Anulare act administrativ . Decizia 955/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.955/R-
Ședința publică din 17 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată deGdomiciliat în comuna -județul V, împotriva deciziei nr. 819/07.09.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimataDIRECȚIASANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR Vcu sediul în Rm. V,-, județul V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul G personal, lipsă fiind intimata.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată prin anularea chitanței nr. nr. -/17.10.2008 în sumă de 10,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 13 octombrie 2008, un borderou cu acte din partea contestatorului.
Contestatorul, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea pune în discuție tardivitatea formulării contestației, față de prevederile art. 319 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția invocată, contestatorul arată că a fost o perioadă bolnav și numai la data de 15 august 2008 a intrat în posesia hotărârii atacate. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra excepției privind tardivitatea formulării contestației.
După strigarea cauzei, dar înainte de pronunțare, la ora 1200s-a depus la dosar, prin biroul registratură, întâmpinare din partea intimatei.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 1 iunie 2006, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Direcția Sanitară Veterinară pentru Siguranta Alimentelor - V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea Deciziei nr.42 din 5 mai 2006 emisă de pârâtă, decizie ce este netemeinică și nelegală, solicitând și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta nu avea calitatea să emită Decizia nr.42 din 5 mai 2006 privind rezilierea contractului de concesiune nr. 172 din 15.10.1999, încheiat între Ministerul Agriculturii și Alimentației, în calitate de concedent, și reclamant, în calitate de concesionar, în baza Legii nr. 219/1998 și HG nr.446/3.09.1999, situație în care numai una din cele două părți contractante putea să procedeze la rezilierea unilaterală a contractului, pârâta nefiind parte în acest contract, invocând astfel excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei în acest sens,precum și inadmisibilitatea acțiunii ca urmare a faptului că pârâta nu putea să procedeze la rezilierea contractului printr-o decizie administrativă, ci prin promovarea unei acțiuni în instanța de judecată, așa cum se menționează în art.11 din contractul de concesiune.
Reclamantul a mai arătat că, prin Decizia nr. 42 din 5.05.2006, i se impută faptul că nu ar fi realizat în mod corespunzător acțiunile sanitar veterinare de interes public ce fac obiectul contractului de concesiune, acuzații ce nu sunt conforme cu realitatea, existând încheiate procese verbale cu privire la realizarea activităților respective, dovadă și situația epizootiilor de la 31 decembrie 2005 și 1 martie 2006 care atestă că pe teritoriul comunei, județul V, unde și-a desfășurat activitatea, nu s-a semnalat nici o boală infecțioasă, ceea ce înseamnă că s-au respectat standardele de calitate a acțiunilor sanitar veterinare. Din contră, pârâta este cea care a creat reclamantului greutăți în desfășurarea acțiunilor sanitar veterinare în anul 2005, ca urmare a nerespectării contractului cu privire la asigurarea plății la timp a lucrărilor.
De asemenea, aspectele menționate în adresa 2193 din 6 martie 2006, emisă de pârâtă, în sensul că vaccinul antipseudopestos pentru vaccinarea păsărilor nu este păstrat corespunzător, nu corespund realității, întrucât cele trei probe de sânge recoltate de inspectorii DSVPSA V nu au fost sigilate, nu au fost însoțite de un proces verbal de recoltare și nota de însoțire eliberată de medicul veterinar din localitatea unde s-au recoltat conform instrucțiunilor în vigoare, reclamantul precizând că în cursul anilor 2005 și 2006 inspectorii DSVPSA au solicitat în mod abuziv o evidență prevăzută de o lege ce a fost abrogată prin HG.nr.42/2004,iar notele de constatare întocmite cu ocazia controalelor au avut un caracter tendențios și neconforme cu realitatea, recunoscând totuși că în activitatea sa s-au strecurat unele greșeli a căror gravitate nu putea să conducă la rezilierea contractului de concesiune.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, deoarece acesta nu a realizat în mod corespunzător acțiunile sanitar veterinare de interes public care constituie obiectul contractului, acțiuni ce sunt subvenționate de la bugetul de stat, reclamantul prezentând spre decontare documente care abundă în falsuri, unele grosolane, ce conduc la concluzia că acțiunile respective au fost făcute din birou și nu la animalele de pe raza comunei, județul De asemenea, acesta a refuzat sistematic să colaboreze cu inspectorii de specialitate din cadrul instituției, având o comportare necorespunzătoare față de aceștia.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că în anexa contractului sunt precizate 7 acțiuni principale de interes public național, pârâta nespecificând care dintre acestea nu au fost realizate în mod corespunzător, deși acțiunile sanitar veterinare au fost realizate în proporție de 98%,existând totuși unele mici erori la activitatea de tuberculinare ca urmare a unor cauze obiective, solicitând admiterea acțiunii.
