Anulare act administrativ . Decizia 691/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 691/CA/2009
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva sentinței nr. 713/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 29 aprilie 2009.
Se constată că mandatara intimatei a comunicat la dosar înscrisurile solicitate de instanță.
Față de înscrisurile depuse la dosar și solicitarea recurentei de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr. 713/CA/23.12.2008 a fost respinsă excepția de tardivitate a formulării acțiunii, invocată de pârâta FP.Sibiu, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Sibiu, s-a dispus anularea actului administrativ fiscal nr. -/3.06.2008 și a Deciziei nr. -/2.06.2008, restituirea către reclamant a sumei de 1.789,32 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale calculată la suma restituită, începând cu data la care a fost achitată taxa și până la data restituirii. Au fost acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Sibiu solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că art.90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ( taxa de primă înmatriculare) nu se aplica exclusiv autoturismelor second hand provenind din alte state membre ale ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplica și autoturismelor noi provenite din alte state membre UE, autoturismelor noi și second hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE (, etc.) precum și cel mai important autoturismelor noi producția națională a României.
Ca urmare, instituirea criteriului "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografică sau națională a acestor autoturisme și autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcare a dispozițiilor art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România.
Pe de altă parte trebuie reținut corect caracterul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Legea 571/2003, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxa specială de reînmatriculare în România, intenția legiuitorului român nefiind de a institui o astfel de taxă pentru fiecare reînmatriculare în România.
Cât privește cazurile Ungariei și Poloniei, invocate ca și practica, drept cazuri similare soluționare de către Luxemburg, situația celor două state membre ale UE nu a fost similată cu cea a României, respectiv taxele impuse de către Ungaria și Polonia nu au fost taxe de primă înmatriculare, care să fie aplicate atât autoturismelor din import cât și autoturismelor indigene, ci accize foarte mari care erau percepute exclusiv la importul de autoturisme second hand, dar care nu se aplicau autoturismelor noi importate sau autoturismelor indigene produse în cele două țări, situație în care apărea ca fiind evidentă io discriminare a autoturismelor provenite din alte state membre în raport cu autoturismele similare din producția indigenă, contrară dispozițiilor art.90 din Tratatul CE
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule. Ordonanța de urgență a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule este reglementată în cap.VI, secțiunea 1, art.6 din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 686/2008. Astfel, legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Pentru a se pronunța această sentință prima instanță a analizat excepția ridicată de pârâtă reținându-se că aceasta a invocat tardivitatea formulării acțiunii în contencios administrativ prin aceea că nu a fost respectat termenul de 30 de zile impus de dispozițiile art. 205-209 Cod procedură fiscală și de Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare la data de 29.04.2008, iar prin cererea adresată pârâtei înregistrată la data de 16.05.2008( 6) a solicitat restituirea acesteia. La această cerere, reclamantul a primit răspuns negativ prin decizia de restituire nr. -/2.06.2008 ( 7), motiv pentru care a acționat în judecată pârâta, acțiunea fiind înregistrată la data de 31 iulie 2008.
Excepția invocată de pârâtă își are temeiul în dispozițiile art. 11 din legea contenciosului care reglementează termenul în care poate să fie introdusă acțiunea în contencios administrativ la instanța de drept contencios competentă, respectiv 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii ( litera b). Ca atare, în speță, reclamantul a solicitat restituirea sumei la date de 16.05.2008, autoritatea publică i-a răspundă la data de 2.06.2008, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție de 6 luni în care putea fi introdusă acțiunea în contencios administrativ, lucru pe care reclamantul l-a și făcut.
Din considerentele excepției invocate Tribunalul reține însă că pârâta a făcut referire la excepția tardivității formulării plângerii prealabile. Analizând dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 în raport de prevederile art. 205- 206 Cod Procedură Fiscală, prin prisma prevederilor art.2, alin.1-3 din Constituție și de art. 6, paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Tribunalul apreciază că partea a introdus procedura administrativă în termenul legal de 30 zile prevăzut de aliniatul 1 al acestui articol.
Pentru toate aceste motive, prima instanță a respins excepția tardivității formulării acțiunii în contencios administrativ așa cum a fost ea invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, reținând că:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca, pentru care a achitat cu chitanța seria - 4 nr. - suma de 1789, 32 lei.
Potrivit reglementărilor în vigoare taxa de înmatriculare pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat de art. 214 indice 1 Cod Fiscal.
Cuantumul taxei speciale, achitată bugetului de stat a fost calculată
după formula prevăzută la art. 214 indice 3 Cod fiscal în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea și unii coeficienți de corelare sau reducere a taxei, prevăzuți în anexele legii.
Prin acțiunea formulată, reclamantul invocă ilegalitatea care s-a produs prin aplicarea art. 214 indice 1- 214, indice 3 Cod Fiscal în raport cu dispozițiile dreptului comunitar și anume cele ale art. 90 din Tratatul de înființare a Comunității Europene.
Potrivit prevederilor art. 90 din Tratat, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene pentru dreptul național, Tribunalul va constata că art. 214 indice 1 -214 indice 3 Cod Fiscal conțin reglementări fiscale discriminatorii în ceea ce privește obligația administrativă a înmatriculării autoturismului dublată de obligația fiscală de a plăti taxa specială astfel că, taxa în sumă de 981,09 lei achitată de reclamantă în contul bugetului de stat s-a făcut cu încălcarea acestei dispoziții din Tratat.
Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat că taxa încasată în temeiul dispozițiilor fiscale naționale, contrare dreptului comunitar, trebuie restituită, urmează a dispune în acord cu jurisprudența CJCE ( cauza -- -Webers și cauza c-- comisia contra Italia ) obligarea pârâtelor la restituirea taxei în sumă de 5464,07 lei, achitată în contul bugetului de stat.
Totodată, prima instanță obligat pe pârâte, la plata dobânzii legale calculată la suma restituită, începând cu data achitării acesteia și până la restituirea sumei.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Într-adevăr în conținutul art.90 al.1 din Tratatul CE se prevede că nici un stat membru nu poate impune direct sau indirect, asupra produselor procurate din alte state membre, impozit sau taxe interne, care nu sunt percepute direct sau indirect asupra produselor naționale similare.
În speța de față în recurs s-a solicitat de a se face dovada provenienței autoturismului și a datei primei înmatriculări.
Din factura nr. 1192/14.04.2008 a rezultat că autoturismul în cauză a fost importat din, țară nemembră a, fără ca art. 90 al.1 din Tratatul CE în baza căreia s-a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare de către prima instanță să poată fi interpretat și aplicat în cauză.
Pentru motivele de mai sus, instanța de recurs în baza art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, consideră recursul ca fiind fondat urmând a fi admis, modificată sentința atacată și pe fondul cauzei, respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.
Va fi menținută dispoziția instanței privind soluționarea excepției tardivității ca fiind corect soluționată.
Prima instanță analizând dispozițiile art.7 din Legea 554/2004 în raport cu dispozițiile art. 205 - 206 Cod procedură civilă, prin prisma prevederilor art. 2 alin.1-3 din Constituție și art.6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, de art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în mod corect a apreciat că partea a introdus procedura administrativă în termenul legal de 30 zile prev. de art.7 din Legea 554/2004.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta a Județului Sibiu împotriva sentinței nr.713/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -secția de contencios administrativ și, în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta a județului Sibiu.
Menține dispoziția instanței privind soluționarea excepției tardivității.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.CI
Dact./ex.2/08 07 2009
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
