Anulare act administrativ . Decizia 713/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 713/CA/2008
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 55/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul ales al recurentului reclamant, avocat, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: mandatarul recurentului reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul ales al recurentului reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință modificarea sentinței atacate, admiterea contestației și anularea celor două decizii emise de A, respectiv A.
Mandatarul recurentului reclamant învederează faptul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 13 pct. 4 din legea nr. 581/2002, în sensul interpretării restrictive a sferei categoriilor de persoane care beneficiază de facilitățile actului normativ antemenționat, încălcând prin aceasta principiul conform căruia " acolo unde legea nu distinge, nici judecătorul nu trebuie să o facă ".
Mai precizează că prin modalitatea de redactare a actului normativ, respectiv lipsa virgulei după expresia " personalul expatriat " se înțelege că toate categoriile menționate beneficiază de facilitatea stipulată și nu doar străinii ar avea un regim fiscal preferențial. Mandatarul recurentului reclamant învederează instanței că acesta nu este angajatul unei firme, ci persoană care execută contracte, astfel că, cu atât mai mult, se încadrează în sfera persoanelor menționate.
Ulterior, în Codul fiscal, prin art. 42 lit. v se prevede că sunt neimpozabile și " alte categorii de venituri " indicate în norme speciale, fără să se menționeze că se abrogă art. 13 pct. 4 din Legea nr. 581/2002.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 55/CAF/24 ian. 2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A pentru anulare decizii.
În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia de nr. 29099/14.12.2006 emisă de Administrația Finanțelor Publice A s-au stabilit în sarcina petentului obligații suplimentare constând în impozit pe venitul anual global datorat, pe perioada supusă controlului, respectiv, 1.01.2003 - 31.12.2005, în cuantum de 649 lei, în majorări impozit pe venit de 256 lei și penalități în cuantum de 18 lei ( 16-17).
Contestația formulată de petent împotriva acestui act administrativ fiscal a fost respinsă de intimata A prin Decizia nr. 16/19.03.2007, ca neîntemeiată, reținându-se că potrivit art. 42 din Codul Fiscal, câștigurile obținute din executarea de contracte civile, prin intermediul fondurilor Phare nu sunt venituri neimpozabile, iar dispozițiile de care se prevalează petentul se referă doar la cetățenii străini care desfășoară activități în România.
În fapt, în temeiul Contractului de prestări serviciu nr. 379/4.12.2003, încheiat cu Clubul de și Turism Montan, petentul a obținut un venit din salariile încasate pentru executarea serviciilor de coordonare a proiectului RO 0104.03/2.2/ - - Instruire și dezvoltare durabilă a organizațiilor neguvernamentale din zonele miniere se metalurgice restructurate, în sumă de 2759 lei.
Art. 13 Anexa 1A la Acordul cadru a Memorandumului de finanțare între Guvernul României și Comisia Economică Europeană, ratificat prin nr.OG 51/2002, aprobată prin Legea nr. 581/2002, reglementează și impozitarea printre facilitățile acordate personalului care participă la activitățile efectuate de comunitate - cetățeni ai Comunității Economice. Prin urmare, textul legal menționat anterior nu conferă scutiri de impozite pe veniturile persoanelor fizice române, ci doar cetățenilor UE care participă la proiecte în România.
Această interpretare rezultă și din raportarea art. 13 la Titlul III - " Acordarea de facilități " - al Acordului la art. 9 care consacră regula generală a garantării de către Statul român a unor drepturi pentru cetățenii, egale cu cele acordate altor străini, în temeiul acordurilor internaționale de finanțare pe care România le-a încheiat, astfel că art. 13 alin. 4 din Anexa 1A a Acordului cadru nu este aplicabil petentului.
În consecință articolele invocate nu se referă la persoane fizice sau juridice române selectate pentru a executa programe de cooperare tehnică finanțate de Finanțarea a Uniunii Europene.
De asemenea, nici legislația fiscală internă nu prevede o scutire de impozit pe veniturile persoanelor fizice de natură a-l exonera pe petent de plata impozitului pentru suma în discuție, în art. 42 din Codul fiscal neregăsindu-se situația persoanelor fizice ce execută contracte în baza unor acorduri de finanțare, iar art. 20 din Codul Fiscal se referă la scutirea de impozit pe profitul persoanelor juridice, prevederi ce nu se extind și asupra persoanelor fizice.
Singura prevedere legală care stipula o scutire de impozit pentru veniturile realizate de persoanele fizice române din executarea unor programe de finanțare internațională a fost OUG nr. 9/2000, cu aplicabilitate în perioada 1.03.2000 - 20.07.2001, actul normativ fiind respins prin Legea Nr. 421/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 13 pct. 4 din nr.OG 51/2002 în sensul interpretării restrictive a sferei categoriilor de persoane care beneficiază de facilitățile stipulate în acest act normativ, încălcând principiul potrivit căruia " acolo unde legea nu distinge nici judecătorul nu trebuie să o facă ".
Recursul nu este motivat în drept.
Taxa de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei au fost achitate.
Pârâtele intimate nu s-au prezentat în fața instanței de recurs și nici nu au depus întâmpinare.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate și actele dosarului se constată că este nefondat, urmând să fie respins, pentru considerentele ce se vor arăta.
În baza contractului de consultanță încheiat în cadrul unui proiect PHARE, reclamantul a obținut un venit de 2759 lei, venit asupra căruia, prin Decizia de impunere nr. 29099/14.12.2006, emisă de pârâta A, s-a stabilit un impozit de 649 lei, majorări de 256 lei și penalități de 18 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamantul, apreciind că este scutit de impozit, a depus contestație, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 16/19.03.2007 emisă de pârâta A.
Reclamantul susține că este scutit de impozit având în vedere prevederile art. 13 pct. 4 din nr.OG 51/2002 - normă judiciară ce derogă de la normele dreptului fiscal român, în care regula o reprezintă impozitarea veniturilor.
Articolul 13 Anexa 1 la Acordul cadru a memorandumului de finanțare între Guvernul României și Comisia Economică Europeană ratificat prin nr.OG 51/2002, aprobată prin Legea nr. 581/2002, reglementează și impozitarea personalului care participă la activitățile efectuate de comunitate, prin cetățenii săi, text de lege care nu conferă scutiri de impozit pe veniturile realizate din aceste activități de persoanele fizice române, ci doar cetățenilor UE, care participă la proiecte în România.
Această interpretare rezultă și din raportarea la articolul 9 care consacră regula generală a garantării de către Statul român a unor drepturi pentru cetățeni egale cu cele acordate altor străini, în temeiul acordurilor internaționale de finanțare pe care România le-a încheiat, astfel că, articolul 13 alin. 4 din Anexa 1A a Acordului cadru nu se referă la persoane fizice sau juridice române selectate pentru a executa programe de cooperare tehnică finanțate de Uniunea Europeană.
În afară de aceasta, nici legislația fiscală internă nu prevede o scutire de impozit pe veniturile persoanelor fizice de natură a-l exonera pe reclamant de plata impozitului aferent sumei de 2759 lei.
Astfel, printre cazurile de scutire de impozit prevăzute în articolul 42 din Codul fiscal nu se regăsește și situația persoanelor ce execută contracte în baza unor acorduri de finanțare externă.
Ordonanța de Urgență nr.9/2000, care stipula o scutire de impozit pentru veniturile realizate de persoanele fizice române din executarea unor programe de finanțare internațională a fost respinsă prin legea nr. 421/2001.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul de față, ca nefondat.
Pârâtele intimate nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 55/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./17.06.2008
Jud. fond,
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
