre competentă soluționare în temeiul art.99 alin.2 din Hotărârea CSM nr.387/2005 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, având în vedere că a fost admisă în totalitate cererea formulată de reclamant și au fost anulate în totalitate ițiile nr. 14/07.02.2008 și nr. 86/27.05.2008, cu toate că pentru personalul contractual cauza a fost disjunsă și transpusă la Secția Litigii de Muncă.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond a aplicat greșit legea și nu a pus în discuția părților legalitatea Acordului Colectiv de Muncă, acesta fiind unul din cele două acte juridice ce au stat la baza emiterii dispozițiilor atacate.
Având în vedere faptul că Primarul exercită funcția de ordonator principal de credite, precum și faptul că Instituția Primarului com. a semnat Acordul Colectiv de Muncă, în mod corect Primarul a emis cele două dispoziții. Aceste dispoziții au fost emise tocmai pe baza și pentru executarea legii, instanța încălcând următoarele prevederi legale: art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, art. 48 din OG 6/2007.
A mai arătat recurentul că în mod greșit instanța de fond a interpretat cele două dispoziții, reținând că personalul bugetar nu ar putea beneficia de drepturile speciale stabilite prin cele două dispoziții, deoarece nu și-ar desfășura activitatea în condiții de muncă deosebite, deși condițiile de muncă deosebite ale funcționarilor publici au fost stabilite prin HG nr. 1028/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și a dispoz. art. 3041Cod pr. Civilă, Curtea reține că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin iția nr. 14/2008 și ulterior prin iția nr. 86/2008 emise de Primarul com. s-a aprobat acordarea unor drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă pentru personalul contractual și funcționarii publici ce constituie aparatul de specialitate al primăriei.
Instanța a fost investită cu analizarea legalității ițiilor nr. 14/2008 și 86/2008.
Pentru aceasta era necesar a se examina dispozițiile enunțate prin prisma respectării prevederilor legale în materia salarizării funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul autorităților publice locale în ceea ce privește recuperarea capacității de muncă.
Regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, denumite și raporturi de serviciu, sunt reglementate prin Legea nr. 188/1999 care constituie cadrul general privind statutul funcționarilor publici.
În cuprinsul Legii nr. 188/1999 Republicată, art. 72 reglementează posibilitatea încheierii acordurilor colective.
Conform textului de lege în cuprinsul acordului colectiv de muncă pot fi stipulate numai măsuri referitoare la constituirea și folosința fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, măsuri, altele decât cele prevăzute în lege, privind protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Din observarea textului, se constată că acordurile colective pot să cuprindă numai măsuri de natura celor de mai sus.
Cu privire la salarizarea funcționarilor publici, prin art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată se prevede expres modul de compunere al salariului funcționarului public.
Același text dispune că primele și alte drepturi salariale se acordă funcționarilor publici numai în condițiile legii, iar salarizarea funcționarilor publici se face conform cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, pentru funcționarii publici.
De asemenea, prin OG nr. 6/2007 au fost reglementate drepturi salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Din expunerea textelor enunțate, respectiv art. 31 coroborat cu prevederile OG 6/2007, rezultă că salarizarea funcționarilor publici este guvernată de principiul legalității, și nu al consensualismului.
Analizând ițiile nr. 14/2008 și 86/2008 emise de Primarul com. se constată că, deși are la bază Acordul colectiv de muncă nr. 158/17.01.2008, este în contradicție cu dispoz. art. 14 din Legea Securității și Sănătății în Muncă, temei al dispoziției contestate, potrivit cu care "alimentația de protecție se acordă obligatoriu și gratuit de către angajatori, persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce impun acest lucru".
Drepturile acordate funcționarilor publici prin dispozițiile contestate nu pot să formeze obiectul convenției părților, deoarece în materia salarizării se aplică exclusiv normelor din legile care reglementează domeniul respectiv.
Se poate totodată observa că în cuprinsul acordului la care fac referire dispozițiile în cap. "Salarizare, drepturi, facilități, indemnizații" nu sunt prevăzute drepturi ce se circumscriu noțiunii de "alimentație de protecție acordată persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce impun acest lucru".
Față de aceste aspecte se constată o încălcare a prevederilor legale în materia dreptului autorității publice de a adopta măsuri cu privire la salarizarea funcționarilor publici.
În ceea ce privește componența referitoare la personalul angajat cu contract individual de muncă, Curtea reține că autoritățile publice pot să încheie contracte colective de muncă cu personalul contractual, însă, așa cum se arată în art. 12 din Legea nr. 130/1999 prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din analiza efectuată mai sus, rezultă că OG 6/2007 și Legea nr. 188/1999 reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici din cadrul autorităților administrative locale, așa încât printr-o dispoziție a autorităților publice nu se poate deroga de la lege.
Cum dispozițiile atacate conțin multiple derogări de la lege, enunțate anterior, Curtea apreciază că dispozițiile sunt nelegale.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către recurenta Primăria com. în concluziile orale în fața instanței de recurs, cu privire la nepronunțarea instanței de fond pe cererea de intervenție accesorie a Sindicatului Liber din Administrația Județeană M, Curtea reține că recurenta nu justifică un interes în promovarea acestui motiv de recurs în condițiile în care titularul cererii de intervenție nu a promovat calea de atac a recursului și nu a criticat sentința sub acest aspect.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art. 312 Cod pr. Civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI REPREZENTAT DE EC. împotriva sentinței nr. 2283 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.A
Ex. 2//13.01.2010
Jud. fond A
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Robert Emanoil
