Anulare act administrativ . Decizia 931/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 931/R-Cont
Ședința publică din 14 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtulINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V,cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 616/CAF/28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata - reclamantă(FOSTĂ) domiciliată în Rm.V, str. - -, - 2,. A,. 17, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile:
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din 07.10.2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta ( FOSTA ), a chemat în judecată pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.196/25.06.2007 și repararea prejudiciului cauzat urmare acestei decizii.
În motivarea cererii arată reclamanta că prin decizia nr. 196/25.06.2007, s-a dispus încetarea raportului său de serviciu prin eliberarea sa din funcția publică de șef serviciu în cadrul Compartimentului Control relații de Muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Mai mult decât atât, reclamanta arată că decizia a cărei anulare face obiectul prezentului litigiu a fost întemeiată pe dispozițiile art. 97 lit. c) și art. 99 alin.1 din Legea nr.188/1999, apreciindu-se că aceasta nu mai corespunde din punct de vedere profesional, urmare a calificativului "nesatisfăcător" acordat.
Susține în continuare reclamanta că pe toată perioada 2000-2005 performanțele sale profesionale au fost evaluate prin calificativul "foarte bine" beneficiind de salariu de merit și ocupând prin concurs funcția de conducere.
Cu toate că și pe perioada 2005 - 2006 obținut același calificativ maxim, acesta i-a fost modificat cu calificativul "nesatisfăcător".
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1,8,15 și 18 din Legea nr. 554/2004.
de timbru aferente cererii de chemare în judecată au fost achitate integral, dovada în acest sens fiind depusă la fila 6 dosar.
În dovedirea cererii formulate s-au depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza emiterii Deciziei nr.196/25.06.2007 a cărei anulare se solicită, respectiv, raport de evaluare.
Prin sentința nr. 616/CAF/28 Aprilie 2009 TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA COMERCIALĂ SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ( FOSTA ), cu domiciliul în Rm.V, str. - -, -2, Sc.A, Ap.16, județul V, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MIUNCA V, cu sediul în Rm.V,-, județul V și a respins cererea în anularea Deciziei nr. 196/25.06.2007, ca fiind rămasă fără obiect, a admis în parte cererea în despăgubiri, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 72.633 lei ron cu titlu de despăgubiri și suma de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin decizia nr. 196/25.06.2007 emisă de pârât s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei prin eliberarea din funcția publică începând cu data de 25.07.2007, conform înscrisului de la fila 68 dosar.
Ulterior pârâtul prin decizia nr.144/20.08.2008 a revocat decizia nr.196/25.06.2007.
Ca efect al revocării actului prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, părțile au revenit de drept în situația anterioară.
S-a reținut că potrivit art. 78 Codul muncii în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța dispune anularea ei și obligă angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Instanța a constatat că între data emiterii deciziei de încetare a raportului de serviciu și data revocării actului, reclamanta a fost lipsită în mod nejustificat de drepturile salariale de care ar fi beneficiat în baza raportului de serviciu, respectiv: salariul de bază, indemnizația de conducere, spor vechime (conform Nr. 188/1999), primă de vacanță și prima lunară de 10% (conform Ordinului Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse nr.665/24.07.2007). Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, aceste drepturi indexate sunt: drepturi salariale în sumă de 39.724 lei, primă de vacanță în sumă de 2265 lei, primă lunară de 10% în sumă de 3999 lei, stimulente în sumă de 26.645 lei, în sumă totală de 72.633 lei ron.
S-a reținut că pe această perioadă reclamanta nu beneficiază de indemnizația de concediu de odihnă întrucât potrivit Ordonanței nr.6/24.01.2007 are dreptul de a efectua concediul în anul următor. S-a mai reținut că plata indemnizației pentru anul în curs în situația în care nu s-a efectuat concediul de odihnă, potrivit aceleiași ordonanțe, se poate acorda numai în situația încetării raportului de serviciu.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri și pentru perioada ulterioară emiterii de revocare instanța a apreciat-o ca nefondată, deoarece, după emiterea deciziei de revocare, reclamanta în mod nejustificat nu s-a prezentat la serviciu, cu toate că prin revocare raportul său de serviciu nu a încetat în mod legal. Cât timp aceasta nu a desfășurat nici un fel de activitate în cadrul pârâtei, din culpa sa, nu poate beneficia de drepturile de salarizare, pârâta nefiind în culpă în ceea ce privește prezența la serviciu a reclamantei.
S-a mai reținut că nu era necesar ca pârâta prin decizia de revocare să dispună și reintegrarea deoarece consecința anulării măsurii de concediere o constituie repunerea părților în situația anterioară și nu reintegrarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și reducerea sumei acordată reclamantei în raport de limita veniturilor la care este îndreptățită.
