Anulare act administrativ . Decizia 592/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 592/CA
Ședința publică din 09.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 2: Pinte Violeta Elena
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul, domiciliat în I,-, județul I, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului I și, având ca obiect - anulare act administrativ, recursuri împotriva sentinței nr. 345/ca/29.04.2009 și a încheierii de ședință din 10.12.2009, pronunțate de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 02.11.2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.11.2009.
În termenul de pronunțare, recurentul și intimatul au depus note de concluzii scrise.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului I și solicitând suspendarea autorizației de construire nr. 2065/17.12.2007, emisă de Primarul Municipiului I, oprirea executării lucrărilor efectuate în temeiul acestei autorizații până la judecarea definitivă și irevocabilă a prezentei cereri și anularea ca nelegală a autorizației de construire nr. 2065/17.12.2007.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în I, strada - nr. 25 și că pe terenul din imediata vecinătate s-a început ridicarea unei construcții ce îi lezează dreptul de proprietate.
S-a arătat că nelegalitatea autorizației de construire rezultă din faptul că la data emiterii autorizației de construire nr. 2065/17.12.2007, valabilitatea certificatului de urbanism nr. 3990/13.10.2005 era depășită, acesta fiind valabil doar până la data de 13.10.2007 (ca urmare a singurei prelungiri legal admise).
S-a mai susținut că din studiul superficial al dosarului de autorizare rezultă că nu a fost îndeplinită obligația legală prealabilă autorizării privind întocmirea și respectarea Planului urbanistic zonal - PUZ și după caz, a Planului urbanistic de detaliu - aprobate de legislativul local, prin care să se determine în mod unitar și potrivit legii reguli de amplasare a construcțiilor privind regimul de ocupare, de înălțime, de acces și vecinătăți.
S-a invocat și faptul că autorizația de construire încalcă obligația imperativă instituită prin avizul nr. 17066/20.12.2006 emis de Autoritatea de Sănătate Publică I, potrivit căruia, raportat la normativele în vigoare, "distanța între clădiri va fi cel puțin egală cu înălțimea clădirii mai înalte".
S-a arătat și faptul că proiectul depus și acceptat ca parte a autorizației de construire conține o gravă eroare materializată prin omisiune, în sensul că în planul de situație și încadrare în zonă nu a fost evidențiată pre-existența corpului de construcție "anexă-magazie" aflat pe proprietatea reclamantului și amplasat la sub 1 metru de limita proprietății și sub 2 metri de construcția în execuție, corp a cărui consemnare prin proiect ar fi dus la refuzul autorizării pe actualele coordonate, ca urmare a încălcării flagrante a regimului de construire și vecinătate.
Prin încheierea de la termenul din 29.10.2008 instanța a respins excepția prematurității introducerii acțiunii.
La termenul din data de 19.11.2008 pârâtul a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului, excepție respinsă prin încheierea de la acel termen de judecată.
Prin încheierea de la termenul din 10.12.2008 a fost respinsă cererea de suspendare autorizației de construire.
Prin sentința civilă nr. 345/ca/29.04.2009, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului I și și l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtului suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din documentația anexă la autorizația de construcție depusă la dosar, precum și din raportul de expertiză în construcții efectuat în cauză rezultă că actul administrativ a fost emis cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Astfel, s-a constatat că din actele depuse la dosar rezultă faptul că la momentul depunerii documentației în vederea obținerii autorizației (22.12.2006) certificatul de urbanism era valabil (cererea înregistrată sub nr. 93284/22.12.2006 după cum rezultă din conținutul autorizației de construire - fila 62 dosar). A considerat Tribunalul că emiterea cu întârziere a actului solicitat, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, nu poate conduce la invalidarea certificatului atât timp cât la momentul formulării solicitării documentația a fost corect întocmită.
A mai constatat Tribunalul că au fost anexate toate planurile urbanistice solicitate, iar faptul că planurile de situație și în cele de încadrare în zonă nu a fost evidențiată magazia construită pe terenul proprietatea reclamantului nu poate determina nevalabilitatea autorizației de construcție emisă pe numele pârâtului deoarece reclamantul nu a reușit să probeze faptul că această magazie a fost construită în mod legal, după obținerea în prealabil a unei autorizații. Împrejurarea că în evidențele fiscale apare înscrisă și această magazie nu poate complini neajunsurile existente la momentul edificării acesteia.
Atât timp cât acest corp de imobil nu a fost construit în baza unei autorizații prealabile este normal ca existența lui să nu fie evidențiată în planurile urbanistice existente, iar cerințele privind distanța între clădiri să nu se refere și la această construcție.
În ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea avizului nr. 17066/20.12.2006 al Autorității de Sănătate Publică I, instanța a constatat că acest aviz conține, printre altele, și condițiile de igienă referitoare la zonele de locuit, cerințe ce se regăsesc în art. 2 din nr. 536/23.06.1997, iar din raportul de expertiză în construcții efectuat în cauză rezultă că este îndeplinită prima dintre cerințe, respectiv aceea a distanței dintre construcții. Expertul constatat că distanța între cele două imobile de locuit este de 5,84 fiind respectată condiția prevăzută de dispoziția legală în condițiile în care înălțimea construcției pârâtului, măsurată până la cornișe, este de 5,65
S-a constatat că este respectată și a doua cerință prevăzută de lege, respectiv aceea a duratei minime de însorire zilnică, la solstițiul de iarnă a tuturor încăperilor de locuit, expertul concluzionând că locuința reclamantului beneficiază de o însorire de 6 ore zilnic în acea perioadă. Instanța a apreciat că actul depus la dosar și intitulat studiu de însorire (probă extrajudiciară în condițiile în care o asemenea expertiză nu fost dispusă de către instanță), este subiectiv și părtinitor și urmează a fi înlăturat.
Instanța a avut în vedere faptul că persoana care a realizat acest studiu a pornit de la o premisă greșită că imobilul ar avea înălțimea de 8,1 la cornișă și 9,4 la coamă fapt infirmat atât de conținutul autorizației de construcție, cât și de expertiza în construcții efectuată în cauză. De asemenea, a avut în vedere și planșele foto anexate care infirmă concluziile studiului efectuat.
Analizând și cumulând fiecare interval de timp din perioada 08.04 - 16.04. - perioadă analizată prin această lucrare (perioadă inferioară perioadei în care soarele se va afla pe bolta cerească în ziua solstițiului de iarnă respectiv 8 ore și 50 de minute astfel cum rezultă din chiar studiul realizat - fila 4), instanța a constatat că fiecare din părțile imobilului aparținând reclamantului este supusă razelor soarelui pentru o perioadă mai mare de 1,5 ore. Astfel, extremitatea sudică a imobilului este supusă razelor soarelui complet în intervalul de timp 13.04. - 16.04. extremitatea nordică în intervalul de timp 08.04 - 10.04. extremitatea estică în intervalul 14.04. - 16.04. și în cea mai mare parte în intervalul orar 08.04 - 09.34 și extremitatea vestică în perioada 10.34 - 15.04.
În ceea ce privește distanța față de hotar a imobilului construit de reclamant s-a avut în vedere că imobilul realizat se situează la o distanță de 1,22 față de hotarul cu imobilul aparținând reclamantului, mai mare decât distanța stabilită prin certificatul de urbanism (de 0,6 m ).
În afară de faptul că această distanță respectă cerințele prevăzute de dispozițiile art. 611 - 614 Cod civil, instanța a apreciat că au fost respectate și cerințele din Regulamentul de urbanism.
S-a avut în vedere și faptul că pârâtul a edificat imobilul după momentul demolării construcției vechi (adresa de la fila 8 dosar), construcție ce se afla la o distanță mai mică de hotar decât cea nou construită, astfel cum rezultă din planurile depuse la dosar.
Împotriva sentinței indicate mai sus și a încheierii din data de 10.12.2008 prin care a fost respinsă cererea de suspendare a autorizației de construire a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului său, reclamatul, reluând argumentele prezentate în primă instanță, a susținut că nu a fost respectat avizul nr. 17066/20.12.2006 al Autorității de Sănătate Publică I privind distanța până la limita proprietății, că certificatul de urbanism nr. 3990/2005 nu este valabil, că certificatul de urbanism nu cuprinde regimul juridic al imobilului, că este greșită mențiunea "acord vecin stânga cod civil-0.60 (fără ferestre)", că nu au fost respectate Planul urbanistic zonal și Planul urbanistic de detaliu, că s-a emis autorizația de construire pe alt amplasament decât cel al imobilului vechi, demolat, că în planurile depuse pentru obținerea autorizației de construire nu a fost evidențiată existența corpului de construcție "anexa-magazie".
S-a mai arătat că intimatul nu a respectat autorizația de construire nr. 2065/17.12.2007 deoarece, conform proiectului, la demisol trebuia să fie umplutură de pământ, însă intimatul și-a construit camere de locuit cu geamuri mari spre proprietatea recurentului, la mai puțin de 3; la etaj sunt construite 3 geamuri mari și nu geamuri opace ca în proiect așa cum se prevede în proiectul privind autorizarea construirii; a fost realizată o mansardă; înălțimea casei construite depășește limitele din proiectul inițial de 8,5.
A solicitat recurentul casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnice privind "studiu de însorire" fiindcă în primă instanță nu a fost efectuat în baza programului 11 de un expert autorizat.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile, de criticile recurentului, și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, constată că prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului, stabilind corect situația de fapt, așa încât sentința atacată este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau de modificare.
Autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, autorizația de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentației depuse la autoritățile prevăzute la art. 4, care va cuprinde certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism și dovada privind achitarea taxelor legale.
Din documentația depusă la dosarul cauzei în vederea obținerii autorizației de construire rezultă că autorizația de construire atacată a fost emisă cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Astfel, se constată că pârâtul intimat a depus la autoritatea publică prevăzută la art. 4 din Legea nr. 50/1991 certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism, precum și dovada privind achitarea taxelor legale.
Corect a procedat prima instanță înlăturând criticile reclamantului privind nevalabilitatea certificatul de urbanism nr. 3990/13.10.2005, prelungit până la data de 13.10.2007 (filele 114-115 din dosarul primei instanțe).
Certificatul de urbanism este, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din aceeași lege, actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
Curtea constată că reclamantul nu a atacat în justiție și certificatul de urbanism nr. 3990/13.10.2005 pentru a putea fi analizată legalitatea și temeinicia acestuia. Instanța de recurs observă totuși că la momentul depunerii documentației în vederea obținerii autorizației, certificatul de urbanism era valabil, cererea fiind înregistrată la nr. 93284/22.12.2006 după cum rezultă din conținutul autorizației de construire (fila 62 din dosarul primei instanțe).
Împrejurarea că autorizația de construire a fost emisă după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege nu poate lipsi de efecte juridice actele anterioare depuse la autoritatea publică în același timp cu cererea de eliberare a autorizației de construire.
Curtea subliniază că atât timp cât certificatul de urbanism, depus în vederea obținerii autorizației înăuntrul termenului de valabilitate prelungit până la data de 13.10.2007, nu a fost revocat de emitent ori anulat de o instanță de judecată, nu poate fi pusă în discuție legalitatea acestuia.
Din dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. i din Legea nr. 50/1991, reiese că autorizația de construire trebuie să fie în concordanță cu certificatul de urbanism eliberat.
Din analizarea autorizației de construcție nr. 2065/17.12.2007 și a documentației depuse în vederea emiterii ei, instanța de recurs constată că autorizația corespunde cerințelor urbanistice impuse prin certificatul de urbanism nr. 3990/13.10.2005 referitoare la distanța la care se amplasează clădirea față de aliniament, față de limitele anterioare și laterale ale parcelei și la înălțimea maximă admisă a clădirii, fiind emisă în conformitate cu avizele stabilite prin certificat.
În ceea ce privește avizul nr. 17066/20.12.2006 al Autorității de Sănătate Publică I (fila nr. 91 din dosarul primei instanțe), Curtea constată, în baza raportului de expertiză în construcții efectuat în cauză, că a fost respectat deoarece distanța între cele două imobile de locuit este de 5,84, iar înălțimea construcției pârâtului, măsurată până la cornișe, este de 5,65, dar și pentru că durata minimă de însorire zilnică, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor din locuința este de 6 ore zilnic.
Prin urmare, fiind emisă în baza și cu respectarea condițiilor impuse prin certificatul de urbanism nr. 3990/13.10.2005, act care nu a fost revocat de emitent ori anulat în urma unui control al legalității sale în justiție, Curtea consideră că autorizația de construire nr. 2065/17.12.2007 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Referitor la susținerea potrivit căreia intimatul a construit fără respectarea autorizației de construire, Curtea constată că instanța de judecată a fost sesizată cu cererea de suspendare a autorizației de construire nr. 2065/17.12.2007, oprirea executării lucrărilor efectuate în temeiul acestei autorizații până la judecarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze și anularea ca nelegală a autorizației de construire nr. 2065/17.12.2007. În prezentul cadru procesual nu poate fi analizat dacă pârâtul a respectat sau nu prevederile autorizației de construire și ale proiectului tehnic în executarea lucrării de construire deoarece Legea nr. 50/1991 prevede o altă procedură în acest scop.
În consecință, Curtea, având în vedere că există concordanță între certificatul de urbanism și autorizația de construire, consideră că este judicioasă soluția de respingere a acțiunii și a cererii de suspendare a executării autorizației de construcție criticate.
Față de cele ce preced, instanța urmează ca, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, să respingă, ca nefondat, recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 345/ca/29.04.2009 și a încheierii din 10.12.2008, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
Având în vedere dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, precum și chitanța seria C-- nr. 95/25.10.2009, emisă de Cabinet, Curtea îl va obliga pe reclamantul recurent să plătească pârâtului intimat suma de 3300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 345/ca/29.04.2009 și a încheierii din 10.12.2008, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr-, hotărâri pe care le menține.
Obligă pe să plătească pârâtului suma de 3300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
Președinte judecător judecător
- - - - - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2ex
Primă instanță: Tribunalul Iași
Judecător:
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia, Pinte Violeta Elena, Obreja
