Anulare act administrativ . Decizia 57/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.57/CA
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.482/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, și - toți cu domiciliul în C, str. -. -, nr.1, -.A,.1, jud. C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamantele, și au chemat în judecată la data de 20.06.2008 pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și au solicitat ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea deciziei nr.567/14.04.2008 emisă de pârâtă prin care s-a invalidat hotărârea nr.1026/01.02.2002 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicare a Legii nr.9/1998 C și obligarea acesteia a emite o decizie de plată a despăgubirilor cuvenite reclamantelor pe baza Legii nr.9/1998 pentru bunurile abandonate de autorii acestora și.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că autorul acestora, decedat în anul 2007, în calitate de comoștenitori ai numiților și a solicitat despăgubirile cuvenite conform Legii nr.9/1998 pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar ca urmare a aplicării Tratatului d l Craiova din 07.09.1940, iar prin hotărârea nr. 1026/01.02.2002 emisă de Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a fost admisă cererea.
Hotărârea însă a fost invalidată prin Decizia nr.567/14.04.2008 emisă de pârâta, măsură nelegală.
Prin sentința civilă nr.482/05.05.2009 prima instanță a admis acțiunea promovată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a dispus anularea Deciziei nr.567/14.04.2008 emisă de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A fost obligată pârâta la emiterea unui ordin de plată pentru validarea Hotărârii nr.1026/01.02.2002 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr.1026/01.02.2002-fila 52, emisa de către Comisia Județeană C pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Constanta, a fost admisa cererea reclamantelor, fiind dispusă măsura acordării de compensații in cuantum 70.969,88 lei.
Prin Decizia nr.567/14.04.2008-filele 36-37 s-a dispus măsura invalidării Hotărârii nr.1026/2002, măsura luata de către fiind contestata in cuprinsul prezentului dosar.
Potrivit art.1 alin.1 din nr.9/1998 "cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
Pe de alta parte, prin art.3 din nr.9/1998 se stabilește ca - " În cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2."
Din analizarea înscrisurilor administrate in cauza - filele 225-226, 232-233, se constata ca in evidențele deținute de către Arhivele Naționale, nu au fost identificate contracte de vânzare - cumpărare încheiate intre Statul Român si numitul sau moștenitorii acestuia.
In baza acestor considerente se apreciază că măsura luată de către pârâtă prin Decizia nr.567/14.04.2008 este netemeinica, si pe cale de consecință va dispune admiterea acțiunii promovate de către reclamantele, si si anularea actului administrativ emis de către parata, cu consecința obligării pârâtei la emiterea unui ordin de plată pentru validarea Hotărârii nr.1026/01.02.2002 emisa de Comisia Județeană C pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului
În referire la actualizarea compensațiilor bănești cuvenite, instanța reține incidența disp. art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998 potrivit cărora "în termen de 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene, admițând sau respingând, după caz, contestațiile adresate ", raportate la art.8 din același act normativ și art.5 din nr.HG286/2004.
Interpretarea textelor legale menționate cât și principiul reparării integrale a prejudiciului, impun ca, în momentul validării compensațiilor, sumele acordate să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.
Prin conținutul și sensul prevederilor vizând aplicarea Legii nr.9/1998-art.8 alin.2, rezultă obligativitatea actualizării sumelor acordate cu titlu de compensații prin hotărârile adoptate.
În sensul celor menționate Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXI/19.03.2007 a statuat că "validarea hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998, atrage actualizarea întregii sume în raport de indicele de creștere a prețurilor.