Prin sentința nr. 382/24.04.2007, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ - complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamant reținând că în baza contractului de concesionare nr.172 din 15.10.1999, încheiat cu Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza Legii 219/1998 și HG.446/1999, și actelor adiționale la contractul de concesiune, încheiate la 27.01.2002 și, respectiv,31.08.2005, reclamantul G, în calitate de concesionar, și-a desfășurat activitatea veterinară în cadrul, județul V, iar ca urmare a unor controale desfășurate de către inspectorii din cadrul DSVPA V la, pârâta a emis Decizia nr.42 din 5 mai 2006, prin care a reziliat contractul de concesiune nr.172 din 15.10.1999. Motivul invocat a fost că reclamantul nu a realizat în mod corespunzător acțiunile de interes public ce constituie obiectul contractului, acțiuni ce sunt subvenționate de la bugetul de stat, prezentând spre decontare documente care nu corespund realității, conțin corecturi, ștersături, modificări, mai ales cu privire la acțiunile de tuberculinare efectuate la animalele din satele, Greci și din cadrul comunei, județul V, și recoltările de probe de sânge din toamna anului 2005, în sensul că la multe animale din specia bovină, conform declarațiilor proprietarilor de animale, acestea nu au fost efectuate în realitate, reclamantul trecându-le în tabelele de vaccinare în vederea încasării manoperei aferente. Pârâta a refuzat decontarea sumei de 85.000.000 ROL, constatându-se, de asemenea, neexistența registrelor pentru notele de însoțire a probelor de sânge recoltate și a registrului pentru evidențierea probelor de uz veterinar, neîntocmirea corespunzătoare a documentelor privind gestionarea evidențelor tehnice și contabile, nerespectarea de către reclamant a prevederilor art.7 pct.6 din contractul de concesiune privind standardele de calitate a acțiunilor publice prestate pentru realizarea acțiunilor sanitar veterinare la termenele prevăzute în Programul Strategic, realizarea unui status imunitar necorespunzător, necuprinderea în acțiunile de supraveghere și profilaxie a întregului efectiv de animale din cadrul, județul De asemenea, reclamantul a refuzat sistematic să colaboreze cu inspectorii din cadrul pârâtei, nepunându-le la dispoziție documentele solicitate de aceștia, aspecte ce au fost constatate în mare majoritate și de expertiza tehnică efectuată în cauză.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că reclamantul se face vinovat de nerealizarea corespunzătoare a acțiunilor sanitar veterinare de interes public care fac obiectul contractului de concesiune nr.172 din 15.10.1999, astfel că Decizia nr.42 din 5 mai 2006 emisă de pârâtă, prin care s-a luat măsura rezilierii contractului de concesiune, este temeinică și legală, neexistând nici un motiv care să conducă la anularea acesteia. Nu au fost reținute susținerile reclamantului în sensul că neregulile constatate în activitatea sa au fost minore, iar atât controalele, cât și expertiza efectuată în cauză au fost tendențioase, întrucât din actele de la dosar rezultă că constatările menționate sunt reale.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantulG care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, sintetic, următoarele:
1. Actul adițional din 27.01.2003 întocmit de Agenția Domeniului Statului și care se presupune că a stat la baza Deciziei nr.42/5.05.2006 este nelegal pentru că nu are număr de înregistrare și termen de valabilitate, pentru că are dispoziții contradictorii la început și în capitolul 6 și pentru că a fost emis în baza unui act normativ abrogat. Actul adițional sus arătat a fost înlăturat în privința efectului său prin Actul adițional nr.10/31.08.2005, legal întocmit intervenit între Autoritatea Sanitar Veterinară și Direcția Sanitar Veterinară V care devin noii titulari ai contractului de concesiune. Anularea Actului adițional al Agenția Domeniului Statului a atras anularea Deciziei nr.42/5.05.2005. Conform OG 42/2004 și Actului adițional nr.10/2005 Autoritatea Națională Sanitar Veterinară putea decide rezilierea contractului de concesiune, iar aceste lucru nu s-a întâmplat în privința recurentului.
