Anulare act administrativ . Decizia 668/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 668
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 327 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în B, B-dul 1 - 2..1I,.2, județ B, cod poștal -.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant personal, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, motivat.
Intimatul reclamant personal având cuvântul depune la dosar practică judiciară în materie, respectiv xerocopii de pe deciziile nr. 1446/27 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, nr. 1586/18 decembrie 2008 în dosarul nr- și nr.1535/16.12.2008 în dosarul nr-, toate pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Totodată, având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarația intimatului reclamant, că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul reclamant personal având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata unei indemnizații reparatorii acordată în temeiul Legii nr.341/2004, pentru perioadele restantă 1.11.2004 - 1.02.2005 și 1.08.2005-1.12.2006.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței ca în calitate de urmaș de erou martir al din decembrie 1989 beneficiază de o indemnizație lunară reparatorie calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
A arătat reclamantul că această indemnizație de care beneficiază în temeiul Legii nr. 341/2004 se acordă la cerere începând cu luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, documentele care au stat la baza preschimbării certificatului constatator. Mai precizează reclamantul că a adresat Casei Județene de Pensii B la data de 20.03.2008 o cerere prin care a solicitat plata indemnizației reparatorii pentru două perioade restante însă cererea i-a fost respinsă cu motivarea că nu face dovada nerealizării de venituri din motive neimputabile pentru perioada respectivă.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar în copie cererea formulată de reclamant și răspunsul nr. 4247 din 4.04.2008 al Casei Județene de Pensii B, certificatul seria --- nr.00139 ce confirmă titlul de urmaș de erou martir al Române din decembrie 1989 și adeverința eliberată în acest sens de Guvernul României, declarația pe propria răspundere și adeverința de venit pe anul 2008.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Baf ormulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că reclamantul are într-adevăr calitatea de urmaș de erou martir, însă această categorie de persoane beneficiază de o indemnizație reparatorie, indiferent de vârstă, numai dacă nu realizează venituri din motive neimputabile lor.
Astfel, se înțelege situația în care se află copii eroilor martiri, indiferent de vârstă, numai în cazul în care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă, nu le sunt oferite de către un loc de muncă corespunzător capacității de muncă sau pregătirii profesionale sau sunt refuzați de către angajatorul postului oferit de
Reclamantul a precizat, în răspunsul la întâmpinare că pentru a beneficia de această indemnizație reparatorie nu se impune îndeplinirea condițiilor arătate de către pârâtă, fiind necesară, alături de celelalte înscrisuri doar declarația pe propria răspundere în sensul că nu realizează venituri.
Prin încheierea din 24.09.2008, instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre competentă soluționare Secției civile din cadrul Tribunalului Buzău, iar prin încheierea din 3.12.2008 completul specializat a admis excepția de necompetență și a scos cauza de pe rol, dispunând înaintarea acesteia către Secția comercială și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Buzău, unde cauza a fost astfel reînregistrată sub nr-.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a pronunțat sentința nr. 327 din 18 februarie 2009, prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B și a obligat pârâta să acorde reclamantului indemnizația reparatorie pentru perioadele 1.11.2004-1.02.2005 și 1.08.2005-1.12.2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut faptul că reclamantul are calitatea de urmaș de erou martir al Române din decembrie 1989, astfel cum rezultă din certificatul seria --- 00139 eliberat la 31.10.2006.
În această calitate acesta are dreptul la o indemnizație reparatorie acordată și reglementată de Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr. 347/2006, indemnizație care se acordă, la cerere, urmașilor eroilor martiri, indiferent de vârstă dacă nu sunt încadrați în nici o formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor, începând cu luna următoare celei la care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din - 1989, documentația care a stat la baza emiterii certificatului doveditor.
În cauză reclamantul a solicitat această indemnizație pentru perioada restantă 1.11.2004 - 1.02.2005 și 1.08.2005 -1.12.2006 precizând că în prezent primește sumele solicitate.
Pârâta Casa Județeană de Pensii B nu a contestat acest drept al reclamantului, arătând însă că pentru perioada de referință conform Legii nr.341/2004 și a normelor metodologice de aplicare a acesteia pentru a beneficia de acest drept este necesar să se facă dovezi în sensul că beneficiarul nu realizează venituri din motive neimputabile, nefiind suficientă numai declarația pe propria răspundere.
Tribunalul a considerat însă că pentru acordarea indemnizațiilor reparatorii prevăzute la art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004, cu modificările ulterioare, inclusiv pentru cele restante, dovada îndeplinirii condiției referitoare la venitul realizat de către beneficiar se face cu declarația pe proprie răspundere, sub sancțiunea prevederilor art.292 Cod penal, declarație ce se depune la plătitor odată cu cererea pentru acordarea acestui drept și se referă la întreaga perioadă anterioară pentru care se cuvine indemnizația reparatorie, mai puțin luna în care se depune cererea, normele metodologice de aplicare a legii neprecizând în mod expres obligativitatea depunerii la casele județene de pensii a vreunui document din cele menționate de către pârâtă.