Pentru aceste considerente, cu raportare la prevederile art.1, art.2 alin.2, art.18 din nr.554/2004 si art.8 alin.2 din nr.554/2004, precum si art.35 alin.5 lit.b din HG nr.753/1998, modificata prin HG nr.1277/2007 si a Deciziei ICCJ XXI/19.03.2007, instanța a constatat că pârâta, cu ocazia validării Hotărârii nr.1026/2002, dispusă de către instanță, are obligația de a proceda si la actualizarea compensațiilor stabilite, începând cu data de 01.02.2002 si până la data emiterii noului ordin, respectiv în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, termen stabilit conform art.24 din nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în temeiul art. 3041procedură civilă criticând-o în esență că, având în vedere că la dosarul privind despăgubirile reclamantelor conform Legii nr.9/1998 neexistând documente eliberate de Arhivele Naționale care să ateste existența sau inexistența contractului de vânzare - cumpărare încheiat între autorii reclamantelor și Statul Român, nu li s-a pus în vedere prin Decizia atacată faptul că nu au dreptul la despăgubiri, ci doar s-a invalidat o hotărâre, datorită existenței unor inadvertențe, urmând ca acestea să fie îndreptate prin realizarea/compensarea dosarului, urmând o procedură stabilită prin legea specială, Legea nr.9/1998.
Cele sus susținute, sunt datorate împrejurării conform căreia, contractele de vânzare - cumpărare din acea perioadă erau încheiate în condițiile respectării prevederilor Legii nr. 715/1946, potrivit căreia, conform art. 2 și 3 se stabileau datoriile colonistului prin diferențe dintre valoarea bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în Bulgaria. respectiv, reprezentând datoria față de Statul Român, urma a fi achitat în 10 rate anuale egale, începând cu 1950.
Mai mult, contractele de vânzare - cumpărare din 1948 se semnau cu art. 14, prin care pârâții se obligau să respecte toate condițiile impuse prin legea colonizării din 25.04.1940, iar ulterior, în art. 1 din Decretul nr.553/1953 se prevedea "anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț", de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941.
Se mai arată că, în raport de pretențiile reclamantelor de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, acestea sunt nefondate deoarece în esență la emiterea Hotărârii nr.1026/2002 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr.9/1998 s-au respectat dispozițiile art. 34 din nr.HG753/1998 privind Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998, în cauză fiind aplicabile și dispozițiile art. 5 din nr.HG286/2004, care se coroborează cu prevederile nr.HG1277/2007 care modifică nr.HG753/1998.
Or, a extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă în atare cu cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală și că legea este de strictă interpretare și este de natură a determina dublarea cuantumului compensațiilor depășindu-se astfel fondurile repartizate cu această destinație.
Recursul este nefondat.
În referire la primul motiv de recurs, toate criticile vor fi înlăturate, deoarece instanța de fond, reținând că din înscrisurile administrate s-a constatat că nu au fost identificate contractele de vânzare - cumpărare încheiate între Statul Român și numita, sau cu moștenitorii acesteia implicit nu a avut în vedere aplicarea sau nu a legii colonizării din 1940 sau Legea nr.766/1941 și Decretul nr.533/1953, exprimarea considerațiilor exprimate despre aceste contracte, temeiurile legale invocate sau scutirea de plata datoriilor cu consecințe asupra despăgubirilor stabilite conform Legii nr.9/1998 fiind lipsite de orice relevanță aspectele sus amintite nefăcând obiectul judecății.
În ce privește motivul de recurs referitor la actualizarea cuantumului compensațiilor,se constată că și aceste critici sunt nefondate întrucât, este evident că pârâta nu a respectat dispozițiile legale (art. 7 alin. 3 din Legea nr.9/1998, raportat la art. 8 din lege și art. 5 din nr.HG286/2004) și din interpretarea cărora, precum și din principiul respectării integrale a prejudiciului impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele acordate să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.
Instanța de fond, în pronunțarea hotărârii a avut în vedere și Decizia nr.XXI/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că "validarea hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 7 alin. 3 din Legea nr.9/1998, atrage actualizarea întregii sume în raport de indicele de eșalonare a prețurilor", conform art. 329(3) cod civil decizia fiind obligatorie pentru instanțe.
Pentru aceste considerente și în aplicarea art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.482/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, și - toți cu domiciliul în C, str. -. -, nr.1, -.A,.1, jud. C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
- -
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./08.03.2010
Dact.gref.
2 ex/09.03.2010
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Claudiu Răpeanu
