Anulare act administrativ . Decizia 711/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 711/ Dosar nr-
Sedința publică din 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Poliției Comunitare B împotriva sentinței civile nr. 575/CA din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27octombrie 2009, apoi pentru data de 2 noiembrie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.575/CA din data de 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul civil nr- s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul, contradictoriu cu pârâtaDIRECȚIA POLIȚIEI COMUNITARE Bși în consecință:
S-a anulat Decizia nr.12/03.02.2009 emisă de pârâtă și pârâta a fost obligat să plătească reclamantului suma de 5004,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Actul administrativ dedus controlului de legalitate de către reclamantul este Decizia nr.12/03.02.2009 emisă de pârâtaDirecția Poliția Comunitară B,prin care s-a dispus ca "începând cu data de 03.02.2009 Dl., șef birou ordine publică va conduce și coordona activitatea agenților comunitari din cadrul Compartimentului de intervenții, menținându-și drepturile salariale și atribuțiile din fișa postului".
Legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la situația de fapt și de drept existentă la momentul emiterii ori adoptării sale, prin urmare, la soluționarea acestei acțiuni instanța de fond trebuie să stabilească dacă în cauză la data de 03.02.2009 s-a luat sau nu măsura mutării reclamantului în cadrul altui compartiment.
Potrivit art.91 din Legea nr.188/1999 rep. invocat de reclamant,
Mutarea în cadrul altui compartiment al autorității sau instituției publice poate fi definitivă sau temporară.
(2)Mutarea definitivăîn cadrul altui compartiment poate avea loc în următoarele situații:
a) când se dispune de către conducătorul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea funcționarul public, pe o funcție publică vacantă de aceeași categorie, clasă și grad profesional sau cu repartizarea postului corespunzător funcției publice deținute, cu respectarea pregătirii profesionale a funcționarului public și a salariului acestuia. În acest cazeste necesar acordul scris al funcționarului public;
(3)Mutarea temporarăîn cadrul altui compartiment se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității sau instituției publice, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale și a salariului pe care îl are funcționarul public.
Instanța de fond a reținut că Decizia contestată cuprinde o motivare sumară, respectiv se menționează că s-a luat această decizie luând în considerare ședința din data de 30.01.2009 din cadrul Primăriei Mun. B și ținând cont de planul de pază și de situația operativă din Mun.B, precum și ședința de comandă din data de 02.02.2009. S-au reținut ca temeiuri de drept Legea nr.371/2004, art.28 alin.1 lit.a și alin.2 din HG nr.2295/2004 (5).
Din Raportul.exec.adj. - din data de 31.01.2009 rezultă că au fost unele discuții cu reclamantul cu privire la întocmirea unui raport referitor la cele constate în timpul serviciului din data de 29.01.2009 (20), iar din Procesul verbal al ședinței de comandă din data de 2.02.2009 (19) se reține că s-a hotărât ca reclamantul să coordoneze activitatea de pregătire profesională a agenților și a compartimentului intervenții.
Din descrierea persoanelor care au participat la această ședință (19) se reține că înainte de data de 2.02.2009 șeful serviciului pregătire, Compartimenul intervenții era, iar reclamantul era Șeful biroului nr.1 -ordine publică -zona centrul vechi. Prin decizia contestată în cauză reclamantul a fost trecut pe postul colegului său, respectiv la Compartimenul intervenții.
Din aceste acte instanța de fond a reținut că în cauză s-a luat măsura mutării de la un serviciu la altul din cadrul aceleiași unități. Deoarece nu s-a prevăzut un termen pentru care se face respectiva mutare instanța a reținut că a fost vorba de o mutare definitivă.
Ori, pentru o mutare definitivă, așa cum s-a arătat mai sus, este necesar acordul funcționarului public, acord pe care reclamantul nu și l-a dat. În lipsa acestui acord instanța a reținut că Decizia nr.12/03.02.2009 nu îndeplinește condițiile impuse de Legea nr.188/1999 rep. descrise mai sus, astfel că ea apare ca nelegală.
Susținerea reclamantului cu privire la faptul că mutarea de pe un post pe altul a fost de fapt o sancționare deghizată nu poate fi reținută în cauză deoarece din nici un înscris de la dosar nu rezultă că s-ar fi luat față de acesta o măsură de sancționare, iar prin mutarea la Compartimentul intervenții reclamantului i s-au păstrat atribuțiile din fișa postului și drepturile salariale.
Instanța de fond nu a reținut însă nici susținerile pârâtei potrivit cărora prin decizia contestată s-a luat o măsură managerială, pentru că o decizie managerială nu trebuie luată în afara legii, iar dispozițiile legale descrise mai sus nu impun existența unui prejudiciu pentru reclamantul care a contestat actul administrativ prin care s-a luat măsura mutării în cadrul altui compartiment al instituției.
Concluzionând, instanța de fond a apreciat ca fiind nelegală decizia contestată de reclamant, iar în raport de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, a admis acțiunea acestuia.
