Anulare act administrativ . Decizia 939/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 939/R-CONT
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.17, jud.V, în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANCIARE A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței nr.790 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind TRANĂ, domiciliat în D, str. - -, -.A,.16, jud.V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurente, în baza delegației de reprezentare depusă la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentelor precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentelor, consilier juridic, susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea recursului, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 6.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice V solicitând instanței de contencios administrativ să dispună anularea actelelor fiscale de achitare a taxei de primă înmatriculare și restituirea sumei de 5.731 lei, achitată cu chitanța seria - nr. - pentru autoutilitara tip furgon marca Citroen.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că taxa respectivă are caracter ilegal și discriminatoriu, încălcând prevederile art.148 alin.2 din Constituția României precum și prevederile art. 90 din Tratatul pentru Instituirea Comunității Europene.
La data de 23.09.2008 instanța a dispus citarea în cauză, în calitate de pârâtă, și a Administrației Finanțelor Publice D, ca emitent al actului administrativ contestat.
La termenul din data de 21.10.2008 reclamantul și-a redus pretențiile la suma de 4.967 lei, întrucât i-a fost deja restituită suma de 764 lei.
La același termen de judecată, prima instanță a invocat excepția de neconstituționalitate a dispoz. art. 11 din OUG nr. 50/2008 în raport de dispoz. art. 15 alin. 2 din Constituția Românei, și a dispus sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecății în cauza de față.
Prin decizia nr. 499/7.04.2009 Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.790/09.06.2009 Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ- Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamantului și le-a obligat pe pârâte să restituie acestuia suma de 4.967 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală din momentul încasării acesteia și până la restituirea efectivă.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost obligat să plătească taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat în anul 2007, taxă care are efect echivalent în înțelesul art. 25 din și, ca atare, contravine dreptului comunitar.
Taxa de primă înmatriculare prev. de art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu se justifică întrucât, începând cu 01.01.2007, odată cu aderarea la UE, România este obligată să-și armonizeze legislația internă cu dreptul comunitar, iar instanțele naționale, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, au obligația să dea eficiență acestuia din urmă.
Prin prisma art. 90 paragraf 1 din " nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare", taxa de primă înmatriculare restricționează libera circulație a mărfurilor, iar reclamantul poate cere autorităților administrative și instanțelor judecătorești restabilirea drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate de autoritățile administrative prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar ordinii juridice comunitare, cu ocazia înmatriculării autoturismului cumpărat în luna ianuarie 2007.
În cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile prevederile art.11 din OUG nr. 50/2008 întrucât acestea încalcă principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin.2 din Constituția României, așa cum a fost revizuită în anul 2003. Încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu încălcarea dreptului comunitar și ca atare statul român nu este în drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal, iar prevederile art.11 din OUG nr.50/2008 sunt neconstituționale, legea neputându-se aplica unor situații juridice născute anterior intrării în vigoare. Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal, în sensul că s-ar valida, prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ, o normă juridică inactivă la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat atât de dreptul comunitar cât și de art. 15 alin.2 din Constituție. În astfel de situații Curtea Europeană de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79,I/S Ministere danois des import set accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05și,par.61-70).
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP V, atât în nume propriu, cât și în numele pârâtei
În motivarea recursului au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 6-9 și 3041.proc.civ. și s-a arătat că prima instanță nu a analizat în mod temeinic motivele excepției inadmisibilității acțiunii dată de faptul că reclamantul nu se înscrie in niciuna dintre situațiile de excepție de la plata taxei de prima înmatriculare prev. de art. 2143.fiscal, și nu s-a pronunțat asupra acesteia prin dispozitiv.
In privința fondului cauzei, recurenta a arătat că in mod greșit a apreciat prima instanță ca taxa trebuie restituita in solidar de cele doua pârâte, deși, in fapt, doar pârâta Daî ncasat taxa respectivă.
Sub aspectul contradicției Codului fiscal cu Tratatul privind instituirea Comunității Europene, recurenta a arătat ca instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și în mod greșit nu a reținut că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamant nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut în mod corect caracterul taxei speciale plătite de reclamant, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Intr-adevăr, taxa de prima înmatriculare a fost plătita de către reclamant pârâtei D, astfel încât aceasta este cea căreia îi revine în mod exclusiv obligația de aor estitui, iar nu și pârâtei DGFP
Pentru acest motiv, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cproc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul ca va înlătura obligația pârâtei DGFP V de restituire a diferenței de taxă (aceasta fiind singura măsură luată prin sentință față de DGFP V).
În ce privește excepția de inadmisibilitate, în mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului este admisibilă. Cererea acestuia nu a fost fondată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale. Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, reclamantul a solicitat restituirea ei atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Faptul că prima instanță, în înlăturarea excepției de inadmisibilitate, face referire la preemineța dreptului comunitar, arată că nu doar dispozițiile ce instituie excepțiile de la plata taxei de primă înmatriculare sunt contrare dreptului comunitar, ci întreaga normă legală referitoare la taxa respectivă. De asemenea, faptul că prima instanță nu s-a pronunțat în mod expres asupra excepției inadmisibilității prin însuși dispozitivul sentinței, nu afectează legalitatea hotărârii câtă vreme din considerentele acesteia rezultă că respectiva excepție a fost apreciată ca neîntemeiată.
In ce privește fondul cauzei, in mod corect a reținut prima instanță că se impune restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state. În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE este impus la plata taxei de primă înmatriculare la înmatricularea sa pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentul reținut de instanță în paragraful anterior.
Reclamantul a introdus în România un autocamion care fusese deja înmatriculat o dată în Germania, la data de 6.06.2003, potrivit dovezilor prezentate în fața instanței de fond, astfel că impunerea unei taxe de "primă înmatriculare" în aprilie 2008 în România, stat membru UE ca și Germania, contravine art. 90.
Pentru cele expuse, reținând doar primul motiv de recurs ce vizează fondul cauzei, așa cum s-a arătat, Curtea va admite recursul și va modifica sentința cu consecința înlăturării obligației DGFP V de a restitui taxa de primă înmatriculare. Va menține restul dispozițiilor sentinței și va respinge ca nefondat recursul declarat în numele pârâtei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ecursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.17, jud.V, în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANCIARE A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței nr.790 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind TRANĂ, domiciliat în D, str. - -, -.A,.16, jud.V.
Modifică sentința în sensul că înlătură obligarea DGFP V la restituirea taxei de primă înmatriculare.
Respinge ca nefondat recursul declarat în numele pârâtei
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
7ex/21.10.2009
Jud.fond Gh.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