În atare situație nu există nici un motiv legal ca să nu se acorde indemnizația reparatorie pentru perioada restantă, astfel cum aceasta este reglementată potrivit dispozițiilor art.4 alin.4 coroborat cu dispozițiile art.41 și art.42 din Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii - martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din noiembrie 1987, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva sentinței nr. 327 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în calitatea pe care o are intimatul reclamant, aceea de urmaș de erou martir - calitate reglementată de dispozițiile art. 4 (1) din Legea nr. 341/2004, trebuie să beneficieze de o indemnizație reparatorie, indiferent de vârstă, dacă nu este încadrat în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive imputabile lui.
A susținut recurenta că reclamantul beneficiază de această indemnizație reparatorie, dar pentru perioadele 01.11.2004 - 01.02.2005 și 01.08.5002 - 01.12.2006, plata acesteia indemnizații i-a fost încetată întrucât nu a făcut dovada nerealizării de venituri din motive imputabile acestuia.
Sub acest aspect susține recurenta faptul că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamantului întrucât acesta nu a respectat dispozițiile legale imperative prin care să dovedească nerealizarea veniturilor din motive imputabile.
Un alt motiv de recurs invocat de recurentă vizează declarația pe proprie răspundere, susținând că Tribunalul Buzăua nesocotit prevederile art. 28 alin. 3 din nr.HG 1412/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.341/2004, temei de drept care reglementează regimul juridic al acestei declarații pe proprie răspundere.
Sub acest aspect, menționează că din declarație trebuie să rezulte că solicitantul se află în una din situațiile prevăzute la art. 28 (2) din nr.HG 1412/2004, și anume: și-a pierdut total sau parțial capacitatea de muncă; nu i-a fost oferit de către AJOFM un loc de muncă corespunzător capacității de muncă sau pregătirii profesionale; a fost refuzat de către angajatorul postului oferit de către AJOFM, or în cauză declarația intimatului reclamant nu întrunește condițiile prevăzute de textul de lege invocat.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului.
În temeiul art.115 pr.civilă, intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii B și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art.3041pr. civ. Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs, privind considerarea ca relevantă în soluționarea cauzei adresei, este nefondat întrucât prima instanță nu și-a bazat în totalitate soluția pe conținutul acestei adrese ci probele din dosar au fost coroborate cu dispozițiile legale ce au aplicabilitate în cauză.
Examinând cel de al doilea motiv de recurs, Curtea reține că în ceea ce privește condiția nerealizării veniturilor care să fie datorată unuia din motivele neimputabile prevăzute de dispoziția legală invocată, trebuie observat că recurenta nu a precizat care este dispoziția legală încălcată, cert fiind faptul că în perioada 01.11.2004-01.02.2005 și 01.08.2005-01.12.2006 intimatul nu a realizat venituri.
În sensul art.4 alin.4 și art.5 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin venit se înțelege venitul brut lunar din salarii și asimilat salariilor potrivit Codului fiscal, respectiv Legea 571/2003.
Recurenta face o interpretare extensivă în ceea ce privește obligativitatea celui ce formulează o astfel de cerere de a depune la casa județeană de pensii un document din care să rezulte că nu ar fi realizat venituri din motive neimputabile, fiind așadar într-o stare de nevoie.
De asemenea, este anormal și injust ca pentru viitor intimatul să aibă acest drept, iar pentru perioada trecută, înainte de ultima modificare a Legii nr. 341/2004 prin Legea 347/2006, să nu beneficieze cu toate că îndeplinea aceeași condiție de urmaș al unui erou martir al din 1989.
Se poate observa că art.41alin.3 din legea nr. 341/2004 modificată prin Legea nr. 347/2006, se arată că la calculul drepturilor restante, coeficientul de multiplicare se aplică asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, corespunzător fiecărui an din perioada pentru care se calculează drepturile restante, fiind vorba de o reglementare care duce la ideea că aceste drepturi se pot calcula se pot calcula și pe o perioadă restantă față de noile modificări aduse în materie. Așadar, pentru acordarea indemnizațiilor reparatorii prevăzute la art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr. 347/2006 inclusiv cele restante, dovada îndeplinirii condiției referitoare la venitul realizat de către beneficiar se face cu declarația pe proprie răspundere sub sancțiunea prevederilor art. 292.penal. Declarația se depune la plătitor odată cu cererea de acordare a acestui drept și se referă la întreaga perioadă anterioară pentru care se cuvine indemnizația reparatorie, mai puțin în luna în care se depune cererea.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 327 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în B, B-dul 1 - 2..1I,.2, județ B, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
2.ex/15.05.2009
dos.fond - - - Tribunal
jud.fond. -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