În temeiul art.274 pr.civ. văzând culpa pârâtei în cauză, s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamant, constând în taxa de timbru, timbru judiciar și onorariul de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Poliția Comunitară B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta arătat că toate cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public se analizează prin prisma dispozițiilor Legii nr.554/2004.
Recurenta a reiterat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.45 alin.3 și art.109 din Legea nr.188/1999 și art.109 alin.2 din Cod procedură civilă.
Pe fond recurenta a arătat că decizia nr.12/03.02.2009 a fost emisă ținând seama de principiile eficienței, eficacității și subordonării ierarhice, care stau la baza exercitării funcției publice. Temeiul legal al acestei decizii se regăsesc în Legea nr.371/2004, HG nr.2295/2004 și Legea nr.188/1999.
Recurenta a susținut că Legea nr.188/1999 nu reglementează sub sancțiunea nulității absolute conținutul dispoziției de emitere a unui ordin pe cale ierarhică, astfel că nu se poate reține nulitatea unui act administrativ unilateral emis de o autoritate publică cu neobservarea formelor legale, decât dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia.
Recurenta a solicitat exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 5004,30 lei, din care 5000 lei reprezintă onorariul avocațial, iar în subsidiar micșorarea acestui onorariu nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de către avocat, de complexitatea cauzei.
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind.1 cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.575/CA/10.05.2009 a Tribunalului Brașov este fondat.
Intimatul reclamant a solicitat anularea Deciziei nr.12/03.02.2009 emisă de recurenta pârâtă Direcția Poliției Comunitare
Această pârâtă a invocat inițial la fond excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art.7 alin.1 din Legea 554/2004, excepție ce a fost respinsă de instanța de fond prin încheierea din 07.04.2009.
Instanța de fond a reținut că prin Decizia nr.12/03.02.2009 a avut loc o încetare a raporturilor de serviciu privind exclusiv funcția de conducere pe care o deținea anterior, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.89 din Lega nr.188/1999 republicată, care prevăd contestarea actului administrat direct la instanța de control administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare, nefiind obligatorie efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.
Curtea constată că instanța de fond în mod eronat a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Prin decizia contestată s-a dispus ca începând cu data de 03.02.2009 reclamantul, șef birou de ordine publică va conduce și coordona activitatea agenților comunitari din cadrul compartimentului de intervenții, menținându-și drepturile salariale și atribuțiile din fișa postului.
Reclamantul a susținut că anterior ocupa funcția de șef al biroului nr.1 ordine publică - zona centrul vechi, funcție din care a fost mutat.
Curtea reține că prin decizia contestată reclamantul și-a menținut funcția de șef birou ordine publică, drepturile salariale și atribuțiile din fișa postului, fiind desemnat să conducă și să coordoneze compartimentul de intervenții.
Pe cale de consecință, concluzia instanței de fond potrivit căreia prin această decizie a încetat raportul de serviciu privind funcția de conducere este eronată.
În speță, prin această decizie reclamantul și-a menținut funcția de conducere, cea de șef birou de ordine publică, însă i-au fost acordate alte atribuții, respectiv de a conduce și coordona compartimentul de intervenții. Aceasta nu poate echivala cu o încetare a raporturilor de serviciu, astfel cum e reglementată de art. 97 lit.d din Legea nr.188/1999 republicată, și cum a reținut în mod eronat instanța de fond
Art.91 din Legea nr.188/1999 republicată reglementează modalitatea în care un funcționar public poate fi mutat definitiv sau temporar în cadrul altui compartiment al autorității sau instituției publice.
Interpretând dispozițiile Legii nr.188/1999 republicată rezultă că funcționarul public avea obligația de a îndeplini procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, singura excepție fiind cea reglementată de art.89 din Legea 188/1999 republicată și care se aplică în cazul încetării raporturilor de serviciu, potrivit adagiului excepțio est strictissimae interpretations.
Rațiunea instituirii obligației de a parcurge procedura prealabilă este aceea a exista o cale rapidă de restabilire a legalității, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii actului de către autoritatea publică emitentă.
Astfel, parcurgerea acestei proceduri prealabile reprezintă o condiție legală imperativă a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune
Pe cale de consecință în speță reclamantul avea obligația efectuării procedurii prealabile reglementată de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Pentru aceste considerente, Curtea constatând că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile este întemeiată va admite recursul declarat de recurenta Direcția Poliția Comunitară împotriva sentinței civile nr. 575/CA/19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, va modifica sentința atacată în sensul că va admite excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și pe cale de consecință, având în vedere și dispozițiile art.109 alin.2 Cod procedură civilă, va respinge ca inadmisibilă acțiunea.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Direcția Poliția Comunitară B, cu sediul în B,--64, împotriva sentinței civile nr. 575/CA/19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția lipsei procedurii prealabile și, pe cale de consecință
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Poliția Comunitară B, având ca obiect contestarea deciziei nr. 12/3 februarie 2009, emisă de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.C/26.11.2009
Dact.07.12.2009
Jud. fond.
Ex.4
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