2.- Intimata - pârâtă nu a dovedit că recurentul - reclamant nu a efectuat în mod corespunzător acțiunile sanitar veterinare în perioada octombrie 2005 - martie 2006, pentru că nu i-au aplicat niciodată vreo amendă contravențională pentru acest lucru.
Direcția Sanitar Veterinară V și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și-au însușit acțiunile recurentului - reclamant prin Nota de control 113/28.10.2005 și Situația realizării programului cifric la 31.12.2005.
3.- Instanța de fond nu a dat eficiență declarațiilor martorilor G și care au confirmat că recurentul a efectuat corespunzător activitățile sanitar veterinare, pe raza comunei nefiind epizootie în perioada octombrie 2005 - martie 2006.
4.- Pârâta a încălcat art.8 din contractul de concesiune prin neplata lucrărilor la timp, sustragerea actelor din cabinetul recurentului, întocmirea unui proces verbal de contravenție anulat de instanță, sistarea abuzivă a livrării de produse biologice, înlocuirea abuzivă a recurentului la data de 06.03.2006.
5.- Ancheta administrativă făcută de inspectorii pârâtei a fost nelegală, referatele întocmite la 16.03.2006 fiind antedatate și înregistrate la 31.10.2005 și 31.01.2006, conținând aspecte neconforme cu realitatea.
6.- Referatul nr.117/31.10.2005 contrazice Nota de control nr.113/28.10.2005.
7.- Eventualele necorelări din înscrisurile constatatoare ale operațiunilor de tuberculină sunt datorate fazelor specifice acesteia și faptului că din cauze neimputabile recurentului uneori nu au fost parcurse toate fazele.
8.- Expertiza nu a avut în vedere evidențele animalelor din sistemul informatic al cabinetului veterinar, al Direcției Sanitar Veterinare V și Autorității Naționale Sanitar Veterinare, ci doar pe cele de la Primărie. De asemenea, conține constatări nereale, contrazise de celelalte probe.
9.- Rezilierea nu a fost dispusă de instanță judecătorească, iar temeiul rezilierii - OG 42/2004- nu este corect, căci actul normativ respectiv nu se referă cu nimic la reziliere.
Intimata Direcția Sanitar Veterinară Vad epus întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia nr.819/R-C/07 septembrie 2007, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control a reținut următoarele:
1.- În fața instanței de fond nu s-a dezbătut legalitatea Actului adițional din 27.01.2003 despre care recurentul a arătat că a stat la baza Deciziei nr. 42/2006.
Astfel, motivele de nelegalitate legate de forma actului respectiv invocate în recurs, nu au fost reținute de curte.
Contractul de concesiune 172/1999 și Actul adițional din 27.01.2003 au fost încheiate de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și
Ulterior, prin Protocolul de predare - primire nr. -/13.02.2002, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a predat contractul către Agenția Domeniului Statului care, printr-un Protocol asemănător nr.5209/27.06.2005, l-a predat către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Prin Actul adițional 10/31.08.2005 la același contract de concesiune, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor V, în calitate de concedent, și recurentul, în calitate de concesionar, au completat obiectul contractului de concesiune.
Prin urmare, câtă vreme recurentul a completat împreună cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor V contractul de concesiune, a recunoscut și calitatea de concesionar a acestuia, ca structură a Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
S-a reținut, în consecință, că Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor V avea calitatea să aprecieze și incidența rezilierii contractului de concesiune și să emită Decizia nr.42/2006.
2.- Împrejurarea că recurentul nu a fost amendat contravențional pentru neefectuarea operațiunilor sanitare nu au relevanță în stabilirea răspunderii contractuale a acestuia, răspundere care a atras rezilierea contractului de concesiune. Astfel, inexistența unei amenzi contravenționale nu prezumă respectarea obligațiilor contractuale de către recurent.
3.- Este adevărat că cei doi martori au confirmat că recurentul le-a consultat vitele și le-a vaccinat, însă celelalte probe administrate în cauză (înscrisuri și expertiză) au arătat că activitatea recurentului a fost necorespunzătoare.
