Anulare act administrativ fiscal. Decizia 667/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.667
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște,-.A, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 87 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în M,-, județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta pârâtă Direcția de muncă și Protecție Socială D, intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin intermediul serviciului registraturii s-a depus la dosar de intimata reclamantă o întâmpinare.
Curtea, din oficiu invocă excepția tardivității declarării recursului și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 87 din 13.02.2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea reclamantei formulată în contradictor cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială, dispunând anularea deciziei și hotărârii nr. 444/30.06.2008 emise de pârâtă, pe care a obligat-o să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Decretul Legea nr. 118/1990, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului începând cu 21.12.2007.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a constatat că reclamanta este îndreptățită în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului - beneficiar al prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990 conform Hotărârii nr. 59/1993 a Comisiei de specialitate să beneficieze de drepturile reglementate de acest act normativ.
A apreciat prima instanță că este nejustificat refuzul pârâtei de a-i acorda aceste drepturi conferite de art. 2 alin. 2 din Decretul lege nr. 118/1990 pe motiv că defunctul ar fi fost arestat pentru activitate legionară în baza Ordinului nr. 5/1948, întrucât documentele care atestă activitatea desfășurată de defunct au fost deja analizate de Comisia de aplicare a Decretului lege nr. 118/1990 care a constatat calitatea defunctului de beneficiar al drepturilor reglementate de acest act normativ prin Hotărârea nr. 59/1993, astfel încât singura obligație a pârâtei era de a verifica dacă reclamanta s-a recăsătorit sau nu, pentru a putea beneficia de aceste drepturi, în calitate de soție supraviețuitoare.
Chiar în situația în care pârâta era îndreptățită să efectueze o nouă evaluare, instanța a reținut că din actele depuse nu rezultă decât că defunctul a fost arestat prin Ordinul nr. 5/1948, sub învinuirea desfășurării de activitate legionară, însă în fișa de cercetare întocmită ulterior se menționează expres că nu se face vinovat de activitate subversivă și se impune punerea acestuia în libertate, ceea ce s-a întâmplat după 5 luni de arestare, așa cum rezultă din copia actelor eliberate de CNSAS aflate la filele 6-7 dosar.
S-a concluzionat că nu sunt incidente dispozițiile art. 12 din Decretul lege nr. 118/1990 deoarece defunctul soț al reclamantei nu a fost condamnat pentru vreo infracțiune contra umanității și nu s-a dovedit că ar fi desfășurat vreo activitate fascistă în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială D care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în privința datei de la care i-au fost recunoscute reclamantei dreptul de a beneficia de prevederile Decretului lege nr. 118/1990, considerând că în mod eronat s-a indicat data de 21.12.2007, când petiționara a solicitat pentru prima dată acordarea acestor drepturi cu cererea nr. 20207, fără a atașa însă actele doveditoare, iar această cerere a fost respinsă prin Hotărârea nr. 437/31.01.2008 și decizia cu același număr și aceeași dată, pe care reclamanta nu le-a contestat, potrivit Legii contenciosului administrativ.
A mai învederat recurenta că ulterior intimata petiționară a formulat o altă cerere, respinsă prin decizia și hotărârea nr. 444 ambele emise la 30.06.2008, aceste acte administrative formând obiectul controlului judiciar, prin acțiunea cu care a fost investit Tribunalul Dâmbovița.
Recurenta a arătat că în urma anulării acestora, în conformitate cu prevederile Decretului Lege nr. 118/1990, instanța putea dispune ca intimata reclamantă să beneficieze de dispozițiile acestui act normativ începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii - respectiv 01.07.2008, cea de a doua cerere soluționată prin hotărârea și respectiv decizia anulată fiind depusă la 30.06.2008.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 29 aprilie 2009, Curtea din oficiu a invocat excepția tardivității declarării recursului de către pârâta și a rămas în pronunțare asupra acesteia excepții, în legătură cu care constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 301 pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, iar în conformitate cu prevederile art. 101 (1) pr.civ. termenele se calculează pe zile libere.
In speță, recurentei pârâte D i-a fost comunicată sentința nr.87 din 2009 Tribunalului Dâmbovița la data de 12.03.2009, așa cum rezultă din dovada comunicării de la fila 79 dosar fond, care poartă semnătura de primire a funcționarului desemnat în acest sens de către recurentă, precum și sigiliul (ștampila) instituției.
Recurenta pârâtă Daî nregistrat la data de 31.03.2009 la ribunalul Dâmbovița recursul împotriva sentinței menționate anterior, peste termenul prevăzut de lege, care expirase la data de 30.03.2009, astfel că în temeiul art.137 pr.civ. coroborat cu art. 301.pr.civ. va admite excepția tardivității invocată din oficiu, urmând a respinge recursul pârâtei ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării recursului de pârâta D, invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște,-.A, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 87 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în M,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. CMF
2.ex/30.04.2009
dos.fond - - - Tribunal D
jud.fond -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