În motivare se arată că, după soluționarea litigiului în care reclamanta a contestat calificatul "satisfăcător" a fost emisă decizia nr. 144/2008 prin care a fost anulat decizia nr.196/25 iunie 2007 prin care s-a dispus inițial eliberarea din funcție, însă reclamanta nu s-a prezentat nici până în prezent la serviciu.
Dimpotrivă reclamanta a solicitat pe cale separată repararea prejudiciului cauzat instanța acordându-i integral suma contestată în prezentul recurs.
Se susține că n mod greșit instanța a preluat raportul de expertiză completator prin care reclamantei i s-au acordat cu titlul de despăgubire: dreptul salariale, primă de vacanță, primă lunară de 10% și stimulente.
Se susține că nelegal a fost obligată recurenta la plata primei de vacanță pentru anul 2008, sumei de 3999 lei cu titlu de primă lunară de 10% și a stimulentelor de 26.645 lei, în condițiile în care acestea se acordă într-un procent mai mic în funcție de performanțele excepționale ale funcționarilor.
Cu privire la cheltuielile de judecată se susține că acestea trebuie diminuate proporțional cu suma acordă de instanță în aport de pretențiile formulate.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Se constată că între data emiterii deciziei a raporturilor de serviciu și data revocării actului de eliberare din funcție reclamanta a fost lipsită de drepturile salariale, existența prejudiciului fiind certă în această perioadă. De altfel, acest aspect nu este contestat în recursul formulat și numai cuantumul drepturilor salariale acordate.
Ca atare, perioada în care reclamantei i se cuvin drepturile bănești solicitate se raportează la 25.06.2007-20.08.2008, față de care se vor avea în vedere modurile concrete în care s-au aplicat sporurile și stimulentele pentru angajați.
Prima de vacanță pentru anul 2008 nu a fost acordată de către instanță, din calculul efectuat de către expert rezultând că a fost acordată numai prima de vacanță pentru anul 2007, respectiv suma de 2265 lei (91 dosar fond). Expertul arată expres că prima de vacanță menționată este determinată numai pentru anul 2007, astfel că motivarea recursului sub acest aspect nu poate fi primită.
Pentru prima lunară s-a calculat separat procentul de 10%, conform art. 6 din OG nr. 6/2007, așa cum obținea reclamanta anterior eliberării sale din funcție ( 141). Nu se poate susține că acest premiu nu se cuvine reclamantei, dacă nu s-a dovedit că el nu a fost acordat nici celorlalți angajați iar pe de altă parte reclamanta beneficia de acesta la data eliberării din funcție, astfel că posibilitatea primirii acestui spor după această dată nu a mai fost determinată de atitudinea sa. Prin faptul că s-a încetat raportul de serviciu pentru reclamantă, aceasta nu a mai avut posibilitatea să desfășoare munca salariată, astfel că acordarea sporului respectiv, se impune a fi făcută în funcție de venitul avut la data deciziei nr. 196/25.06.2007.
Mai mult, chiar pârâtul a precizat expertei modul în care s-a plătit prima lunară de 10% (137-138), fiind astfel cert că aceasta a fost acordată funcționarilor și în perioada următoare emiterii deciziei de eliberare din funcție a reclamantei.
În ce privește stimulentele expertul a avut în vedere cota medie de acordare a acestora, prin raportarea fondului de stimulente, aferent salariilor de bază, conform 665/24.07.2007 al rezultând suma de 26.645 lei.
Și în cazul acestora se va reține că eventualitatea acordării lor pe perioada 25.06.2007-20.08.2008, nu poate fi apreciată atâta vreme cât reclamanta nu a putut desfășura activitatea, fiind eliberată din funcție, fără culpa sa. Numai în situația în care s-ar fi dovedit că aceste stimulente nu au fost acordate nici unui funcționar în condițiile nr. 665/24.07.2007 pârâtul nu ar trebui obligat la plata acestora, însă din același raport de expertiză (141) rezultă că stimulentele au fost determinate în raport de datele puse la dispoziție de către pârât prin adresa nr. 1171/22.01.2009. Ca atare, dacă reclamanta a beneficiat de acesta la data eliberării sale din funcție în mod nelegal, înseamnă că aceasta trebuie să beneficieze de aceleași drepturi de care a fost lipsită pe perioada în care, fără culpă, nu a putut desfășura activitatea.
Mențiunea admiterii în parte a cererii este corectă deoarece, prin completarea la raportul de expertiză din 16.04.2009 (175) rezultă că suma care s-ar cuveni reclamantei pentru perioada în discuție este de 122.420 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dis part. 312.proc.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 616/CAF/28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata - reclamantă(FOSTĂ) domiciliată în Rm.V, str. - -, - 2,. A,. 17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
4 ex/16.10.2009
Jud fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