4.- În cauză, nu se discută rezilierea contractului din inițiativa concesionarului pentru neexecutarea sau efectuarea necorespunzătoare a obligațiilor concedentului, ci invers. De aceea, motivul ce vizează încălcarea art.8 din contractul de concesiune de către intimată nu a fost reținut.
5.- Nu există dovadă că referatele datate și înregistrate la 31.10.2005 și 31.01.2006 au fost, în fapt, întocmite de inspectorii pârâtei la 16.03.2006.
6.- Faptul că Nota de control nr.113/2005 pare a fi diferită de Referatul nr.117/2005, nu afectează valabilitatea referatului prin care se propune neacordarea avizului de decontare a sumelor de bani pe octombrie 2005.
Astfel, în Nota de control (menționată în Referat) sunt trecute "realizările" după declarațiile medicului. În plus, referatul respectiv are constatări similare cu cele ale Notei de control nr.3684/22.04.2005, confirmate de expertiza efectuată în cauză.
7.- Motivul de fapt de recurs nr.7 nu justifică faptul că reclamantul - recurent a întocmit documentația specifică activității sale în mod fictiv și necorespunzător.
8.- Expertiza a avut în vedere modul de întocmire a documentelor care atestau îndeplinirea activității reclamantului - recurent, constatările fiind în defavoarea acestuia. Raportarea expertului la evidența Primăriei în privința anumitor animale nu afectează valabilitatea constatărilor, câtă vreme ceea ce s-a urmărit a fost modul în care reclamantul și-a efectuat activitatea. Astfel, nicio parte nu a adus în discuție faptul că rezilierea s-a datorat împrejurării că evidența animalelor ținută de reclamant este diferită de cea a Primăriei (sau a pârâtei), ci faptul că reclamantul nu a avut o evidență a animalelor, că a făcut înregistrări fictive, unele fiind neclare, tăiate, completate, trecute de mai multe ori, etc.
În plus, obligația identificării și înregistrării animalelor o avea reclamantul, conform art.II din Actul adițional 10/31.09.2005.
9.- Rezilierea a intervenit în baza clauzei contractuale prevăzute de art.9 alin.1 lit.i) din Contractul de concesiune, așa cum a fost modificat prin Actul adițional nr.172/15.10.1999, clauză ce reprezintă un pact comisoriu de ultim grad care exclude chiar și intervenția instanței judecătorești.
Cum contractul este legea părților, acesta produce efecte între părți conform clauzelor însușite de părți, fiind astfel fără relevanță în speță că OG 42/2004 nu se referă la reziliere. În plus, actul normativ respectiv este indicat în Decizia nr.42/2006 ca temei al rezilierii, alături de clauza contractuală sus - amintită, pentru a arăta atribuțiile autorității sanitar veterinare.
Pentru cele expuse, văzând dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Prin contestația în anulare formulată la data de 25.08.2008 (13), înregistrată la data de 22.09.2008, contestatorul-reclamant G solicită, în baza art.317, 318 și 319 Cod pr.civilă, anularea deciziei nr.819/07 septembrie 2007 a Curții de APEL PITEȘTI, susținând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii ( art.304 pct.9 Cod pr.civilă).
La acest termen, 17octombrie 2008, din oficiu, instanța a pus în discuție excepția tardivității formulării contestației în anulare, față de disp. art.319 alin.2 Cod pr.civilă.
Potrivit textului de lege mai sus menționat, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În speță, hotărârea atacată nu poate fi dusă la îndeplinire pe cale de executare silită, astfel că aceasta putea fi contestată în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre.
La acest termen, contestatorul - reclamant Gaf ăcut precizarea că a fost o perioadă bolnav și numai la data de 15 august 2008 a intrat în posesia hotărârii atacate, dar nu face dovada în acest sens.
Mai mult, la termenul din 7 septembrie 2007, când s-a pronunțat hotărârea atacată, contestatorul a fost prezent la dezbateri, astfel că acesta a avut cunoștință de soluția pronunțată încă de la acea dată.
Față de aceste considerente, urmează să se respingă ca tardivă contestația în anulare formulată de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată deGdomiciliat în comuna, județul V, împotriva deciziei nr. 819/07 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimataDIRECȚIASANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR Vcu sediul în Rm. V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2ex/06.11.2008
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Dumitru, Ioana Bătrînu
